228 matches
-
glumea pe seama acestei idei preconcepute ("lectura produce nebunie!"), spunând: Când oamenii încep să gândească la sănătatea activităților intelectuale, eu cred că e ceva greșit acolo. În opinia lor sunt un om periculos, din moment ce sunt un cripto-marxist, un iraționalist și un nihilist"39. Modernitatea a făcut posibilă o conștiință a nebuniei, iar aceasta însoțește "o anumită analiză a modernității"40. Astfel că, prin formarea conștiinței moderne despre nebunie se poate analiza... cum s-a dezvoltat Modernitatea. Cum stabilim o "conștiință a nebuniei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
constituire a individualității moderne, unde opoziția și diferența de limbaj și în acțiune creează identitatea social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
îl citim pe Foucault dacă tot ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu înseamnă că este absurdă sau incoerentă. Michel Foucault, 1976 Concepția istoricului francez coincide cu modul său de a cerceta și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
accentul pe analiză matematică, pe tehnici de calcul și pe informatică, deși modul matematic și modul istoric de a înțelege economia se bucură de egală prețuire în universitățile din întreaga lume și în rândul economiștilor din vârful ierarhiei social-politice. Acel nihilist nimic de învățat din istorie este echivalent cu omniprezența istoriei în discursul modern și prezența istoricității în gândirea și practicile curente, astfel încât s-a ajuns la percepția falsă că oamenii nu se instruiesc prin istorie, devenită o cunoaștere puerilă, tasată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
promova nonvalorile sau doar pe cele oficiale, urmând criteriile unei ideologii străine spiritului românesc. Formația filosofică a autorului transpare în mania de a categorisi și sitematiza. Referindu-se la peisajul nostru cultural de azi, Gabriel Stănescu distinge trei tipuri atitudinale: nihilistul solipsist, indiferentul, neimplicatul, somnolentul, inteligentul estetizant, livresc, amantul calamburului, toți trei fiind înrudiți prin lipsa de pasiune și entuziasm, mai pe scurt un soi de alexandrinism al comentariului actelor de cultură. Reprezentant de frunte al acestei silențioase furii demolatoare este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
neliniște, însă numai așa putem iniția o nouă și autentică speranța. Omul trebuie să experimenteze neantul și singurătatea, ca făcând parte din ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sine, Schopenhauer, Nietzsche sau oricine altcineva nu rămân doar precursori, ci, la rândul lor, se transformă ei înșiși, "fiindcă se cioranizează"12. Filosoful și exegetul spaniol al lui Cioran, Fernando Savater, recunoaște că, numindu-l într-una din conversațiile lor "nihilist", Cioran îi răspunde, ușor iritat: "nu sunt sigur că sunt nihilist, ci mai degrabă un sceptic încercat din când în când și de altceva decât de simplă îndoială"13. Construcția cioraniană pleacă de la una din tezele gânditorului german, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
d-na T. Enigma, în loc să fie elucidată, se adâncește progresiv. Astfel, apare întemeiată ideea deja expusă de critica modernă, că romanul se încadrează în specia "operelor cu final deschis". De la Penciulescu nu se pot culege date noi, el este un nihilist care consideră că poeții contemporani "Sunt niște cretini toți... n-au nici unul talent..."57 Cu greu ne putem reprima mirarea că însuși Autorul credea cu tărie că, exceptându-i pe Flaubert și Maupassant, marii scriitori au fost lipsiți de har
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lingvistice materne ; între început și sfîrșit, istoria acestei gîndiri urmează spirala vertiginoasă a unei descoperiri a lumii prin intermediul unei alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
joc noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
veacuri. Nu ne propunem aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
peste tot în istoria filosofiei occidentale, cel puțin în fiecare curent de gândire în care nimicul se instituie ca problemă centrală cu voia lui Bergson, care îl situează printre pseudoprobleme 4. În acest sens, Gorgias ar putea fi considerat primul nihilist din istoria occidentală din pricina fulgerătoarei inferențe care ne-a fost transmisă de la el (fr. 3): nu există nimic; chiar dacă ar exista ceva, nu ar putea fi cunoscut; și chiar dacă ar exista și ar putea fi cunoscut, cunoașterea nu ar putea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cercetări lexicografice, noi știm astăzi că este vorba de o paternitate mai mult presupusă decât efectivă. Dar să vedem mai întâi ce declară el însuși. Într-o retrospectivă autobiografică, Turgheniev afirmă că el a fost cel care a creat termenul "nihilist" în romanul Părinți și copii (1862). Folosind un asemenea termen, el definește modul de a gândi al protagonistului din romanul său, Bazarov, și mai mult, afirmă că a dorit să întruchipeze în acest personaj un tip de om și o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de-a dreptul trândav în care aceștia trăiesc, condamnând apoi indiferența și orbirea față de ceea ce se întâmplă în societatea vremii lor. Nobilii se întreabă dacă Bazarov nu este cumva un primejdios "negator" al valorilor și al ordinii sociale existente, un "nihilist". Iar Bazarov acceptă bucuros un asemenea apelativ: spune că vrea într-adevăr să nege ordinea stabilită și, odată cu aceasta, principiile și valorile vechii generații care trăiește indiferentă la ceea ce i se întâmplă poporului. A fi nihilist înseamnă însă pentru el
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
El știe că trebuie să nege, știe că, pentru a merge înainte, trebuie să calce peste credințe și valori tradiționale, dar acționează impasibil fără a se gândi prea mult la cenușa și la distrugerile pe care le lasă în urmă. "Nihilist" este așadar apelativul care i se potrivește. În al cincilea și ultimul capitol din Memorii literare și de viață Turgheniev își explică alegerea: Ca punct de plecare pentru personajul principal, Bazarov, am luat personalitatea, care mă izbise, a unui tânăr
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mai elocventă: Nu voi stărui asupra impresiei pe care a stârnit-o această povestire; voi spune doar că, atunci când m-am întors la Sankt Petersburg, în aceeași zi cu faimosul incendiu de la Apraksinski Dvor [clădirile marii piețe din oraș], cuvântul "nihilist" era deja pe buzele tuturor, iar prima exclamație pe care am auzit-o din gura primului cunoscut peste care am dat în apropiere de Neva [râul ce traversează Sankt Petersburgul] a fost: "Priviți ce fac nihiliștii voștri! Incendiază Sankt Petersburgul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
piețe din oraș], cuvântul "nihilist" era deja pe buzele tuturor, iar prima exclamație pe care am auzit-o din gura primului cunoscut peste care am dat în apropiere de Neva [râul ce traversează Sankt Petersburgul] a fost: "Priviți ce fac nihiliștii voștri! Incendiază Sankt Petersburgul!"13. Deși scris în scop de condamnare și reacțiune, romanul a suscitat până la urmă o interpretare a nihilismului care era mai radicală decât cea a autorului însuși după cum lasă să se întrevadă observația subtilă a unei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
observația subtilă a unei cititoare, relatată de Turgheniev, și care pune probabil punctul pe i: Nici tați, nici fii îmi spuse o doamnă spirituală, după ce mi-a citit cartea. "Iată adevăratul titlu al povestirii dumitale; și dumneata însuți ești un nihilist"14. Scopul pe care, în mod mai mult sau mai puțin conștient, îl urmăreau acești observatori, rafinându-și peste măsură sensibilitatea în raport cu fenomenul nihilismului, era cel de a zăgăzui mișcarea de idei desemnată de termen, pentru a face să dispară
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îl urmăreau acești observatori, rafinându-și peste măsură sensibilitatea în raport cu fenomenul nihilismului, era cel de a zăgăzui mișcarea de idei desemnată de termen, pentru a face să dispară tulburările sociale pe care aceasta le declanșase. De cuvântul creat de mine: "nihilist" s-au prevalat atunci mulți alții, care nu așteptau decât ocazia, pretextul pentru a opri mișcarea în care se lăsa antrenată societatea rusă. Acest cuvânt a fost folosit de mine nu în sensul unui reproș, nu într-un scop de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de mortificare, ci în chip de expresie precisă și exactă a unui fapt real, istoric; acesta a fost transformat într-un instrument al delațiunii, al condamnării fără drept de apel, aproape într-un stigmat al infamiei 15. Abia creat, termenul "nihilist" i-a scăpat printre degete creatorului său declarat și s-a răspândit ca o categorie de critică socială. Dar cum a fost definit termenul "nihilist" în Părinți și copii? Merită recitit pasajul exact din roman în care Turgheniev îl introduce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
condamnării fără drept de apel, aproape într-un stigmat al infamiei 15. Abia creat, termenul "nihilist" i-a scăpat printre degete creatorului său declarat și s-a răspândit ca o categorie de critică socială. Dar cum a fost definit termenul "nihilist" în Părinți și copii? Merită recitit pasajul exact din roman în care Turgheniev îl introduce și îi precizează accepția. Nihilist, rosti Nicolai Petrovici, vine de la latinescul nihil: nimic, pe cât îmi pot da eu seama. Cuvântul acesta ar indica, deci, pe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
omul care nu recunoaște nimic. Spune, mai bine, care nu respectă nimic, replică Pavel Petrovici (...). Care privește toate lucrurile din punct de vedere critic, observă Arcadie. Dar asta nu însemnează același lucru? întrebă Pavel Petrovici. Nu, nu este același lucru. Nihilistul este un om, care nu se înclină înaintea nici unei autorități, care nu crede în nici un principiu necontrolat, indiferent de stima ce o poartă ceilalți pentru acel principiu... Și ce... găsești că e bine? îl întrerupse Pavel Petrovici. Depinde de la caz
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spunea prințâp, apăsând pe prima silabă) credem că fără principii luate drept credințe, cum spui tu, nu poți face un pas măcar, nu poți respira. (...) Cum Dumnezeu vă zice? Nihiliști, rosti Arcadie răspicat. Da... Pe vremuri erau hegeliștii, acum sunt nihiliștii. Să vedem și noi cum veți putea trăi în pustiu, într-o întindere fără aer16. În aceste câteva replici spirituale se condensează tensiunea care animă narațiunea lui Turgheniev și care determină fractura între vechea și noua viziune asupra lumii, cea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
eficientă în surprinderea unei tendințe prezente în cultura și în societatea rusă de atunci. De altfel, termenul nihilism mai fusese folosit, fie în alte părți, fie chiar în Rusia. În 1829, criticul romantic N.I. Nadejdin, într-un articol intitulat Adunarea nihiliștilor (Somnišče nigilistov), îi definise pe nihiliști drept cei care nu știu nimic și nu înțeleg nimic. Chiar și M.N. Katkov folosise epitetul de "nihiliști" pentru a-i critica pe colaboratorii revistei Contemporanul, catalogându-i ca oameni care nu cred în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în cultura și în societatea rusă de atunci. De altfel, termenul nihilism mai fusese folosit, fie în alte părți, fie chiar în Rusia. În 1829, criticul romantic N.I. Nadejdin, într-un articol intitulat Adunarea nihiliștilor (Somnišče nigilistov), îi definise pe nihiliști drept cei care nu știu nimic și nu înțeleg nimic. Chiar și M.N. Katkov folosise epitetul de "nihiliști" pentru a-i critica pe colaboratorii revistei Contemporanul, catalogându-i ca oameni care nu cred în nimic. În orice caz, trebuie să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]