1,279 matches
-
în aplicare, desconsiderînd viața într-o manieră budistă, și-a îngrijit cu pedanterie trupul, blamînd stilul, a devenit unul din stiliștii de seamă ai literelor franceze, celebrînd avantajele anonimatului a urcat pe treptele gloriei etc. N-a fost prin urmare nihilismul său exclusiv o afectare? Sub înfățișarea unor asemenea balansări nu tocmai comune, pare totuși a se găsi un scepticism ce s-a pus în scenă în chip spontan: Măcinat de contradicții, scrie Mircea A.Diaconu, Cioran însuși trăiește cu obsesia
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
pentru Cioran, pe care le pronunță sacadat, gesticulând: "total absurd!", "de nedescris!", "absolut imposibil!". Dă ochii peste cap. Mult umor negru și oripilare sinceră. Cioran: Toma d'Aquino a fost un Marx al Evului Mediu. 16.12.1974. Cioran transpune nihilismul total al Orientului (nihilismul unei disperări de secole) în plan intelectual, în timp ce în practica diurnă e omul pe care te poți bizui cel mai mult, omul cel mai săritor. 30.12.1976. În ciuda discuției îndelungate de ieri cu Cioran - până la
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
le pronunță sacadat, gesticulând: "total absurd!", "de nedescris!", "absolut imposibil!". Dă ochii peste cap. Mult umor negru și oripilare sinceră. Cioran: Toma d'Aquino a fost un Marx al Evului Mediu. 16.12.1974. Cioran transpune nihilismul total al Orientului (nihilismul unei disperări de secole) în plan intelectual, în timp ce în practica diurnă e omul pe care te poți bizui cel mai mult, omul cel mai săritor. 30.12.1976. În ciuda discuției îndelungate de ieri cu Cioran - până la orele 11.30 -, m-
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Romano a descris serialul "Familia Simpson" drept unul "delicat și ireverențios, scandalos și ironic, turbulent și profund, filosofic și uneori chiar teologic, o sinteză nebunească a culturii pop și a clasei americane de mijloc, caracterizată prin lipsa de entuziasm și nihilism". "Familia Simpson", show creat de Matt Groening, a câștigat 24 de premii Emmy și este cel mai longeviv serial de desene animate difuzat în prime time în SUA. Citește și
Homer Simpson din The Simpsons este catolic. Vaticanul îi îndeamnă pe părinţi să le permită copiilor să urmărească aventurile acestora () [Corola-journal/Journalistic/71083_a_72408]
-
lui Paul Valéry. Problema pe care o ridică romanul din perspectiva lui Montclar ar fi următoarea: este Stauff un adevărat filozof sau un impostor, un om al "ființei" sau doar un om de "litere", un nihilist sau un adversar al nihilismului. Sunt întrebările pe care numeroși contemporani și le-au pus despre Cioran. R.B.: În acest caz este oare romanul dumneavoastră și o tentativă de a răspunde acestor întrebări? B.de C.: Nu într-un mod direct. Prin Stauff, care nu
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
datorează prestigiului stilului, strălucirii formulelor, radicalismului gîndirii sale. De asemenea am impresia că această fascinație s-ar exercita mai ales asupra spiritelor tinere. În fine, sunt convins că lectura scrierilor lui Cioran este un minunat antidot împotriva disperării și a nihilismului... Pentru mine, mai mult decît un filozof, Cioran este un mare moralist și mai cu seamă, un mare scriitor. La doar cîteva zile după transcrierea interviului, pe 27 ianuarie, lui Bruno de Cessole i-a fost decernat "Le Prix de
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
era doar un tărâm al Gemütlichckeit-ului și valsului, al cafenelei cu capucino și tort Sacher, o dovedesc și ultimele două eseuri ale culegerii, consacrate analizei a două fenomene sumbre: Prostituția și piața dorințelor de Domenico Jacomo și Sinucigașul sau vremea nihilismului de editorul volumului, Ciprian Vălcan. Ambii autori constată că fenomenele pe care le abordează nu sunt specifice Vienei, în alte părți manifestându-se statistic mai expresiv, dar că în capitala Împărăției au unele caracteristici care le particularizează. Tocmai această specificitate
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a unei mari vitalități corective. Resortul întregului discurs e o triere severă a specimenelor omenești întîlnite: „La Judecata de Apoi nu există cuvîntul noi, ci mai
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
timid. Eseurile îl relevă agresiv și anarhic". Când Eugen Ionescu scrie - defavorabil, firește - despre o carte a lui Pericle Martinescu, Sebastian nu-i de acord cu tonul "prea absolutist": Ceea ce ne arată că un critic trebuie să coboare de pe culmile nihilismului său interior, pentru a discuta - obișnuit și, dacă vreți, bonom - valorile așa cum se prezintă ele. D. Eugen Ionescu suferă de inițialul defect de a nu ști să ia o valoare (o carte) drept ceea ce este. Intervențiile sale energice... te fac
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
doi, dincolo de relațiile lor editoriale ? Cum s-a mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai interesantă parte din acest epistolar rezidă în comentariile sale
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
în axiomă? Taman despre asemenea probleme „blestemate”, esențiale, de rezolvarea cărora atârnă, nici nu se putea altfel, destinul întregii lumi. Cei ce nu cred în Dumnezeu, spune Ivan, se vor avânta în tratarea altor subiecte, cum ar fi, de pildă, nihilismul, anarhismul, socialismul, deraind, în cele din urmă, tot în macro-planuri care vizează reconstrucția lumii pe principii și structuri fundamental diferite, tratate cu aplomb și reală știință fie și în acest birt duhnind a pierzanie și mizerie, ca în cele mai
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
înregimentat oricărui curent de gîndire dominantă și de a ceda oricărei tentații totalitare, asemeni suprarealiștilor comunizanți: „Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă „primatul cunoașterii asupra
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
de conotații ale ateismului s-a epuizat, criza actuală a spiritului european coincizînd cu renașterea unei religii pe care autorii Constituției europene au evitat s-o pomenească la capitolul rădăcini spirituale. Bogdan Mihai Mandache conchide: „Pentru Philippe Nemo, ateismul și nihilismul s-au născut dintr-o neînțelegere: închiderea dogmatică a mesajului creștin în el însuși, strînsa legătură între Biserică și unele puteri politice, respingerea științei și libertăților moderne. Odată înlăturate aceste piedici, creștinismul poate redeveni marea miză intelectuală a epocii noastre
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
cam spre unde merg preferințele sale, și ceea ce îi provoacă sentimente de dezacord și respingere. Pacifist convins, nu-i place războiul care stă să înceapă și la a cărui desfășurare va asista după întoarcerea în America. Nu-i plac nici nihilismul, nici cultul morții. Nu-i plac ziarele, care, scrie el, „dau naștere la bârfe, ură, lăcomie, invidie, suspiciune, frică, răutate”. N-am avea nevoie de ele, susține Miller, după cum, utopic gândind, cam în felul în care vor gândi „hippioții” anilor
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
vreo „stare aparte”, o „cale de acces” la o realitate intensă și autentică. Poeții s-au resemnat să accepte ei înșiși „vulgata rațională” a epocii lor și s-au plecat, mai mult sau mai puțin fataliști, în fața scepticismului, cinismului și nihilismului specifice mediului în care le e dat să existe. N-au știut să reziste la enorma presiune a „gîndirii dominante” de astăzi, modelate de intelectualii și jurnaliștii întrutotul subjugați de realitatea socio-politico-mediatică. Prin urmare, poeții au renunțat la ceea ce le
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
ei și poate fi, la un nivel esențial, îndreptățită. Am, însă, mari dubii că publicistica sprințară de la noi chiar repetă, în mic, matricea nivelului esențial. Căci indolența nu e, și nu va fi niciodată, una dintre speciile de bază ale nihilismului. Cu aceasta, revin la broșura lui Dan C. Mihăilescu. Teza serialului editorial consacrat de el marilor epistolieri din cultura română (începută cu Eminescu, continuată cu Cioran și ajunsă, acum, la borna Caragiale) este aceea că, dincolo de metodele critice de sondare
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
interviu, aveau totuși o vizibilitate cu mult mai mare. Mă refer aici nu doar la dadaiști precum Tzara, Picabia, Hugo Ball, dar și la suprarealiștii lui Breton, care prin spectacolele lor stridente încercau să-și câștige supremația. Lecția disputelor în jurul nihilismului dadaist și ulterior a „spectacolelor” suprarealiste a lăsat nu numai urme, dar mai ales o serie de lucruri de demonstrat. Și unde se puteau împlini toate acestea mai bine decât acasă? Plecase dintr-o Românie mică, măcinată de angoasele unui
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
în Franța, ar fi devenit un mare om de litere. Portretul subtil pe care i-l face Lepenies este concentrat în acestă efigie subtilă a poetul care a râvnit ca nimeni altul să creeze expresia: „...ceea ce îl caracterizează este un nihilism al fermității, un mod de a gândi pe loc, capabil, totodată, de o mare mobilitate interioară.” Ceea ce-i înrudește pe cei doi, crede gânditorul german, este ceea ce ambii văd în artă: „ultima posibilitate a unei activități metafizice în miezul nihilismului
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
nihilism al fermității, un mod de a gândi pe loc, capabil, totodată, de o mare mobilitate interioară.” Ceea ce-i înrudește pe cei doi, crede gânditorul german, este ceea ce ambii văd în artă: „ultima posibilitate a unei activități metafizice în miezul nihilismului european.” Însă, în vreme ce Dumnezeul lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
-i înrudește pe cei doi, crede gânditorul german, este ceea ce ambii văd în artă: „ultima posibilitate a unei activități metafizice în miezul nihilismului european.” Însă, în vreme ce Dumnezeul lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
gânditorul german, este ceea ce ambii văd în artă: „ultima posibilitate a unei activități metafizice în miezul nihilismului european.” Însă, în vreme ce Dumnezeul lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
în artă: „ultima posibilitate a unei activități metafizice în miezul nihilismului european.” Însă, în vreme ce Dumnezeul lui Nietzsche e mort, Dumnezeul lui Benn este „forma care lasă speranță și nihilismului.” Ce se întâmplă însă atunci când nihilismul astfel înțeles al artistului întâlnește nihilismul Reich-ului preconizat de naziști? Vremurile erau tulburi în Germania și astfel îl vedem pe rafinatul Benn aderând după 1933 la ideologia nazistă, preamărind un regim preocupat, chipurile, de elemente profunde ale artei și care se credea capabil de a crea
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Gheorghe Grigurcu Sebastian Reichmann: Perioada translucidă. Poeme 1965-2012, prefață de Ion Bogdan Lefter, Ed. Paralela 45, 2012, 400 p. Suprarealismul are faima unei rupturi totale cu ceea ce-l precede, a unui soi de nihilism înspăimîntă tor, care, vorba lui Breton, încearcă a înlocui o lume cu alta dominată de particula anti, dar dacă ar fi chiar așa am avea a face cu riscul unei ieșiri din cadrul creației. În fapt e o înnoire la limita
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
că i-au venit la bancă niște bani, intră în panică la temerea că, pentru aceeași lucrare, era plătit de două ori. Îl roagă pe Kraus să intervină la editură ca să-și ia banii înapoi. W. Kraus confirmă contrastul dintre nihilismul autorului și om: „Un om de o bunătate deplină.” Și: „...în practica diurnă e omul pe care te poți bizui cel mai mult, omul cel mai săritor.” Confirmă și vorba lui Paleologu: „E atât de pesimist pentru că e fericit.” Kraus
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
că “trăirea” este metoda de cercetare a misticii și că iubirea este cel mai însemnat mijloc mistic de cunoaștere; că, prin urmare, “funcția fundamentală a iubirii este totuși cunoașterea și nu acțiunea”; că, în fine, “monopolaritatea” iubirii poate duce la nihilism și de aceea trebuie să acceptam “bipolaritatea procesului de iubire”. Urmează apoi acel surprinzător capitol XIV, în care se continuă discuția despre iubire, dar cu această gravă afirmație: “Impresia mea este că fenomenul care a contribuit mai mult la falsificarea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]