192 matches
-
Stelei călăuzitoare. Unuia dintre îngeri însă, această podoabă îi tot aluneca ba peste ochi, ba într-o parte, ba în cealaltă a căpușorului, căci în grabă, gătinduse să meargă cu cetele de îngeri la Betleem, își pusese o coroniță la nimereală, care nu i se potrivea. De câte ori urca sau cobora cu ceilalți îngeri, trebuia să aibă grijă să-și țină coronița cu mâna stângă, căci în dreapta avea floarea de crin. În apropierea Peșterii Sfinte, se află un atelier de fierarie. El
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia lui oarbă țipă printre frunzele zdrențuite, ce par desprinse dintr-o legendă veche de când lumea și mă trezesc. Cu toată vremea rea n-am de ales și aruncând la nimereală un trenci pe umeri, căci se dezlănțuiesc deja răpăind, câțiva picuri de apă pe acoperișul de tablă. Mă precipit să ies. Ploaia mă ajunge repede din urmă, dar n-o bag în seamă și grăbesc pasul. Azi, o am la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
din vecini. Mama ei a plecat de aproape un an în Italia, spre mai bine, lăsându-și unica fetiță acasă, în grija soțului. Micuța e atât de slabă, încât i se observă oasele prin rochița veche, murdară, aruncată parcă la nimereală pe ea. A fost trimisă după pâine și acum se grăbește să ajungă acasă, fără să se sinchisească de apa care șiroiește pe ea, înghețând-o. Știe că, dacă nu ajunge repede, va încasa o chelfăneală zdravănă de la tatal ei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Army, semnat de generalul Antonio Taguba, vorbește despre colapsul structurilor de comandă din închisorile administrate de americani, despre practicile abuzive comandate de CIA. 60% dintre deținuții irakieni chinuiți și uciși nu se făceau vinovați de nimic, erau civili ridicați la nimereală de pe stradă, afirmă același raport... Bărbați obligați să se masturbeze în fața camerelor de filmat, îmbrăcați în lenjerie de damă, legați cu cabluri electrice de penis, mușcați de câini de atac special antrenați. Un copil violat de un soldat. O bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bine, în momentul acela, după ce am crezut că sunt iarăși la un pas de infarct, după ce am rezistat (cu greu) impulsurilor anarhic asasine și după ce mi-am înghițit nodul de plâns din gâtlej, am fugit învins către metrou, lăsând la nimereală cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi avea. Și vreau cu ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina neînregimentării mele în breaslă. O singură dată - ultima dată -, pe când aveam vreo 10-12 ani, mi-au pus arma la umăr, țintind la nimereală un copac înțesat cu ciori, și m-au obligat să apăs pe trăgaci. Am urlat de groază când au căzut moarte câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
duc la Suzana Gâdea cu un buchet mare de trandafiri. Bat la ușă, intru și o văd la birou, cu un zâmbet mare pe față. ― Fără flori nu puteai veni? ― Imposibil când vin la o doamnă, spun ca prostul la nimereală, dar se prinde. Zâmbește cu cochetărie și-mi face semn să mă așez. ― Ce vrei să înveți tu acolo? ― Pantomimă. ― Ce? Îți trebuie? ― Neapărat, simt eu asta. ― Dacă simți... Scotocește prin birou și scoate o cutie de bomboane, ia una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aibă din nou pe fratele ei doar pentru sine. Dar Rupp și Cain erau încă acolo, tolăniți în scaunele de spital. Mark stătea pe pat în capul oaselor. Toți trei făceau pase cu un cocoloș de hârtie. Mark arunca la nimereală. Uneori arunca peste umăr, lovind peretele din spatele lui. Dar arunca. Revirimentul o îngheță. Era cel mai mare salt al lui Mark de când mașina sa ieșise de pe șosea. Cain și Rupp îi dădeau pase pe neașteptate, la care el se înfigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Run și Homestar. Se așezară unul lângă altul pe treptele de beton, Mark depărtându-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor. Mark privi prin zidul de apă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu atât mai sigur era că o dezamăgise, că ea-și pierduse o anume încredere fundamentală în el, dar îi era prea frică să recunoască, deocamdată. Cine știe cum trebuie să-i apară lui Karin Schluter? După ce se învârti multă vreme la nimereală, dădu peste restaurant. O rețea de care nu puteai scăpa - nu era orașul în care să te poți pierde. Aruncă o privire pe geam, gata să intre pe ușă și să pună la încercare memoria chelneriței. Karin Schluter stătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi ros niște rozătoare mari. Gândindu-mă mai bine, poate chiar fuseseră roase de niște rozătoare uriașe. Bucătăria era exact cum mă așteptam. Am reușit să localizez chiuveta în spatele zidului de cutii de bere, dar a fost mai degrabă la nimereală decât în urma vreunui raționament. După ce am băut un litru de apă am rămas în picioare pentru o vreme, rezemată de perete, oferind timp lichidului să pătrundă în tot corpul ca să nu facă bulbuci prea tare când voi începe să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până și Lee - pe care am idolatrizat-o, așa cum fac studenții când găsesc un profesor care să îi înțeleagă - putea să aibă suișuri și coborâșuri, chiar propriile probleme. Habar nu aveam ce caut sau dacă era ceva de găsit. La nimereală am intrat în dormitor și am rămas în picioare, simțindu-mă ca o proastă, neștiind de ce mă aflu acolo. Probabil că vocea rațiunii avea dreptate, cea care îmi spunea să alung tentația și să las treaba asta pe seama profesioniștilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sexy. Cât trăiești înveți. —E bine? a întrebat cu ochii strălucitori, gura în unghi drept. M-am uitat la el de sus în jos. Și haina, am spus. Pare murdară. —Prea bine. Și-a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de albe ca și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în concediu. Harnici, gureși, entuziaști, păi, s-o facă pă treabă dacă tot l-au dat jos pe Ceaușescu. Noi suntem poporul, și așa se face că primele patru TIR-uri venite din Franța și Italia au fost prăduite la nimereală, de-a valma, care cum a apucat și a fost mai iute de mână și mai cu tupeu ca să-și care acasă, după care conducerea și-a luat seama și a început să se organizeze. Jupân Foloștină cu trei profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri și, imediat revăzu imaginea unei oribile scene din filmul „Planeta Maimuțelor” În care Gorilele loveau cu biciul În populația locală căzută prizonieri la discreția maimuțelor...! Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și creieri pe pereți. AMORTIZOR. OM DE PAZĂ ÎN SPATE. Jack Îi Împușcă pe bandiți În spinare. Petievich strigă. Pași la ușa din spate. Jack trase orbește și Începu urmărirea. Deasupra lui pocniră niște sticle: gloanțe trase prin amortizor, la nimereală, fără zgomot - doar niște pocnete Înfundate. Mai Încolo, pe culoar, doi bețivi morți și o ușă Închizîndu-se. Petievich trase și spulberă ușa. Un bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul. Omul sări peste un gard. Strigăte de pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urmărea mama prin cameră, smiorcăindu-se: —De ce faci curat? Clodagh a luat de pe jos un mănunchi de ciorapi și l-a aruncat în coșul de rufe, apoi s-a repezit în muntele de haine de pe scaunul din dormitor, aruncând la nimereală pulovere în sertare, rochii pe umerașe și - după un scurt moment de ezitare în care n-a mai știut ce să facă cu ele - a aruncat totul sub pat. —Vine bunica Kelly? întrebă Craig. El se aștepta ca răspunsul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se simțea în al nouălea cer. Chiar că-i regină! repeta el mereu, adresându-se tuturor, la nimereală. Uite-așa facem noi! striga el, nebun de bucurie. Ei, șnapanilor, care dintre voi e-n stare de așa ceva, ha? Prințul observa totul trist și tăcut. — Îl scot cu dinții numai pentru o mie! se oferi Ferdâșcenko. — Cu dinții l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roșind de rușine pentru firea dumitale ridicolă. PP.SS. E vorba de banca verde pe care ți-am arătat-o mai înainte. Jenează-te! Am fost nevoită să fac și această precizare.“ Biletul era scris la repezeală și împăturit la nimereală, probabil cu vreo câteva clipe înainte de apariția Aglaiei pe terasă. Cuprins de o tulburare inexprimabilă, asemănătoare cu un val de spaimă, prințul strânse iarăși hârtia în palmă și sări cât putu de repede de sub fereastră, de la lumină, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pat și ieși din camera ei abia la ora ceaiului, când era așteptat prințul. Ea îl aștepta cu înfiorare și, când acesta își făcu apariția, mai că nu o apucă o criză de isterie. Și prințul intră sfios, aproape la nimereală, zâmbind ciudat, privindu-i pe toți în ochi și parcă întrebându-i ceva, întrucât Aglaia nu era în încăpere, ceea ce îl făcu pe loc să se sperie. În seara aceea se adunaseră numai ai casei, nu era de față nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din spitale. Până să vorbească însă Apostol, care devenise gânditor în odăița grea de amintirile copilăriei, doamna Bologa, întîi ca să-și deșerte inima și apoi fiindcă cu cât îmbătrînea, cu atât se făcea mai vorbăreață, prinse a-i istorisi, la nimereală, fel de fel de amănunte din viața ei și a tîrgușorului: ― Parcă-mi spunea Dumnezeu că ai să vii, dragul mamei, că vai, câtă grijă ți-am mai purtat de când am aflat prin ce-ai trecut... Tot așteptam, așteptam scrisori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]