160 matches
-
de fente și giumbușlucuri scurs, poetul își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
deșertăciunea ansamblului: Leonardo sau mitul omului deasupra vremurilor (Roxana Melnicu), Alexandru cel Mare și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei (Alexandra Pârvan) și Inconstance, ennui, inquiétude. Pascal și Cioran (Ciprian Vălcan) În rest, majoritatea textelor te indispun prin netezimea nuanțelor și prin platitudinea ideilor. E ca și cum ai călca pe suprafața unor surcele care au fost date la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
că blamul acesta demn de mânia Sfinților Părinți nu-i va cădea neapărat în spinare tânărului Dan Sociu, ci - poate - vreunui autor mai exersat într-ale prozei, dintr-un alt contingent de creație. Ceea ce n-ar știrbi însă nimic din netezimea verdictului expediat de Răzvan Petrescu. Fascinat de hazardul pe care orice jurizare îl impune, comentatorul din paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie, în interval, o imensă scenă ritualică. Ca toate dansurile de societate, Foxtrot-ul acesta
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
le citești cuvintele, dar nu le mai intuiești entuziasmul, cum nu le mai pricepi indignarea. Așa se face că orice dialog purtat pe teme social-politice e prins sub stigmatul datării. Parcurs la distanță de un deceniu, el are ceva din netezimea unei stofe care și-a pierdut porozitatea: asperitățile s-au tocit, acoperite de răceala trecerii anilor. Radu Călin Cristea a simțit fatalitatea datării, dovadă mărturisirea pe care o face în prefața cărții: „Probabil că această carte n-ar fi trebuit
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
temei pînă la banalizare. Brunaux se comportă ca un anatomopatolog care diseacă trupul spre a-i afla secretul, pentru ca în final să se pomenească cu o grămadă de zgîrciuri și oase ce nu mai păstrează nimic din nimbul vieții. O netezime seacă de hoit despicat, care nu mai fascinează pe nimeni. De aceea, citind volumul Druizii. Filosofi printre barbari, îți spui că dacă druizii chiar au fost ceea ce ne spune arheologul francez că au fost (și nu e nici un motiv să
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
și impersonal, ca o dare de seamă a cărei corectitudine în literă face casă bună cu inerția în spirit. Și cum a fi personal e o condiție de la care nu abdici nici măcar în textele de comentariu, volumul are de ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae, Blaga e un talent strălucit care din păcate e văduvit de facultatea credinței, și asta din
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
aceasta e autoficțiunea. Dar să ne întoarcem la virtuțile filosofice ale cazului Creangă. Cine s-a obișnuit cu nimbul literar care îi înconjoară numele va resimți o decepție acută citindu-i proza. Filosofic vorbind, opera lui Creangă e de o netezime seacă și deplorabilă, trădînd nu doar lipsa apetenței meditative, dar o îngustime vădită a orizontului de gîndire. Creangă nu vede înalt și nu simte adînc, de aceea n-are tensiune dramatică, n-are înclinație speculativă și nici sensibilitate metafizică. Mai
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
filmul "Omul care l-a ucis pe Călin Popescu Tăriceanu", în regia lui Traian Băsescu... -Coryyy!, îl zgâlțâi. Despre ce film vorbești? Ești nebun? -Apăi, nu vă spusăi că am visat? Mă, domnilor, și cum se autoconvingea domnu' Stolo de netezimile platformei piteștene, pe care se hârjoneau ceva mai la o parte doamna Mona Muscă cu domnu' Valeriu Stoica aplaudați frenetic de Cristian Boureanu, numa' ce văd o vietate... Uliu să fi fost? Vultur? Erete? Specie de struț zburător? Drrra... Schiuz
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri crescînde din el. Și cum într-o lume absurdă și oarbă nu există criterii după care să separi înfrîngerile de izbînzi și destinele împlinite de sorțile frînte - căci totul stă pe netezimea egală a ratării universale - într-o astfel de lume plafonată în eșec dezgustul și ratarea nu numai că primesc o tentă suportabilă, dar pe deasupra trec drept reacții firești la lipsa generală de sens. Căci, într-un univers menit din capul
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
la o declarație de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se referă la propria persoană. Nu scriind
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
elaborat o semnătură obiectuală, supusă unei geometrii care-o încifrează și totodată o expune fără echivoc, în creșteri și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o curbă în balans, ca talpa unui leagăn. Singularitatea artistului e făcută nu din reticențe ingrate, ci din putința de a traversa ferice opozițiile, de a le converti într-o fastă continuitate. Aerul dislocat între elementele acestui nume
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Și nu înțelegem decît ceea ce presimțim pe nemărturisite, și din acest motiv a pricepe o frază înseamnă a-i subînțelege icoana aflată în subsidiar. Altminteri, volumul lui Mathaeus cere un temperament de filolog obtuz suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente logic, pînă într-atît de logic că atinge pragul goliciunii stilistice. Din prea multă exactitate analitică, autorul ajunge să fie inexpresiv, chiar dacă profunzimea și finețea lui sînt indubitabile. Și mai e un amănunt: oamenii
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
de bună seamă, diferite. Primul e Bucureștiul anilor '35, dintr-o carte cu numele orașului, scoasă de Mircea Damian la Fundații. Unul pe care îl vizitezi ca să-l uiți pe-al doilea, sau ca să-i mai poți ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseți. Bucureștiul e azimutul speranțelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduință își bate joc: "București! București!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul veseliei
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
odată cu plecarea la studii în Germania, critica literară nu a pierdut nimic. În afara câtorva texte pe care le citești cu atenție vie - mă gândesc la cele despre Perpessicius, Stere sau despre „inactualitatea literaturii noastre“ (p. 476) - , restul sunt de o netezime searbădă și logoreică: panglici sintactice care ascultă de clișeele epocii, fără orizont de gând și fără accent de intuiție. „G. Gregorian apleacă și el, la rându-i, cu pârguita povară a creației sale de maturitate, creanga de aur plină de
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
într-atît de emblematice sunt prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu vede oameni, ci busturi. E o voință de piedestal în tot ce scrie și o poftă de zugrăvire superlativă a personalităților pe care le-a cunoscut. De aceea, proza are netezimi tandre de clișeu elogios, care, după un sfert din carte, devine previzibil. Mai mult, de la un moment dat încolo îți dorești o variație de ton și o schimbare de perspectivă: vrei răutăți, indiscreții sau detalii scandaloase, ca să scapi de senzația
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
exces și pe termen lung au efecte devastatoare asupra tenului. Victimele cosmeticelor cu reclame amăgitoare ajung ca la 50-55 de ani să aibă pielea feții tăbăcită și smochinită, în timp ce suratele lor care nu au folosit astfel de artificii își păstrează netezimea și frumusețea obrazului și la vârste mai înaintate. În materie de îngrijire și întreținere a tenului este bine ca frumoasele noastre să țină seama de sfaturile și recomandările competente ale specialiștilor dermatologi și ale cosmeticienilor, și să nu dea crezare
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai sus, supliciul lecturii ar fi descurajat intenția unei cronici. Noroc că, după
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
gură! Îl contrazise Sultana cu familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al unei intime. Lucrezi? Se prea poate. Dar știe toată lumea că trăiești cu Ioana aici, pentru ce? Ioanide nu putu să răspundă la această chestiune pusă cu atâta netezime și începu să se impacienteze. Sultana se trânti sansfagon pe marginea unui scaun, scoase o țigară din poșetă și o aprinse cu o brichetă de aur. Apoi, dând un fum care umplu atmosfera cu o aromă de smochine, întrebă ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai întunecate. Pe urmă se luminau mai întâi câteva, apoi șiruri întregi de dreptunghiuri, strada rămânea pustie și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de culoare închisă, doamnele în rochii de seară, cu scânteieri discrete pe mâini și în decolteu. Tata și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stătea neclintită, de parcă ar fi fost făcută din alabastru. Pielea ei, fără ajutorul cosmeticelor, strălucea ca și cum ar fi avut un bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele ei se întâlneau gânditoare. Lee era întruchiparea sentimentelor senine. Vocea ei era liniștită și calmă și fiecare gest eficient. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se vedea ceva surprinzător. Pământul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît caii intrau cu picioarele în el ca-ntr-un lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc, cu deosebirea că adevăratul heleșteu era mai întunecos și lucios. Smocurile rare de buruieni înfipte ca niște gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau înfipte ca-n carnea unei piersici netede. Un fior trecu prin trupul lui Felix, privind numai această delicată anatomie. Când bea, buzele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supăr, zise Georgeta, văzîndu-l întunecat. Ți-am spus ce mi-a spus și mie Stănică. Știu eu cât e de palavragiu. Georgeta încercă din nou să se apropie de Felix. Îl prinse cu amândouă mâinile de reverurile hainei, îngrijată de netezimea lor, își revărsă părul pe sub nasul tânărului și-l întrebă confidențial: - Spune-mi drept, e frumoasă domnișoara Otilia, o iubești mult? Felix, neobișnuit cu astfel de confidențe, nu satisfăcu decât o parte a întrebării: - E foarte frumoasă! - Am auzit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și eu mica mea dramă. Dar poate te plictisesc. - Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale mă face să testimez și să te iubesc. Aceste vorbe stângace măguliră mult pe Georgeta, care strânse obrajii lui Felix în palmele ei de o netezime ce înfioră pe tânăr. - Ești drăguț de tot! J'en suis émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura o plăcere voluptoasă, deosebită de aceea a intimității cu Otilia, un sentiment de bărbăție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]