193 matches
-
produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri și, imediat revăzu imaginea unei oribile scene din filmul „Planeta Maimuțelor” În care Gorilele loveau cu biciul În populația locală căzută prizonieri la discreția maimuțelor...! Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
critic... Microbuzul din punctul cel mai Îndepărtat - care reușise oarecum să scape de distrugeri, În timp ce toată lumea era concentrată pe băutură, căci saké-ul curgea pur și simplu - porni deodată, cu ușile din spate deschise, pierzînd pe drum mărfuri și muncitori la nimereală și stîrnind o ploaie de pietricele. Normal, toată lumea Își aținti privirile spre microbuz, urmărîndu-l și asaltîndu-l cu pietre. Unii au Încercat chiar să se urce din mers, prin ferestre. Microbuzul, care nu părea să aibă mai mult de 1 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece cu grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată, tot o cârciumă de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Pot să vă ajut cu ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trecută purtau hărți cu Prusia Orientală? Așa cred ei că au să câștige războiul? Tata Îl bate pe umăr, Îi face semn să-și apropie urechea de gura lui. Și-i spune În șoaptă - dar tare: - Așa! Chiar așa! Cu nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul!Îi doare-n cur de oameni, unde noi numărăm cu omul, ei numără cu divizia - divizia rusească, să ne-nțelegem! Eh, Rușii, ce popor!... dă din mână, nu se Înțelege dacă e admirație sau lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în concediu. Harnici, gureși, entuziaști, păi, s-o facă pă treabă dacă tot l-au dat jos pe Ceaușescu. Noi suntem poporul, și așa se face că primele patru TIR-uri venite din Franța și Italia au fost prăduite la nimereală, de-a valma, care cum a apucat și a fost mai iute de mână și mai cu tupeu ca să-și care acasă, după care conducerea și-a luat seama și a început să se organizeze. Jupân Foloștină cu trei profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-i permită să-mi zâmbească larg. — Felice ne-a spus totul despre dumneata. Ce mama dracului le Îndrugase Felice oamenilor ăstora? Sau nu era decât o figură de stil? — Sper că nu chiar fiecare amănunt, am spus eu, la nimereală. Betty Ashley părea a considera că afirmația mea era la fel de amuzantă ca ceva ce Oscar Wilde și Dorothy Parker ar fi putut născoci dacă și-ar fi unit forțele și s-ar fi concentrat serios. Felice, hotărând În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce mâini mai bune s-ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În căminele apusului fericit, se Îngrămădeau pe acolo la nimereală, dar acum nu pe coridoare, așa cum e un obicei vechi al acestor meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scena va părea și mai penibilă. Cred că cel mai bine ar fi să n-o iau chiar așa în tragic și să încerc să mă comport cât mai firesc cu putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții, zic eu, la nimereală. Finn stă pe marginea patului și are o expresie îngrozitor de tristă. Mă gândesc că i se trage de la discuția pe care a avut-o cu Vanessa sub cerul înstelat. —Ah, scuză-mă o clipă, zic eu repede. Acum chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
când mușcă nu mai latră! ― Ai simțit ceva, ai auzit ceva? ― Ce s-aud și ce să simt? Parcă oamenii când fac ceva spun? Ori știe cineva?... Începe unul și ceilalți ca oile, Cristache! ― Urâte timpuri, don' primar! ― De, după nimereală!... Măcar de nu s-ar urâți mai rău! Își aduse aminte că e grăbit și, pornind spre ușă, strigă cu glas schimbat, poruncitor: ― Ia vezi, Cristache, să fie ordine și la tine! De unde știi că nu-i vine domnului prefect
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcut cu totul altfel decât la noi acasă. Închipuie-ți, draga mea, că tencuiala tavanului se lipește peste... peste... na, că am uitat cum îi zice, fir-ar să fie!... Planta aia de apă, cum se cheamă?... Nufăr? încearcă la nimereală Niusea. Ei, nufăr! dă din mână nervoasă Marusia. Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bine, în momentul acela, după ce am crezut că sunt iarăși la un pas de infarct, după ce am rezistat (cu greu) impulsurilor anarhic asasine și după ce mi-am înghițit nodul de plâns din gâtlej, am fugit învins către metrou, lăsând la nimereală cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi avea. Și vreau cu ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă. O singură dată - ultima dată -, pe când aveam vreo 10-12 ani, mi-au pus arma la umăr, țintind la nimereală un copac înțesat cu ciori, și m-au obligat să apăs pe trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Stelei călăuzitoare. Unuia dintre îngeri însă, această podoabă îi tot aluneca ba peste ochi, ba într-o parte, ba în cealaltă a căpușorului, căci în grabă, gătinduse să meargă cu cetele de îngeri la Betleem, își pusese o coroniță la nimereală, care nu i se potrivea. De câte ori urca sau cobora cu ceilalți îngeri, trebuia să aibă grijă să-și țină coronița cu mâna stângă, căci în dreapta avea floarea de crin. În apropierea Peșterii Sfinte, se află un atelier de fierarie. El
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au luat loc în front, evident, după ce li s-au “repartizat”, cam la nimereală, două târnăcoape. Altădată, aceeși clasă a XI-a C a primit ordin să asigure “cadrul sonor necesar” unui interviu pe care urma să-l dea, unei emisiuni de tineret de la radio, tovarășul comandant al șantierului. Maistrul-intructor, trimis de școală să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau pase cu un cocoloș de hârtie. Mark arunca la nimereală. Uneori arunca peste umăr, lovind peretele din spatele lui. Dar arunca. Revirimentul o îngheță. Era cel mai mare salt al lui Mark de când mașina sa ieșise de pe șosea. Cain și Rupp îi dădeau pase pe neașteptate, la care el se înfigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Run și Homestar. Se așezară unul lângă altul pe treptele de beton, Mark depărtându-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor. Mark privi prin zidul de apă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu atât mai sigur era că o dezamăgise, că ea-și pierduse o anume încredere fundamentală în el, dar îi era prea frică să recunoască, deocamdată. Cine știe cum trebuie să-i apară lui Karin Schluter? După ce se învârti multă vreme la nimereală, dădu peste restaurant. O rețea de care nu puteai scăpa - nu era orașul în care să te poți pierde. Aruncă o privire pe geam, gata să intre pe ușă și să pună la încercare memoria chelneriței. Karin Schluter stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]