983 matches
-
înmormântase ea însăși/ (...) m-am întristat grozav pentru că am înțeles că drumul întortocheat/ al pasiunilor marine care mă adusese până aici nu era dansul nostru/ de dragoste inventând lumi în spiralele luminoase ale jocului de poezie/ ci numai moftul unei nimfe frumoase care avea nevoie de neființă/ și de iertare și că nu submarinul cerea iertare ci ea însăși/ submarinul era numai un phalus inocent și orb care tremura cu ea/ și îngenunchea contra naturam pe genunchii pe care nu-i
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
mai lipsită de glorie, dobândită asupra lui Emmy, ființa care întrupează existența telurică, non-spiritualul și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva asemănător lui, la femeia-femelă, marginalizată în lumea feerică a nimfelor cărora nu le e dat să cunoască, nici ele, fericirea. Jones e un dezmoștenit al soartei. N-a avut parte de căldura căminului familial, iar orfelinatul catolic l-a transformat într-un monstru. Pentru a-l defini, Faulkner face o
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
si subtilitatea retorică sunt puse la bătaie cu egală pasiune de această mașinărie propulsată de-o energie strict sexuală. În una din descrieri, el își plimbă înfometat „chipul ca o oglindă rotundă în fața căreia se vor fi zbenguit faunii și nimfele la începutul lumii." Obsesia aproape exclusivă de a cuceri femeile, de a le poseda fizic, indiferent de felul cum arată și de statutul social, indică dimensiunea pur animalică a personajului. Faptul că e profesor de latină e la fel de puțin relevant
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
Mayday (a nu se confunda cu varianta de lucru a lui Soldier's Pay!) și Helen: A Courtship, cele cincisprezece sonete compuse pentru Helen Baird. Aceste scrieri, ca și poezia de până atunci a lui Faulkner erau, înr-adevăr, pline de nimfe și fauni (în 1924 Faulkner publicase The Marble Faun, volum care-l plasa între poeții promițători ai regiunii.) E cât se poate de adevărat că și Soldier's Pay privilegiază referințele la astfel de personaje mitologice. Numai că funcția lor
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
Menegaki, care joacă rolul preotesei importante, invocă pe zeul Apollo pentru a coborî razele soarelui să se concentreze spre oglindă pentru a aprinde flacăra olimpică. Pe pantele adiacente stadionului olimpic, preotesele s-au învârtit într-un dans considerat a aparține nimfelor mitologice, în timp ce preoții, prezenți pentru prima dată la o astfel de ceremonie, au realizat o versiune a unui dans vechi străvechi. Flacăra olimpică va rămâne pe teritoriul Greciei până pe 17 mai, perioadă în care va realiza un periplu prin cinci
JO 2012: Flacăra olimpică a fost aprinsă la Atena () [Corola-journal/Journalistic/76014_a_77339]
-
care îi trage în foițe de poemă clară, subminînd nebănuit, cu dîre de boală, robustețea neîngrijorată a stărilor și sentimentelor. Iată niște Imagini pentru versurile mele de iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu se destrame
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
pa. 'nă seara. B'nă seara. Bună seara doamnelor, bună seara dragele mele doamne, bună seara, bună seara. III. Predica focului Umbrarul râului s-a destrămat: ultimele degete de frunziș Apucă și se-afundă-n malul ud. Vântul Cutreieră ținutul brun, neauzit. Nimfele sunt plecate. Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. În râu nu sunt nici sticle goale, nici ambalaje, Batiste de mătase, cutii de carton, nici chiștoace Sau alte urme-ale nopților de vară. Nimfele sunt plecate. Și-ai lor prieteni
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ud. Vântul Cutreieră ținutul brun, neauzit. Nimfele sunt plecate. Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. În râu nu sunt nici sticle goale, nici ambalaje, Batiste de mătase, cutii de carton, nici chiștoace Sau alte urme-ale nopților de vară. Nimfele sunt plecate. Și-ai lor prieteni, pribegii moștenitori ai directorilor din City; Plecați, nu au lăsat nicio-adresă Lângă apele Lemanului am șezut și-am plâns... Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. Dulce Tamisă, curgi lin, căci nu vorbesc
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
compromisuri în ceea ce privea imaginea femeii în societate. Formele voluptoase erau adeseori însoțite de afișarea unei atitudii naive, neajutorate, stângace, însă sexy și jucăușe. Însă de cele mai multe ori, artiștii trișau puțin. Transformarea fotografiilor în acuarelă (și a femeilor normale în nimfe cu forme perfecte) era la vremea respectivă echivalentul din zilele noastre a folosirii excesive a Photoshop-ului în revistele de modă și lifestyle.
Pin up girls.Cum s-a transformat imaginea femeii în bun de larg consum by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/73500_a_74825]
-
consumismului frenetic. Opțiuni tematice personalizate de inconfundabila grifă stilistică montaliană. Nu lipsite de importanță sunt figurile feminine care au însoțit rând pe rând cărțile poetului. Spre deosebire de adolescentina Arletta ce duce cu gândul la leopardiana Silvia aflată sub semnul fatalității, Clizia (nimfă iubită de Apollo), inspiratoarea „Prilejurilor”, este o emblemă a intelighenției, culturii și civilizației occidentale, mai precis a temelor iudeo-creștine. Irma Brandeis, de origine ebraică mitteleuropeană, îl va cunoaște pe poet la Florența în calitate de cercetătoare americană a operei lui Dante. Sub
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
să „inspire poezie"... Așadar erosul blagian e suficient de complex, îndepărtîndu-se considerabil de portretul-robot în care se reliefează năzuința către o venustate aparent suficientă sieși, cu rol inspirator chiar în circumstanțele unei absențe intelectuale, dar apropiindu-se iarăși de idealul nimfei acerebrale cînd lucrurile i se par a scăpa de sub control, respingînd intelectul feminin cu veleități posesive. Don Juanul nordic, care a fost Blaga, s-a dorit doar un contemplator al „ideii" de iubire în sens platonic. O „idee" totuși, iar
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
care totuși se silea să le oprime.” Inutil de precizat că, în tot timpul examinării, gândurile candidatului vor zbura departe, foarte departe de arcanele traducerii din greacă - deși, bizară coincidență, ea descrie tocmai... primii pași ai lui Ulise pe insula nimfei Calipso. Versurile limpezi răsună însă distonant în incinta liceului bucureștean, iar magia sentimentelor pe cale să se închege îndeamnă la reverii de altă natură: „‘Lăsați-mă după femeia necunoscută, s-o pândesc la colțul străzii, să pătrund cât de puțin în
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
sale. Atracția și frumusețea nu par decât consecința unei mari dorinți de a plăcea; iar fața lasă să se întrevadă pornirea de a seduce. Un pictor, vrând să surprindă acest caracter, ar recurge la o alegorie. înfățișând-o ca o nimfă încântătoare, care, într-o mână ține un buchet de flori, iar în cealaltă - la spate - ascunde o torță de flăcări"... Enigmaticul cavaler D'Eon a simțit-o în aceeași epocă la fel, folosind un limbaj mai sesizant și profetic aproape
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la lumină. Nu este evitat un intermezzo, un amestec nervos de gingășie și impudoare: " Șerbane, icră veche, / în ce tristețuri zaci / Puținde la o leghe / Ca nimfele-ntre craci? // Balena, oh!, balena // Numită Moby Dick / (și mă apucă jena / Că trebuie să-ți zic.) // Plutește pe oceane, / I-e foame de harpon! / Trezește-te, Șerbane, / Roz nod de bulion, // Fute cuvîntul, dulce. / Zdrobit sub iederi moi, / Tu
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de sine. Este ceea ce a încercat Valentin Barteș în cea de a doua parte a recitalului, concepând într-o nouă variantă Noaptea Valpurgiei din opera Faust de Charles Gounod. S-a conturat o versiune ușor idilică și deosebit de dinamică, cu nimfe, satiri și zeul Bachus, coregraful însuși intrând în joc, într-un dans al focului. Această lucrare este un prim pas către conturarea unui drum personal, în lumea atăt de vastă a dansului.
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]
-
Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la curtea Franței, urmărind un subiect banal, pigmentat, însă, cu poante comice. O nimfă ridicolă se crede iubită de Jupiter, iar acesta își bate joc de ea, încurajând-o în visele stupide, cu intenția de ai da o lecție soției sale geloase Junona. Laurent Pelly a regizat spectacolul cu multă fantezie, folosind toate nuanțele
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor și în caldarîmul străzilor, în nimfele izvoarelor și în driadele copacilor, și nici măcar un Socrate nu ar fi îndrăznit să susțină aberația unei lumi golite de entelehii. Pentru greci, destinul era o curgere implacabilă, supravegheată de zei vicleni și nemiloși, efortul lor nestînd în modificarea sensului
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
din pinteni; Bachus oficiază ca egumen; Proserpina trage pe Aides la chit; cele nouă Muze au ajuns știrbe, iar Vulcan la toate le-a făurit dantură; ambrozia și nectarul au devenit rare; Poseidon s-a transformat în negustor de pește; nimfele au fugit în cer cu pelea goală de când pe mări au apărut vapoarele; Pegas a căpătat aspect de gloabă, ce zace de răpciugă; Diana desculță mână la pășunat măgarii după ce a rămas fără arc și câini; Cerber arată ca o
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
călătorie. Umblând pe valea Sabasei, cei doi se opresc la umbra unei stânci de calcar, unde pârâul face un cot limpede și adânc. Scriitorul se lasă numaidecât purtat pe aripile imaginației și crede că a ajuns în tărâmul mitic al nimfelor. El se adresează partenerului său în termenii cei mai avântați: Iată-ne, junele și grațiosul meu faun, [...] sosiți la locul unde nimfele acestor păduri obișnuiesc a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă și de
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
adânc. Scriitorul se lasă numaidecât purtat pe aripile imaginației și crede că a ajuns în tărâmul mitic al nimfelor. El se adresează partenerului său în termenii cei mai avântați: Iată-ne, junele și grațiosul meu faun, [...] sosiți la locul unde nimfele acestor păduri obișnuiesc a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă și de lăuruscă ce încinge fabuloasele tale tâmple, [...] și hai să cercăm dacă aceste unde de cristal răce și curgător mai păstrează încă urmele
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a-și dezvăli, câteodată, comorile lor de grații; desfă deci cununa de iederă și de lăuruscă ce încinge fabuloasele tale tâmple, [...] și hai să cercăm dacă aceste unde de cristal răce și curgător mai păstrează încă urmele îmbălsămate ale vreunei nimfe spărioase cu sânuri crude și sălbatice. Păstrându-ș i capul pe umeri, companionul nu este însă ispitit de acest seducător tablou și refuză să se alăture interlocutorului în reveria arcadică: nu-mi plac parfumurile; prin urmare, hărăzesc mai dinainte nasului dumitale
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
ispitit de acest seducător tablou și refuză să se alăture interlocutorului în reveria arcadică: nu-mi plac parfumurile; prin urmare, hărăzesc mai dinainte nasului dumitale orice soi de miresme ar fi lăsat, în undele acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții, scriitorul e cuprins de visare sub stele, în timp ce camaradul său îl interpelează îndemnându-l să țină seama și de cerințele realității prozaice, nu doar de pornirile fanteziei sublime
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Anastase Simu, fondatorul faimosului muzeu din București, distrus în epoca Dej. În textele pe care Perpessicius le consacră lui Panait Istrati sunt abundente referiri la spațiul brăilean, cum era de așteptat, la miturile locului, printre care și la acela al „nimfei dunărene” Chira Chiralina. Evocarea Brăilei istratiene recheamă propriile amintiri dintr-o lume prin care și el trecuse și care îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină de culoare și farmec, tangentă cu fabulosul, cu feericul: „...peisajul acesta dunărean, de un
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
primei ispite Nu sînt nici iapa narăvașă nici cea blîndă Mai degrabă lipsa celui din urmă regret. Eu Lilith îngerul nerușinat. Prima iapă a lui Adam și ispititoarea lui Satan. Imaginarul sexului înnăbușit și țipătul său ascuțit. Timidă fiindcă sînt nimfă a vulcanului, geloasă fiindcă sînt obsesie dulce a viciului. Primul paradis nu m-a putut îndura. Am fost alungată ca să semănăn dezbinarea pe pămînt, să domnesc asupra patului supușilor mei. Soartă a celor ce cunosc și zeiță a două nopți
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
Constantin Țoiu Patru noiembrie 1977. Soare în amurg. Norii dimineața la Orangerie. - Reflexe verzi. Paris, Concorde - reflexe și în arbori - tot dimineața. Nimfele lui Calude Monet. Ce spune pictorul: Să nu te apropii prea mult, că vraja se rupe... Despre impresioniști și despre adevăr ce trebuie privit de la distan- ță, într-un anumit moment și dintr- un anumit unghi... Jeu des Paume, Al.
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]