126 matches
-
acoperă o largă zonă de procese cognitive superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor răspunsuri nepotrivite, planificarea, îndeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor și monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niște teste neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi și Sortarea Wisconson a cărților de joc care au scos la iveală funcții executive anormale în autism. În particular, deficitul în capacitatea de a trece de la o sarcină la alta este considerat paralel cu
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
iveală funcții executive anormale în autism. În particular, deficitul în capacitatea de a trece de la o sarcină la alta este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat în autism si reprezintă caracteristica definitorie a acestei boli. O a doua teorie neuropsihologică despre autism afirmă că persoanele autiste au o slabă coerență centrală. Ca dovadă în susținerea acestei teorii este faptul că autiștii nu pot deosebi tipare, modele sau stimuli într-un context cu înțeles, spre deosebire de o persoană care nu suferă de
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
țesut nervos prin procesul normal de eliminare a țesutului nervos în perioada de dezvoltare sau exista o supracreștere a țesutului nonneuronal). Modul în care sunt distribuite anormalitățile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul posmortem, este asemănător cu teoriile neuropsihologice care sugerează că anormalitățile creierului autist nu pot fi localizate doar într-o singură structură a acestuia. Unele anormalități sunt asemănătoare cu cele care apar la un adult în cazul unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par să își
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
criminal? Alin Leș: Pentru un model explicativ general valabil, afirmațiile sale îmbrățișează teoriile atașamentului. Vedeți dumneavoastră, există două puncte de vedere principale în explicarea actului criminal: cele bazate pe teorii psihanalitice (psihodinamice), care au incluse sau nu în explicare teorii neuropsihologice (pentru a ridica statutul psihanalizei la nivel de știință), și cele bazate pe teoriile cognitive, unde actul criminal/infracțional este explicat printr-o analiză cognitivă a acestuia (antecedentele comportamentale, comportamentul în sine, consecințele comportamentale, decizia și miza în actul cu
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
anterioară susținea că lobul drept este responsabil de sentimentul nostru de individualitate și de separare de restul lumii, nu există numai un singur "punct al lui Dumnezeu", ci toți lobii creierului lucrează la generarea experiențelor spirituale. "Am gasit o bază neuropsihologica pentru spiritualitate, însă aceasta nu este izolată la o sigură zona din creier. Spiritualitatea este un concept mult mai dinamic, care folosește multe zone din creier. Anumite zone joacă un rol predominant, însă toate lucrează împreună pentru a facilita 'experiențele
Știință și spiritualitate: ”Punctul lui Dumnezeu”, descoperit pe creierul uman () [Corola-journal/Journalistic/66903_a_68228]
-
tratament. O explicație s-ar putea da prin apariția demielinizării în așa numitele zone mute, din punct de vedere clinic, situate în sistemul nervos central. Această ipoteză explică totul. Este posibil ca aceste leziuni mute să aibă totuși unele manifestări neuropsihologice minore mai ales la cazurile recente de SM și doar din lipsa unor tehnici clinice fine - acestea să nu fie evidențiate. S-a putut demostra că anumite leziuni fără expresie clinică permanentă sunt situate în zone funcționale ale SNC. Aceste
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării, — prin intermediul unor modalități și tehnici speciale de ordin psihopedagogic, — a diagnosticului personalității celui frustrat. Dacă pentru cazurile severe de frustrație, care perturbă echilibrul neuropsihologic al elevului, cele mai indicate măsuri de corectare sunt cele proprii școlilor speciale de îndreptare, pentru cazurile mai ușoare de frustrație, care nu duc la apariția și structurarea unor tulburări de caracter, modalitatea cea mai proprie de corectare o constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și unele antibiotice. Modele experimentale nefarmacologice Față de metodele farmacologice de producere experimentală a unor tablouri psihotice, mai trebuie menționate și o altă categorie de metode nefarmacologice, prin intermediul cărora se pot realiza modele experimentale de psihoze. Acestea se bazează pe mecanisme neuropsihologice, de condiționare, deprivare sau inducție sugestivă și pot reproduce diferite tablouri de psihoze. Le vom prezenta succint în cele ce urmează. I.P. Pavlov a reușit ca să obțină modele de nevroze experimentale la animale printr-un mecanism de condiționare patologică, explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta de J.M. Charcot. Ea are însă și avantajul de a putea anula simptomatologia nevrotică a bolnavilor adevărați prin „decondiționarea” acestora în cursul somnului hipnotic. Ca și psihozele experimentale produse prin administrarea de substanțe farmacologice psihotrope, și în cazul metodelor neuropsihologice, mai sus menționate, tulburările psihice produse experimental au un caracter reversibil. Ele nu sunt nocive și sunt lipsite de consecințe negative pentru personalitatea subiecților supuși experimentului. Aceste experimente au o valoare deosebită întrucât ele ne oferă posibilitatea de a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dificultăți legate de operațiile mintale, gândire, memorie, atenție, tulburări de conștiință etc. Reinstaurarea somnului și revenirea la bio-psiho-ritmurile normale, vor restabili starea de echilibru psihic. Metodele „deprivării senzoriale” și a „deprivării somnului fiziologic” sunt în primul rând metode de experiment neuropsihologic și ele se bazează pe mecanismele neuropsihologice care stau la baza organizării proceselor psihice. Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele psihofarmacologice, de producere a psihozelor experimentale. Cercetările de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atenție, tulburări de conștiință etc. Reinstaurarea somnului și revenirea la bio-psiho-ritmurile normale, vor restabili starea de echilibru psihic. Metodele „deprivării senzoriale” și a „deprivării somnului fiziologic” sunt în primul rând metode de experiment neuropsihologic și ele se bazează pe mecanismele neuropsihologice care stau la baza organizării proceselor psihice. Acestea privesc însă numai o latură a problemei experimentului în psihopatologie. Cele mai frecvent utilizate metode sunt metodele psihofarmacologice, de producere a psihozelor experimentale. Cercetările de psihofarmacologie care au ca scop producerea experimentală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o anumită instanță sau proces psihic al sistemului personalității. 3) În condițiile oferite de factorii psihopatologici, funcțiile neuropsihologice sunt înlocuite cu temele tulburărilor clinico-psihiatrice, care pot avea o dublă semnificație psihopatologică: a) pozitive, prin eliberarea instanțelor inferioare ale personalității de sub controlul instanțelor superioare; b) negative, prin disoluția instanțelor superioare ale sistemului personalității. Rezultă de aici faptul că, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
13 Capitolul 2. Evaluarea și diagnosticarea tulburărilor mintale / 19 2.1. Strângerea informațiilor / 21 2.2. Instrumente de evaluare / 25 2.2.1. Validitatea / 26 2.2.2. Fidelitatea / 27 2.2.3. Testele biologice / 27 2.2.4. Testele neuropsihologice / 29 2.2.5. Testele de inteligență / 30 2.2.6. Intervențiile clinice structurate / 31 2.2.7. Inventarierea personalității / 34 2.2.8. Testele proiective / 37 2.3. Probleme în evaluarea adulților și copiilor / 39 2.3.1. Rezistența
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fondul socio-cultural ajută la stabilirea tratamentului. Utilizarea instrumentelor pentru evaluare. Sunt multe tipuri de instrumente pe care clinicienii le folosesc. Orice instrument trebuie să ofere informații valide și de nădejde. Testele biologice ca și CT, PET și MRI, și testele neuropsihologice pot ajuta la depistarea problemelor neurologice care pot cauza aceste simptome. Testele de inteligență oferă informații legate de funcționarea cognitivă. Interviurile structurale clinice și chestionarele pentru simptome oferă informații directe despre simptome. Inventarierea personalității, observațiile comportamentale, auto-monitorizarea și testele proiective
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru a identifica anomalii ca și o tumoare sau atrofie severă a creierului unui pacient. Dar nu putem folosi aceste tehnologii, încă, pentru a diagnostica tulburările psihologice specifice, deoarece nu înțelegem aspectele biologice ale acestor tulburări. 2.2.4. Testele neuropsihologice Dacă există anumite probleme neurologice care-l afectează pe pacient, clinicianul poate folosi teste cu foaia și creionul pentru a putea detecta deficite cognitive sau motorii, ca și o problemă de atenție sau tendința de a ignora obiecte din câmpul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afectează pe pacient, clinicianul poate folosi teste cu foaia și creionul pentru a putea detecta deficite cognitive sau motorii, ca și o problemă de atenție sau tendința de a ignora obiecte din câmpul vizual. Unul foarte des întâlnit este testul neuropsihologic Bender-Gestalt. Acest test evaluează îndemânarea senzorial-motorie care poate fi folosită în 9 desene. Pacientul cu deteriorare a creierului poate roti sau schimba părți ale desenului sau nu este în stare să reproducă desenele. Când i se cere să-și amintească
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Două dintre cele mai populare sunt Halstead-Reitan (Reitan & Davison, 1974)21 și Luria-Nebraska (Luria, 1973)22. Aceste seturi conțin mai multe teste care oferă informații specifice despre funcționarea mai multor zone, precum concentrarea, dexteritatea, viteza de înțelegere. Mai mult, testele neuropsihologice sunt folosite în legătură strânsă cu tehnicile de imagistică ale creierului CT, PET sau MRI pentru a specifica deficite și posibile anomalii ale creierului. 2.2.5. Testele de inteligență În practica clinică, testele de inteligență sunt folosite pentru o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în mod exagerat și nu se întoarce cu ușurință la homeostază. Acest fapt cauzează schimbări în funcționarea neurotransmițătorilor de monoamină din creier, și astfel, un nou episod de depresie va avea loc (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)160. Disfuncții neuropsihologice S-a constatat un număr semnificativ de disfuncții neuropsihologice în cazul persoanelor suferind de tulburări afective, deși semnificația acestor disfuncții nu este clară. Una dintre aceste disfuncții este activitatea cerebrală afectată în timpul somnului. Oamenii depresivi au mai puține reprize de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la homeostază. Acest fapt cauzează schimbări în funcționarea neurotransmițătorilor de monoamină din creier, și astfel, un nou episod de depresie va avea loc (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)160. Disfuncții neuropsihologice S-a constatat un număr semnificativ de disfuncții neuropsihologice în cazul persoanelor suferind de tulburări afective, deși semnificația acestor disfuncții nu este clară. Una dintre aceste disfuncții este activitatea cerebrală afectată în timpul somnului. Oamenii depresivi au mai puține reprize de somn lent, un tip de somn care îi ajută
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afirmă deoarece percep incorect semnalele sociale, fie datorită unui defect de percepție cauzat de un „filtru cognitiv” disfuncțional (tratamentul constă în modificarea schemei cognitive patologice care este implicată în tulburarea de personalitate), fie din cauza unui defect de percepție „senzorial” sau neuropsihologic. 2. Studiu de caz Absența afirmării de sine este responsabilă sau asociată unor numeroase tulburări psihice, dintre care cele mai frecvente sunt tulburările anxioase, în special fobiile sociale, tulburările de dispoziție, problemele de adicție (alcool, drog, benzodiazepine). Absența afirmării de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
opinia lui, comportamentele antisociale se manifestă, în general, la adolescență. Dar la anumiți indivizi actele antisociale apar la vârste foarte mici și durează pe tot parcursul vieții. Această persistență a comportamentului antisocial poate fi explicată printr-o serie de deficiențe neuropsihologice pre sau postnatale (de natură genetică, consumul de droguri de către mamă, malnutriție pre sau postnatală, lipsa stimulării în perioada postnatală). Carențele pot atrage după sine defecte verbale sau procedurale în ceea ce privește controlul emoțiilor, de exemplu. Copilul manifestă în acest caz importante
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
își poate depăși deficiențele dacă are parte de un mediu stimulant și protector. Dar dacă copilul rămâne într-un anturaj ostil, comportamentul său va deveni tot mai antisocial, iar dezvoltarea comportamentelor pro-sociale va întârzia sau va fi inexistentă. Interacțiunea deficiențelor neuropsihologice și a primelor experiențe de viață cu un mediu ostil conduce inevitabil la formarea unei personalități antisociale. Studiul care a încercat să arate cum interacționează diferitele dimensiuni de personalitate cu factorii situaționali pentru a influența comportamentul agresiv semnalează anumite probleme
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de Pahlavan, 1987). Susținătorii acestei poziții cred că agresivitatea nu se subscrie unei concepții unitare, ci mai degrabă unei categorizări multiple și parțial eterogene în ceea ce privește etiologia. Această categorizare include în aceeași categorie comportamente caracterizate topografic diferit, dar corespunzând acelorași mecanisme neuropsihologice. O abordare teoretică globală de inspirație darwiniană ocupă un loc important în ceea ce privește explicarea comportamentelor agresive din ultimii ani. Propusă de către Wilson (1975 citat de Pahlavan, 1987), această abordare sociobiologică a ridicat multiple controverse atât la nivelul validării științifice a ipotezelor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atitudinilor, majoritatea evidențiind caracterul lor complex, fiecare definiție incluzând, Într-un anume fel, o teorie a conceptului de atitudine. Prima definiție riguroasă a conceptului de atitudine a fost propusă de Allport În 1935: „O atitudine este o stare mentală și neuropsihologică de pregătire a răspunsului, organizată prin experiență de către subiect, exercitând o influență directivă sau dinamică asupra răspunsului său față de toate obiectele și toate situațiile la care se raportează" (apud Radu și colab., 1994). E. Bogardus definește atitudinea ca fiind „o
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
incapacitate 90-100% și este încadrabil în gradul I de invaliditate, de cele mai multe ori necesitând supraveghere și îngrijire din partea altei persoane; incapacitățile de limbaj de gradul II și I trebuie obligatoriu expertizate și în serviciile de neurologie sau psihiatrie, cu ajutorul examenului neuropsihologic. TULBURĂRI DE COORDONARE ȘI ECHILIBRU În acest capitol se încadrează așa numitele ataxii, care pot fi cerebeloase, vestibulare și cele prin tulburări de sensibilitate profundă. a. Ataxiile cerebeloase - bolnavul se deplasează cu dificultate, cu baza de susținere lărgită, existând o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]