647 matches
-
nerostit, dar cel mai elocvent și mai evident sentiment din viața ei. Pentru că ea e sigură de iubirea lui Maurizio. De ce s-o năruie cu un sărut efemer? Cu o noapte searbădă? El, așa cum v-am mai spus, este un netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
același gând și dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care ne propunem să-i procreăm. De ce să ne multiplicăm, dacă matricea noastră nu ne place nici măcar nouă? Sufletul e prin esența lui etern, n-ar fi nevoie să-l perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale ei din hol, mai netrebnice și mai obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întorcea chipul lui mult mai tânăr, purtând o pălărie neagră. Chipul meu, pe care nu mi-l pot reprezenta niciodată în vise, apare acum reflectat în imaginile oaspeților mei. Mai închin încă o dată pentru toate sentimentele noastre; cele nobile, cele netrebnice, cele profunde și deschise, cele triste și melancolice. Apoi, îi părăsesc pe oaspeții mei, care continuă să-și agite oglinzile ca pe niște evantaie și să-și depene poveștile care mi-erau atât de familiare. Și, în mod ciudat, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
strada Cimbrului nr. 2, Gustav, undeva pe bulevardul Karl Marx, vizavi de Mioara Alimentară, aproape de Dunăre. Parcă trăiam un vis care nu se mai sfârșea. Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare și conștiința! zise medicul Gutman, lovind cu pumnul în masă. Băiatul meu bun și drept nu poate să ajungă un netrebnic. Nu, asta nu..., se lamentă Amalia și își cuprinse fața în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am întors... Ei bine, la cei nici cincisprezece ani ai Minodorei, ne-am întors trei și nu două. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ea dorul în numele ei așa cum i-ar fi plăcut bunicului ei. De fapt dorul era cel mai chinuitor sentiment care nu m-a părăsit o clipă din cele peste două sute de milioane de clipe cât am fost smulsă de netrebnici de acasă. Dorul de Simion, despre care nu mai știam nimic, dorul de acasă, dorul de părinții rătăciți nu se știe pe unde, dorul de frații pierduți și mai ales dorul de o viață normală. O aduceam în brațe, înfășată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul cam șifonat pentru întâiași dată de când apără zorile fericirii în teritoriu. Numai tu, Muntene, a continuat șefu, ești invitat la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei bine, ce putea să Istorisiri nesănătoase fericirii 121 facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de-abia acum. Ar fi fost cum nu se poate mai nimerit ca drăcovenia aia să ticăie iar. Scârba, oprise ceasul tocmai când... Ramolitul dracului! Oase-Strâmbe! Javra javrelor! Să nu-l strângi de gât? Nimeni nu-l mai suporta pe netrebnic. Așa au trecut săptămâni de-a rândul. Scorneala, pentru că nu putea fi vorba de altceva, a fost pusă în seama Ceasornicarului și puțin a lipsit ca orologiul să nu fie luat, încă o dată, cu asalt. Chiar așa s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întîmplat". În locul "progresului", al "eliberării" maselor muncitoare, trîmbițate de propagandă, se instaurează temeinic mizeria colectivă căreia i se sustrage exclusiv clientela puterii uzurpatoare: "Astăzi nu sunt noutăți politice care să mă intereseze. Aceste ŤNikitinskie subbotnikiť sunt o adunătură sovietică de netrebnici, înapoiați și slugarnici, cu un adaos consistent de evrei", Viața cotidiană e cumplit dezamăgitoare. În locul bunăstării făgăduite de doctrina marxist-leninistă, apare un șir nesfîrșit de privațiuni: Este un ger cumplit. Azi dimineață instalatorul a încălzit apa înghețată. În schimb, noaptea
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
viscere, cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și vadă în cântec și viață/ Minunea schimbării la față." O ispășire în van, înșelînd speranțe, poleind neîmpliniri: Sună strident și netrebnic, strepezind în auz./ Sunt catargele: luptă fără furtună./ Sunt pânzele: bat, fără vânt." Revolte împotriva morilor Spaniei, într-o regie care n-are nimic a face cu viața, cu sîngele, cu patima, cu greșelile ei. Doar cu figurile imobile, zornăind
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
generalului, turnându-i zaibăr în pahar, de viclenia zeilor, de prezența lui Ulise la Troia și de rătăcirile sale, mai apoi, ani de zile, spre dulcea sa soțioară, Penelopa, care-l aștepta neîntinată, deși veșnic asaltată de poftele atâtor regi netrebnici, ce voiau să i se urce în pat - și să ia, astfel, implicit, și rolul lui Ulise de conducător al străluminatei Ithaca! Cum sarmalele erau dulci-acrișoare și se potriveau cu vinul rozaliu și rece scos de la frigiderul postului de poliție
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
am uitat nici acum: ...rănit în războaie, soldatul căzuse... Ce să fi stârnit dihonia asta dintre noi? Ce necurat ne-a învrăjbit atât de mult și a împărțit biata noastră societate în unii care te blestemă și-ți cer sfârșitul netrebnic, iar alții vor să rămână lucrurile cum au fost? Și unii, și ceilalți au dreptățile lor și nimeni nu-i poate condamna. Rău este doar că în loc să căutăm de partea cui se află dreptatea, ocolim soluțiile, cum să facem și
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
lelii. La urma urmei, de ce am lipsi o cățelușă de darul natural de a fi mamă ? Cum, la fel de licit este să ne întrebăm, cine ne dă dreptul să curmăm niște vieți cu nimic vinovate numai pentru că unii dintre noi sunt netrebnici și nesocotiți, fiindcă noi le permitem să fie așa? Am ajuns la o răspântie în care nu ne mai putem juca cu vorbele. Există soluții corecte, înțelepte, conforme cu legile existente și cu bună știință ignorate. Profesioniștii trebuie să-și
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
transcrise apoi, selectiv, în urma unui examen critic riguros.) Intenția e clar suprarealistă. Doar că efectul e mai greu de catalogat conceptual. Nu numai epicul și corolarele sale, de altfel, sunt izgonite din poezie. Odată cu ele e dezavuat sentimentalismul: „exclude ca netrebnice povestirea/ anecdota comparația învățătura/ - le aflăm în altă parte// ferește-te să cazi în sentimentalisme/ în prea întinsul lamento/ al generațiilor de agitatori de inimi/ inimi robotizate cu rotițe ale bucuriei părerii de rău exhibare/ a durerii de-o mulțime
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
putut să o lase fără suflare dintr-o singură lovitură. - Imbecilule! Nerecunoscătorule! Cum poți să ieși din cuvântul stăpânei tale? Tu îmi aparții mie! Ești al meu! Asherta se opri brusc: - E vina mea. Nu trebuia să îmi aleg un netrebnic drept câine de vânătoare. Trebuia să aleg un „Prom". Cretinul ăsta e la fel de neputincios ca și cel dinainte. Nu voi mai repeta aceeași greșeală. Leofold rămase surprins de ceea ce auzise. Făcând un ultim efort, o întrebă pe Asherta: - Cel dinainte
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran și, prin imitație, pentru orice om politic în epoca modernă, imaginea publică era esențială). 10 Mai nu era însă doar ziua regelui și a familiei sale. „Sărbătoarea regelui Carol e și sărbătoarea României! Netrebnic românul care nu-și uită astăzi de păsurile lui”, arăta Pompiliu Eliade într-o conferință la o serbare populară în 1903, îndemnând locuitorii Bucureștilor să petreacă, să uite de necazuri și să trăiască laolaltă cu semenii o clipă de înălțare
Istoricul zilei de 10 MAI, ca SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ a românilor. Ascultă aici IMNUL REGAL () [Corola-journal/Journalistic/48605_a_49930]
-
chip fericit, însă, reacția artiștilor fu admirabil solidară, o ședință la UAP, ce a durat pînă după miezul nopții, unde s-au rostit fără echivoc talente de talia lui George Apostu, reuși să-i izoleze peremptoriu pe cei cîțiva delatori netrebnici. Și contra-ofensiva noastră teoretică, mobilizînd personalități de autentic orizont intelectual, în frunte cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate verticale ale memoriei istorice, pe care i le datoram lui Mircea Spătaru. Onoarea creatorilor de impalpabil zenit, prezenți
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]