229 matches
-
estetica marxistă). Contestând cu hotărâre idealul artei ca scop în sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea esteticii), Pisarev a dus nihilismul la consecințele sale extreme lăsând deoparte orice rămășiță de antropologism sau moralism și a acceptat în sens pozitiv apelativul de "nihilist" popularizat de Turgheniev (Bazarov, 1862). Dar adevăratul creier al nihiliștilor din anii șaizeci a fost Nikolai G. Cernâșevski, specialist în economie și promotor al unui materialism riguros. Romanul său de agitație socială cu fundal utopic Ce-i de făcut? (Șto
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea esteticii), Pisarev a dus nihilismul la consecințele sale extreme lăsând deoparte orice rămășiță de antropologism sau moralism și a acceptat în sens pozitiv apelativul de "nihilist" popularizat de Turgheniev (Bazarov, 1862). Dar adevăratul creier al nihiliștilor din anii șaizeci a fost Nikolai G. Cernâșevski, specialist în economie și promotor al unui materialism riguros. Romanul său de agitație socială cu fundal utopic Ce-i de făcut? (Șto delat', 1863), scris în închisoare, a avut un mare succes
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
l-a judecat cu un ochi critic: Firește, dacă prin nihilism vom înțelege creația inversă, așadar transformarea faptelor și ideilor în nimic, în scepticism steril, în trufașul "stat cu mâinile în sân", în disperarea care duce la inacțiune, atunci adevărații nihiliști vor fi ultimii care se vor încadra în această definiție, iar unul dintre cei mai mari nihiliști va fi I. Turgheniev, care a aruncat primul piatra împotriva lor, și poate filozoful său preferat Schopenhauer (...). Când Bakunin îi demasca pe profesorii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
faptelor și ideilor în nimic, în scepticism steril, în trufașul "stat cu mâinile în sân", în disperarea care duce la inacțiune, atunci adevărații nihiliști vor fi ultimii care se vor încadra în această definiție, iar unul dintre cei mai mari nihiliști va fi I. Turgheniev, care a aruncat primul piatra împotriva lor, și poate filozoful său preferat Schopenhauer (...). Când Bakunin îi demasca pe profesorii berlinezi și pe revoluționarii parizieni din 1848, acuzându-i pe primii de timiditate și pe cei din
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aruncat primul piatra împotriva lor, și poate filozoful său preferat Schopenhauer (...). Când Bakunin îi demasca pe profesorii berlinezi și pe revoluționarii parizieni din 1848, acuzându-i pe primii de timiditate și pe cei din urmă de conservatorism, el era un nihilist desăvârșit (...). Când petrașevicii au mers la muncă silnică pentru că "vroiau să dărâme toate legile umane și divine și să distrugă bazele societății (...) aceștia erau nihiliști 53. Din acest motiv, abisului deschis de nihilism el i-a opus conștiința limitelor în cadrul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
filozofico-morală cu nesfârșite tribulații. În Demonii, roman monumental conceput inițial ca un pamphlet împotriva nihilismului, forma rusească a ateismului, diferite personaje întruchipează tot atâtea aspecte ale noii și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență luciferică și depravată care corodează și distruge totul în jur fără a reuși să-și transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a postulării și a destrămării progresive a lumii ideale, este celălalt chip al platonismului, iar "nihilistul este cel care, pornind de la lumea așa cum este, consideră că nu ar trebui să existe și, de la lumea așa cum ar trebui să fie, consideră că nu există"95. Într-un scurt text inserat în Amurgul idolilor (Götzendämmerung, 1888) și intitulat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca trăsătură fundamentală a tot ce există. Ajungând să deschidă din nou posibilitatea afirmării, nihilismul își depășește caracterul incomplet și devine desăvârșit: devine nihilism clasic. Acesta este nihilismul pe care Nietzsche îl revendică drept propriu atunci când afirmă că este "primul nihilist perfect din Europa, care însă a deja trăit în sine până la capăt nihilismul însuși pe care îl are în spate, sub, în afara sa"111. Acum, pentru a împlini într-adevăr ipoteza nihilistă după cum exemplifică Nietzsche, printre altele, în amplul fragment
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
vieții". Viața după cum se afirma trebuia să fie surprinsă la nivelul său originar, în caracterul său propriu, și nu potrivit modalităților teoretice tradiționale care, obiectivând-o, o reificau și îi împiedicau în principiu înțelegerea genuină. Un semnificativ rezultat relativist și nihilist al filozofiei vieții a apărut în ultima etapă de gândire a lui Georg Simmel. După aderarea inițială la pozitivismul evoluționist, Simmel s-a apropiat pe rând de neocriticism și filozofia valorilor, ajungând prin intermediul studierii lui Bergson și Nietzsche la o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de lectură luminează dintr-un alt unghi nu numai opera lui Heidegger, ci și două tendințe opuse ale gândirii contemporane care s-au inspirat din aceasta: cea din direcția teologiei și filozofiei religiei și cea din direcția existențialismului ateu și nihilist. În primul caz s-a încercat posibilitatea de a gândi sacrul și divinul în epoca deziluziei, ostilă transcendențelor, punându-se sub semnul întrebării categoriile filozofice folosite de teologiile tradiționale și rafinând instrumentele conceptuale. Acest lucru a condus la reevaluarea acelor
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dumnezeu ca persoană și a omului ca individ. Ar trebui așadar puse sub semnul întrebării primatul metafizic pe care Occidentul îl acordă principiului de individualitate și dualismul cosmoteologic ce rezultă de aici188. În direcția opusă, cea a existențialismului ateu și nihilist, s-a încercat gândirea facticității și finitudinii existenței, tocmai din punctul de vedere al absurdității care derivă din lipsa principiilor care să le explice și să le dea un sens. În această perspectivă, fuziunea dintre existențialism și nihilism de exemplu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu este nimic. Când noi gândim și spunem că lucrurile sunt în timp, că lucrurile trecute nu (mai) sunt, iar cele viitoare nu sunt (încă), noi gândim și spunem că ființarea nu este nimic, și suntem prin urmare, potrivit lui Severino, nihiliști într-un sens esențial. Dar faptul de a spune că ființarea nu este nimic este contradictoriu. Prin urmare, omul occidental, în nihilismul său, se sprijină pe fundamentul inconsistent al unei contradicții. În ciuda acestui lucru, el nu poate fi clintit cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care își destramă (analýei) fără încetare pânza pentru că nu știe dacă Ulise se va întoarce. Nu știm încă de fapt când vom putea să spunem despre noi înșine ceea ce Nietzsche îndrăznea să gândească despre sine când afirma că este "primul nihilist desăvârșit din Europa, care însă a trăit în sine până la capăt nihilismul însuși care îl are în spatele său, sub sine, în afara sa"256. Bibliografie TEXTE AA. VV., Le antiche memorie del Nulla, C. Ossola (ed.), Edizioni di Storia e Letteratura
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția lui Aristip, nu e nicio nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neliniște, însă numai așa putem iniția o nouă și autentică speranța. Omul trebuie să experimenteze neantul și singurătatea, ca făcând parte din ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sine, Schopenhauer, Nietzsche sau oricine altcineva nu rămân doar precursori, ci, la rândul lor, se transformă ei înșiși, "fiindcă se cioranizează"12. Filosoful și exegetul spaniol al lui Cioran, Fernando Savater, recunoaște că, numindu-l într-una din conversațiile lor "nihilist", Cioran îi răspunde, ușor iritat: "nu sunt sigur că sunt nihilist, ci mai degrabă un sceptic încercat din când în când și de altceva decât de simplă îndoială"13. Construcția cioraniană pleacă de la una din tezele gânditorului german, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ireverențiozitate stupefiantă fiind un refuz al anchilozării în prejudecăți. Și în alte artes poeticae, directe sau implicite, V. țintește polemic excesul stilistic, „metafora și tropii”, care „te împiedică de miezul/ Cugetării să te-apropii”. Deși rebel, el nu este un nihilist. Pune în stare de tensiune o continuă și pătimașă căutare a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
excesului este voluntară. Sublimul contemporan se naște din naufragiile singurătății: patologia văzului individual, distopia sonoră, atrabilism olfactiv - toate grefate pe inavuabile malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cum ar fi Anatole France și Francis Carco, publică prin gazete, se agită la adunări mai mult sau mai puțin anarhiste. În urma unor intervenții, i se permite, în 1914, să revină în țară. Departe de a exhiba o figură de nihilist, inspiră simpatie prin felul de a fi, cuviincios și delicat în maniere. Ca pentru a alunga imaginea indigenței de odinioară, se îmbracă bine, chiar elegant, melonul și monoclul dându-i un aer desuet. O siluetă ca din alte vremuri, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
cu un altul, a unei echipe conducătoare cu o alta, ci o reînnoire totală a societății, în care răul va fi pe veci surghiunit de către popor răul, o dată în plus încarnat de către cel bogat Dives al profeților milenariști. În Rusia, nihiliștii definesc termenii acestei reîntoarceri la puritatea primordială: abolirea claselor, egalitatea sexelor, punerea în comun a pămînturilor și a tuturor bogățiilor, suprimarea granițelor. Actul terorist nu este, în această perspectivă ca în gîndirea lui Neciaev decît un șoc sortit să scoată
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
refuzată, este prezentată ca o moarte. Înțelegem mai bine acum programul revoluției teroriste formulat de Tkacev: exterminarea tuturor rușilor de peste 25 de ani, considerați a fi incapabili să accepte noile idei. Și, totodată, reușim să situăm mai bine gîndirea tuturor nihiliștilor ce preferă să provoace mai degrabă o apocalipsă decît să constate neputința lor de a depăși vîrsta refuzurilor infantile și să ajungă la vîrsta adultă. Regăsim în curentele gîndirii revoluționare contemporane, care oferă ajutor acțiunilor teroriste, aceleași teme ca și
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
1877-1878, este depistat de poliția țaristă care însoțea trupele rusești, mai târziu fiind răpit și transportat în Rusia. Purtat dintr-o închisoare în alta, este încarcerat, în cele din urmă, în faimoasa fortăreață Petropavlovsk, motiv de exaltată mândrie pentru tânărul „nihilist”. Este deportat în localitatea Mezen, lângă Oceanul Înghețat de Nord, de unde evadează curând și, după un ocol uriaș, prin Norvegia, Anglia, Franța, Austria, în septembrie 1879 ajunge din nou în România. Peste mulți ani, episodul răpirii și evadării va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
înmulțit Casandrele care prorocesc un viitor sumbru pentru statele UE; avem primele alegeri pentru PE în România. Dușmanii UE nu sunt euroscepticii; aceștia au doar unele îndoieli față de anumite aspecte, realmente criticabile, ale funcționării ei. Adevărații dușmani sunt naționaliștii extremiști, nihiliștii de felul celor care identifică Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică. Sper că aceste câteva argumente înșirate mai sus infirmă o asemenea identificare. 1 noiembrie 2007 Pe cine trimitem la Bruxelles? Este o temă majoră, chiar dacă opinia publică românească nu-i acordă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
afla „mulți polonezi suspecți“; Prințul i-a precizat însă că are deplină încredere „în prefectul de poliție Radu Mihai“ (ibid., p. 6); de altfel, patru ani mai târziu, la Petersburg, țarul nu a fost asasinat de polonezi suspecți, ci de „nihiliști“ ruși. 79. „Manifestarea studenților“, ROM., an. XXI, 13 mai 1877, p. 423. 80. Nu la 24 mai, ci la 27 mai/8 iunie 1877 („București, 27 Florar/8 Cireșar. Maiestatea-sa împăratul tuturor Rusielor a sosit astăzi la 12 ore
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
banda desenată nu mai răspunde în aceleași coduri, ci rămâne încleiată în relativism moral, în cinism și ambiguitate. Dacă Steranko a fost critic la adresa acestor tendințe, exprimându-se pentru necesitatea unei noi "cointeresări naționale", Miller apără dreptul la metaforă, rezistând nihilist tentației patriotarde: "M-am săturat de steaguri! M-am săturat de Dumnezeu! Am văzut puterea credinței".686 Robert Wilonsky opina că banda desenată "escapistă" nu mai poate fi viabilă, ficțiunea fiind depășită de realitate, iar refrenul încrezător "Priviți pe cer
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]