317 matches
-
și chiar erotice în activitatea profesională și utiliza termenul sublimare în legătură cu sadismul „omului cu lupi” (1918/ 1979). Fenichel (1945/1953) reia această ipoteză, făcând o apropiere între pulsiunile pregenitale și pulsiunile agresive, iar Flournoy (1967) indică faptul că analiștii grupului newyorkez (Hartmann, Kris) au admis că instinctele pot fi „dezagresivizate”. Cât despre energia sexuală, ea se află, bineînțeles, la baza sublimării. Acesta este punctul esențial al teoriei lui Freud, lucru pe care Bachelard (1957) i-l reproșează, regretând că psihanalistul explică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
arunce bile în cap, de la etajul doisprezece. Așa ne-am cunoscut. În aceeași săptămână am introdus-o în emisiunea radiofonică. Nici măcar nu știam că se pricepe să cânte. Am vrut s-o luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și „atenuare“ nu-i termenul cel mai potrivit). Pot să-i condensez pe toți într-unul singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele manierisme ale vorbirii newyorkeze neelegante, dar își însușise deja vocabularul lui adevărat, luminos, poetic. Și atunci vorbirea lui non-stop, monologurile, discursurile lui începuseră să ne placă de la început până la sfârșit - oricum, multora dintre noi - asemenea, să spunem, acelei părți din compozițiile lui Beethoven alcătuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În boala lui de pe urmă, oribil de deprimat de al Doilea Război Mondial. Ce spunea Shula-Slawa se Întorcea În mod amuzant la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ofertă serioasă și chiar începeam să mă îngrijorez când, într-o dimineață de marți, am primit un telefon să mă deplasez rapid la McArthur on the Park. Aparent, predecesorul meu a trebuit „să plece în Arizona“ în mare viteză (eufemism newyorkez pentru „a merge la dezalcoolizare“) și aveau nevoie urgent de un înlocuitor temporar pentru că pregăteau o întâlnire importantă. Auzisem de Ariella McArthur fiindcă era - nu-i așa? - o legendă în domeniul PR-ului: la vreo cincizeci de ani, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi înfipt cineva un băț undeva. Repede, a schimbat subiectul: Cât de tare vrei să radiez? Mama și Helen au studiat-o pe Rachel nu prea convinse. Rachel purta ținuta de bun gust, fără fasoane, pe care o poartă newyorkezii în timpul liber: hanorac de cașmir, pantaloni scurți de pânză și teniși foarte ușori, din aceia care se împăturesc în opt și încap într-o cutie de chibrituri. —Fă-ți ceva la păr, i-a sugerat Helen, și, ascultătoare, Rachel și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
condiția să nu mă ceară nici măcar o dată în căsătorie. Ne-am înțeles, a zis. M-am dus în Irlanda de Crăciun și, când m-am întors, am mers cu Aidan șase zile în Mexic. După frigul și monotonia specifice iernii newyorkeze, nisipurile albe și cerul albastru erau atât de strălucitoare că te dureau ochii privindu-le. Dar partea cea mai frumoasă a fost să am parte de Aidan douăzeci și patru de ore pe zi. Asta a însemnat sex, sex și iar sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aspirat o linie de cocaină, apoi m-a strâns într-o îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit la propria persoană. —Am venit acasă pentru un minut, în timp newyorkez, apoi plec din nou să caut - (S-a oprit ca să zbiere) BĂRBAȚI TARI. Vino să stăm de vorbă în timp ce mă schimb în rochița de petrecere. —OK. În apartamentul thailandez al lui Ornesto, chiar lângă un Buddha aurit, era o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Așa să faci. Profita de orice pretext ca să vorbească cu Luke. — Chiar ne căsătorim? l-am întrebat pe Aidan. — Sigur. — Atunci hai s-o facem cât mai repede, am zis. Peste trei luni. La începutul lui aprilie? —OK. Conform codului newyorkez al relațiilor amoroase, după ce o relație „devine exclusivă“, următorul pas e logodna. Aceasta ar trebui să aibă loc după trei luni. Pe scurt, în clipa în care începe perioada de exclusivitate, femeile pornesc un cronometru și, de îndată ce suuună sorocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un acces subit de chicoteli. —Anna, am strigat, cu o voce sugrumată. Anna de la apartamentul șase. I-am dat un cot lui Ornesto. —Și Ornesto de la apartamentul opt. —No, ce vreți? Să mă invitați la o recepție? Pronunțat „re-țep-ție“. Umor newyorkez, mă înțelegeți. Asta ne-a oferit o scuză ca să râdem. Nu, domnule, am zis. Mă întrebam dacă m-ați putea ajuta să-mi mut aparatul de aer condiționat. Ușa s-a deschis și în prag stătea un bărbat rotofei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întrebați ce talent special și-ar dori. Toți spun că și-ar dori să fie invizibili. Eu mi-aș dori să pot să cânt. O femeie tânără și frumoasă de la masa alăturată mi-a atras atenția. Avea un aer foarte newyorkez - elegantă și asortată, cu păr strălucitor, plin de volum. Zâmbea și discuta animată cu bărbatul insipid de lângă ea, gesticulând cu mâinile ei îngrijite pentru a sublinia ce spunea. Priveam cum i se ridică și cum se lasă în jos pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pare rău să vă zic că n-aveam pic de încredere în femeia asta. Nu mi-e rușine să recunosc că m-am înșelat. —De necrezut. Vreau să spun, de necrezut, a întrerupt-o o voce repezită, sonoră, cu accent newyorkez. —Uimitor, a spus cineva, și altcineva a zis: — Am primit un mesaj de la soțul meu. Mă bucur așa de mult că e bine. Mulțumesc, Neris Hemming. Asta m-a adus în culmea entuziasmului. Aveam să pot discuta cu ea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-ți aștepți rândul - și oamenii vor aștepta, tocmai pentru că merită. Pe de altă parte, toți ar putea decide, dă-o naibii, mă doare în cot, dați-mi comanda obișnuită de La Prairie. Exista un risc. Nu era nici o garanție că newyorkezii aveau să se lase cuprinși de isterie. Dacă simțeau că sunt manipulați, aveau să se întoarcă împotriva întregii povești. Totuși, acum nu era momentul să menționez asta. —După nouă luni o luăm de la capăt cu serul, și după șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau a pornografiei? Eu, unul, mi-am petrecut patru ore, care puteau fi și mai bune, pe Forty-Second Street, împărțindu-mi timpul între pasajul cu jocuri electronice și discobarul de la subsolul din imediata apropiere a pasajului. În gang, lumpenii nopții newyorkeze, acești adoratori ai beznei, cu fețele schimonosite, reflectate de ecrane, spânzurau gârbovi de manetele jocurilor. Bazaltul și căderile de intensitate sonoră ale acestor roboți nou-nouți, care se jucau cu tine dacă le dădeai bani, luau forme de umanoizi prinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de jos aici încât aveai impresia că te afli într-un zgârie-nori întors pe dos. Poate că și Manhattan-ul va arăta într-o bună zi la fel - zgârie-fundul-pământului, zgârie-centrul pământului, o sută de etaje sub pământ E aproape sigur că newyorkezii nu-tocmai-mondeni și-au găsit adăpost în canalele colectoare și în tunelul metroului. Ei și-au găsit Ei și-au găsit mici ogeacuri acolo jos, cu paturi și scrinuri Banii i-au împins în jos... În jurul meu doar penurie de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e deloc penurie de țâțe mari prin Manhattan. Nici o problemă. Se pare că aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și câinelui, din cauza rahatului. Nu-i răspund. Zic numai: „Asta e, Shadow, cacă-te cât poți tu mai bine“. Apoi ne îndreptăm spre colțul lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă acolo, sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
astrologie? Doar n-o să-ți faci probleme din cauza unei chestii atât de ridicole... mai ales când ai aer condiționat la prețul ăsta!“ Și, din moment ce să fii agresat de oamenii pe care-i plăteai pentru un serviciu părea un fenomen specific newyorkez, am bâlbâit imediat niște scuze și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era mai lung decât tot apartamentul meu și a trebuit să mă iau după sunetul vocii lui ca să găsesc camera. Tablouri abstracte În multe culori erau atârnate pe pereți, iar podelele de lemn cu pete negre - lemn adevărat, nu parchet newyorkez - scoteau În evidență mobila masivă, cu schelet metalic. Toată casa părea o mostră de podele Ligne Roset, de parcă ar fi fost scoasă direct din expoziție și montată În apartamentul tipului ăstuia. Am numărat În total trei băi, două dormitoare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
localuri de noapte), obișnuiții cluburilor au făcut din accesul În cluburile la modă un sport. La cele mai șic localuri, așa cum era cel din acea seară, există niveluri de acces. Faptul că ajungeai la ușă era doar Începutul - orice studentă newyorkeză Într-un maiou fără bretele reușea măcar atâta lucru. „Barul principal?“, am auzit pe cineva spunând, cu referire la Sanctuary. „Mai bine mă duc la TGI Friday’s1 În Hoboken.“ Elisa ne dăduse instrucțiuni precise să mergem direct În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minunați, pentru că sunt. Doar că sunt foarte implicați. Uneori mi-aș dori să semăn mai mult cu ei. Sigur că nu te-am cunoscut prea bine la liceu, dar Îmi aduc aminte că erai mai mult decât... ăă... chestia asta newyorkeză. N-am prea știut ce să răspund. Nu, n-am vrut să sune așa, se grăbi el să spună. Știi, Întotdeauna lăsai impresia că ești foarte implicată În atât de multe cauze. Îmi amintesc că ai scris un editorial În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un bucătar necunoscut și primul său local. Celelalte ziare și reviste l-au urmat imediat cu propriile cronici extaziate. New York Magazine a publicat un articol reținut, tipic, proclamând Sevi „Singurul restaurant care contează“. Dintr-un loc total necunoscut devenise restaurantul newyorkez unde-trebuie-să-ai-rezervare-că-altfel-te-paște-omoarte-oribilă-În-purgatoriul-amărăștenilor. Singura problemă aici era că Sammy nu accepta rezervări. Pentru nimeni. Sub nici o formă. Conform tuturor articolelor pe care le citisem despre el - și, credeți-mă, le citisem pe toate - Sammy insista că toată lumea era bine-venită, dar că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clienți din cap până-n picioare cu un aer dezaprobator, și atunci va avea o șansă. Glumeam doar pe jumătate, dar nu prea conta; era evident că politica lui funcționase. Cronica din Wall Street Journal descrisese În continuare cum scena restaurantelor newyorkeze fusese dominată În ultima vreme de un șir de inaugurări de restaurante de lux și de bucătari superstaruri și cum existau cinci astfel de restaurante numai În noua și strălucitoarea clădire Time Warner. La un moment dat, oamenii Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
covoare în închisoarea orașului; o treime din fermierii care-și aduc produsele la piață; o treime din hamalii care dorm pe peronul gării între schimburi; o treime din băieții care joacă crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în care lucra. — Până acum eram ajutorul-junior al asistentului vicepreședintelui, dar uite ce departe am ajuns, mi-a zis ea nemaiîncăpându-și în piele de bucurie. —Minunat, am răspuns eu amărâtă. Presupun că acum o să adopți întru totul stilul macho newyorkez: o să te duci la birou la patru dimineața, o să lucrezi pe brânci până la miezul nopții, o să-ți aduci și acasă dosare, n-o să-ți mai iei vacanță, dar o să te crezi grozavă. —îmi pare bine că te bucuri pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]