1,441 matches
-
bicicletei. Curentul Îi umflase bluza Înflorată, transformând-o Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa i se netezise. — Și acum? Răspunsul sosi din spate: — La dreapta. Imediat un băiat trecu val-vârtej. Era de vârsta fetei și avea un Torpedo la fel ca al meu, doar că al lui era roșu și cu câteva numere mai mic. Am Înjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe care le-am netezit cu palma și le-am pus pe masă. Și În curând, ne-am luat rămas bun. Anton trebuia s-o găsească pe Molly, cu care avea niște treburi de rezolvat. În ceea ce mă privește, m-am simțit destul de puternic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită pe o tejghea lată, aproape goală. Imediat ce gheața a acoperit ultimii pești, alunecoși și lucioși, o netezi cu palme crănțăninde. Din fericire Ivan era atât de prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se refera d-na Himmel. Când Else și-a repetat cuvintele, de data asta adăugând că, În ceea ce-o privește, nu i se pare deloc deplasat să ia măsuri legale, având În vedere circumstanțele, șeful nostru i-a promis, netezindu-și mustățile, că va discuta problema cu vizitatorul său. Dar timpul a trecut și nu s-a mai Întâmplat nimic. Într-un final, săturându-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa, Anton - scuze, Sascha? Pentru că În momentul acela sosiră băuturile noastre cu un zornăit zgomotos, m-am abținut să răspund, plin de tact. Nu eram sigur cum să descriu sentimentul care mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și că-mi era dor de modestia lor reținută, mai mult decât oricând. Oricum, nu Într-o manieră care te face să te mănânce pielea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
multe din viața mea: frumusețe, nervi și decepții, dorințe ascunse și fantezii clarvăzătoare - aproape tot, În afară de veridicitatea goliciunii, poate. Și totuși, dacă nu mă Înșelam, cauza desfășurării evenimentelor din ultimele săptămâni se afla chiar aici, ascuns În spatele ușii camerei 202. Netezindu-mi fusta care Îmi alunecase pe șolduri fără să observ, m-am gândit la mesajul pe care-l lăsasem lui Anton. Îl rugam să mă aștepte la Crama Albastră la 11 seara, cel târziu; susțineam că am descoperit ceva revelator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe Dabor Își mărturisiră fapta. Lucrând pe șantierul de lângă casa lui Heino, aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Asia Mică și desenele ar fi putut să fie mâzgălitura unui copil Înarmat cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar un expert le-ar fi putut descifra. Aici m-a bătut, se gândi ea cu ură, netezind suprafața geamantanului. Aici nu e nimic. Dar simțea că n-o trage ața să pună ghidul Baedeker la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale, mâna care arătase spre seif, rapida tragere de șnur, revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie, făcută de cel mai bun pălărier din Viena, dar puțin prea mică pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe rute lungi. Când era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu va da cândva și peste el un asemenea noroc. Se privi În oglinda geamului și Își netezi pe spate părul negru, dat cu ulei. N-aș arăta rău dacă pielea nu mi-ar fi atât de smeadă. Dar când Își scoase haina de blană, nu putu să nu conștientizeze faptul că deja se Îngrășa și că scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și agitația. Voia să dea impresia că este În termeni intimi cu șeful poliției. Nu, domnule, omul din oraș n-a sosit Încă. — Câtă străduință. Unde e sergentul? — E plecat pentru moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le netezi. — Mai bine m-ai Însoți. S-ar putea să am nevoie de un curier. Știi să scrii? Foarte puțin, domnule. Ninici se temu că maiorul și-ar putea alege alt curier, dar tot ce-a spus acesta a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi Coral. Probabil s-a Întors În compartiment și a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dr. Czinner repetă În englezește ce spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin zăpadă, toți deodată? — Vor trage, spuse Czinner. Soldatul strigă din nou și făcu un gest cu mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret: — Dacă mi-ar sta În putință, dacă mi-ar sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi vocea lui Phoebe din spatele nostru. Avem masa de la fereastră... Ignorând-o pe Phoebe, am luat-o la picior pe ieșirea pentru caz de incendiu și apoi În jos, pe scări. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o în continuare de păr pe gagică, tipul cu favoriți zice la telefon: — Nu, iubito, zice, chiar acum sunt la doctor și se pare că situația nu e prea roz. Gagica închide ochii. Își arcuiește gâtul pe spate și-și netezește părul din mâna lui. Și tipul cu favoriți zice: — Nu, se pare că e deja metastază. Nu, mă simt bine, zice. Gagica deschide ochii. El îi face cu ochiul. Ea zâmbește. Și tipul cu favoriți zice: — Da, înseamnă foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-mi aranjez părul cu mâna. Îmi îndrept cravata și-mi netezesc cămașa. Număr - 1, 2, 3 - și-i spun nu, dar noi am putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu cele două femei: "Doamna Maria Săteanu și domnișoara Doinița, candidată la actorie..." Mihai a secerat-o pe fată cu o privire scurtă, un fel de "dacă și savarina asta ajunge actriță, mă las dracului de scris teatru!", în timp ce secretarul, netezindu-și mustața haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin la teatru rîde secretarul literar. Mulțumesc de vodcă! Vezi că Doina voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub braț o scobitură cît urma unui sărut, care îl răscolește din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai aruncă o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai mult din dorința de-a se convinge că nu a rămas vreo pată pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trezire. În definitiv, acum știa că e acolo. Numai că de fiecare dată, vaginul părea că ia o nouă formă, că se proiectează într-o altă lumină. De data aceasta, pantalonii ridicați pe picior și mâna făcută căuș care îi netezea gamba aproape că dădură totul la iveală. Fără să fie vreun Lothario, se știa despre Bull că nu se dă în lături de la „explorarea manuală“. Prin urmare, vaginul reușise să se insinueze în viața lui și să devină ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
formelor. Mai întâi se desenează ușor conturul pe piele și apoi se gravează, colorează și decupează folosindu-se cuțite de diferite mărimi, după care figurinele se pun în apă ca să capete culoare, iar după un timp se scot și se netezesc prin călcare. Aceasta este cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în realizarea pieselor pentru jocul de umbre. După ce se mai usucă încă o dată, piesele componente se montează și finalizate sunt "introduse pe scenă''. Teatrul de umbre din Longdong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]