KorAP: Find »[drukola/base=nizam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

din putere?” Va fi nevoie ca o otrăvitoare să fie descoperită În propriul său harem pentru ca sultanul să Înceteze să se mai Îndoiască de utilitatea șefului iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi. Prima parte a festivităților este cu totul oficială, rezervată. Nizam stă așezat la dreapta lui Malik Șah. Îi Înconjoară cărturari și oameni de știință, se iscă discuții Însuflețite pe temele cele mai variate, de la prețuirea calităților săbiilor indiene sau yemenite până la diverse lecturi din Aristotel. Sultanul se Înflăcărează o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de ajuns să vezi cu ce frenezie copilărească bate din palme, ca să Înțelegi că, Într-o zi, va ajunge să-și lovească „tatăl”. Hasan știe să nutrească În suveran orice urmă de resentiment Împotriva vizirului. Cu ce anume se mândrește Nizam, cu Înțelepciunea, cu erudiția sa? Hasan face paradă cu abilitate și de una, și de cealaltă. Cu puterea sa de a apăra tronul și imperiul? Hasan a dat, În scurtă vreme, dovadă de o pricepere la fel de mare. Cu fidelitatea sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pare niciodată mai adevărată ca pe buzele mincinoase. Mai presus de orice, Hasan știe să cultive În Malik Șah proverbiala avariție a acestuia. În mod constant, Îi aduce la cunoștință cheltuielile vizirului, Îi atrage atenția asupra noilor veșminte ale lui Nizam al-Mulk și ale apropiaților săi. Vizirul iubește puterea și pompa, Hasan nu iubește decât puterea. În această privință este un ascet al stăpânirii de sine. Atunci când Îl simte pe Malik Șah cu totul cucerit, gata să-i dea lovitura de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
dispoziție groaznică, iar vestea că șaizeci de mii de dinari de aur tocmai fuseseră Împărțiți soldaților din garda armeană a vizirului Îl scoate din minți. Informația, nimeni nu se Îndoiește, a sosit prin mijlocirea lui Hasan și a rețelei acestuia. Nizam explică răbdător că, pentru a preveni orice tentativă de nesupunere, trupele trebuie hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Malik Șah, se va ajunge la neputința de a le plăti solda; atunci vor Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
o idee de care l-a convins Hasan; poruncește: — Cer să mi se prezinte o listă amănunțită cu tot ce intră În vistieria mea și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
fi la ordinele sale. Nimeni nu va intra fără Îngăduința lui. Și peste patruzeci de zile voi hotărî. XIV Imediat, Întregul imperiu e cuprins de agitație, administrația e paralizată, se raportează mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise de la Începutul după-amiezei. În vecinătatea divanului, tensiunea este maximă. Marele vizir a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În favoarea lui Hasan, dar reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un prilej să-i reproșeze „darul otrăvit” pe care i l-a făcut. În ceea ce-l privește pe Hasan, el trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
strivești cei mai apropiați prieteni. Iar eu nu voi strivi pe nimeni! Pentru moment, planurile celor două femei se vor opri acolo. Omar va refuza să se supună cerințelor lor. De altminteri, n-ar fi slujit la nimic, Înfruntarea dintre Nizam și Hasan devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei, marele vizir stă așezat, chiar prăvălit. Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mai lamentabilă confuzie, vizirul trage foloase: Să uităm de acea pagină pierdută. În loc să-l facem pe sultan să aștepte, sugerez ca fratele nostru Hasan să ne prezinte cifrele care privesc câteva orașe sau provincii importante. Sultanul se grăbește să Încuviințeze. Nizam continuă: — Să luăm, de pildă, orașul Nishapur, patria lui Omar Khayyam, aici de față. Am putea ști cât au raportat vistieriei acest oraș și provincia sa? — Numaidecât, răspunde Hasan, care caută să iasă din Încurcătură. Cu o mână expertă, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
expertă, a desfăcut teancul, a vrut să scoată de acolo pagina treizeci și patru, unde știa că a trecut tot ce privește orașul Nishapur. Zadarnic. — Pagina nu e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat. Se apropie de Malik Șah și Îi șoptește la ureche: — Dacă stăpânul nostru n-are Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o clipă că tocmai a fost victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
7, nici luare de sânge, nici vreun fel de poțiune. Pe 10, Îți vei Înfășura turbanul de-a-ndoaselea. Pe 13, nu te vei atinge de nici una din femeile tale...” Sultanul nu s-ar fi gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În ochi. Vrea să se asigure că celălalt e Încă În toate mințile, dar Hasan râde, cu același râs Înăbușit pe care Khayyam l-a cunoscut În caravanseraiul din Kashan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În cărți. — Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
petrece, vei ști cine zguduie acest pământ și cum se va Încheia această frământare. — Nu vreau să-ți pun la Îndoială convingerile sau Înfocarea, dar Îmi amintesc că te-am văzut la curtea lui Malik Șah, luptându-te cu cu Nizam al-Mulk pentru favorurile sultanului turc. — Greșești, nu sunt personajul nedemn pe care-l crezi tu. — Nu cred nimic, nu fac decât să arăt unele nepotriviri. — Ele nu se datorează decât faptului că nu-mi cunoști trecutul. Nu pot să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și, după doi ani, mi s-a Încredințat o misiune: să merg la Nizam al-Mulk, să mă strecor În divanul său ca să-i protejez pe frații noștri ismailiți aflați În nevoie. Am plecat, deci, din Rey către Isfahan și m-am oprit pe drum Într-un caravanserai din Kashan. Aflându-mă singur În cămăruța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze misiunea. Omar e stupefiat. — Și când te gândești că Nizam al-Mulk mă Întrebase dacă erai ismailit și eu i-am răspuns că nu credeam! — N-ai mințit, nu știai. Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a strigat servitoarea, i-a cerut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]