1,403 matches
-
Karina de Roumanie Medforth-Mills și pe fiica Principesei Sofiei, Maria. Principesa Sofia, reprimită în Casa Regală Principesa Sofia, fiica Regelui Mihai si a Reginei Ana, care in 1998 s-a căsătorit cu Alain Biarneix, și care își inventase un titlu nobiliar și un supranume, Michel de Laufenburg, a fost reprimită în Casa Regală, după ce inițial fusese exclusă. Majestatea Sa Regele Mihai nu a fost de acord cu aceasă căsătorie, fapt care a dus la decăderea din drepturi printre care și acela
Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103498_a_104790]
-
însumate Capul de bour, luna, soarele și steaua atestă că localitatea a fost domeniul lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, fiind oferită în dar, la aceea vreme, de Matei Corvin, regele Ungariei. Cetatea dă denumirea localității și simbolizează prezența castelului nobiliar aflat aici încă din secolul al XVII-lea. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209400_a_210729]
-
de geografie a Chinei. Importanța factorului geografic în determinarea tipului de cultură și civilizație 2. Originile și compoziția etnică a Chinei. Moduri de existență și culturi. 3. Culturile neolitice Yangshao și Longshan. 4. Regalitatea arhaică: epocile Shang și Zhou. Societatea nobiliară. 5. Cărțile clasice 6. Caracterizare a vieții intelectuale în perioada pre-imperială. Marile școli filozofice 7. Întemeierea imperiului Qin. Particularități ale politicii legiste. 8. Imperiul Han - caracterizare a vieții politice, economice, sociale. Marea expansiune 9. Cultura în epoca Han. Viziunea holistă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
secolului XIX localitatea nu mai este menționată în documente, nici în conscrierile din perioada Pragmaticei Sancțiuni. Probabil așezarea a fost distrusă cu ocazia deselor invazii turco-tătare. Apare din nou menționată la anul 1808, fiind conscriși, ca având proprietăți, 13 familii nobiliare, din care cele mai multe familia Teleki. La anul 1847, populația localității Plesca număra 192 de locuitori, toți greco-catolici, care aveau o biserică de lemn. Conform recensământului agricol din 1895 existau 66 de gospodării, localitatea având un hotar de 454 jugăre din
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
să-l consolideze prin construcția de ziduri înconjurătoare. În 1468, regele Ungariei și antiregele Boemiei Matei Corvin a ocupat castelul. La sfârșitul secolului al XV-lea, Václav de Ludanice a achiziționat castelul și a devenit primul reprezentant al familiei sale nobiliare care a locuit aici. Dar proasta gestionare a cheltuielilor și datoriile au determinat vânzare a ulterioară a castelului de către familia sa. În anii 1531-1537, Jan de Pernštejn și Jan de Lipá au locuit în . În anii următori, castelul și-a
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
regal pe care l-a susținut, Marmont și-a petrecut ultima parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut substantivul "ragusade", sinonim cu "trahison" ("trădare") și verbul "raguser", sinonim cu "trahir" ("a trăda"), derivate ale titlului nobiliar al mareșalului Marmont. Este de asemenea unul din puținii mareșali napoleonieni al căror nume nu este purtat astăzi de nici un bulevard sau stradă din Paris.
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
strămoșii islandezilor actuali într-un mediu izolat, ceea ce a întărit importanța unității și cooperării. Egalitarismul este ținut la mare preț de islandezi, inegalitatea veniturilor fiind printre cele mai mici din lume. Constituția interzice explicit folosirea de privilegii, titluri și ranguri nobiliare. Toată lumea se adresează după numele de botez. Ca și în alte țări nordice, egalitatea între sexe este foarte ridicată; Islanda se clasează constant între cele mai bune 3 țări pentru femei. Cele mai celebre opere literare clasice islandeze sunt cele
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
cavaleri. Fiind socotiți mai presus de mulțimea de rând, a oamenilor liberi și neliberi, se înrudeau numai între ei și erau mândri de vechimea poziției în care se găseau, moștenită de la strămoșii lor: aceștia erau nobilii. Paralel cu elita militar, nobiliară, societatea medievală creștină cunoștea și un alt grup respectat, cel al cărturarilor, oameni ai Bisericii (clerici). Viața într-un lăcaș de rugăciune, fie el biserică sau mănăstire, era supusă unor reguli de disciplină aspră, dar echivala cu condiția liberă. Ca
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
privilegii la începutul stăpânirii maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri. Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de vale și voievozii de sate. Aceștia îi reprezentau în fața stăpânirii. Românii aveau dreptul de a-și
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
de la Gura egiptenii au avut 500 de soldați morți, răniți sau capturați și au lăsat în mâinile împăratului Yohannes o pradă de 12-13.000 puști Remington, 16 tunuri, muniții etc. După victoria de la Gura, negusul a conferit lui Alula titlul nobiliar de „Turk Bașa”, paralel cu cel de pașă. La vârsta de 30 ani Alula devenise unul din cei mai însemnați dregători ai imperiului. Dupa ce a avut trei copii de la prima sa soție, Wozero B'tweta, Alula s-a despărțit
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
scop național reunificarea tuturor teritoriilor rusești pierdute ca rezultat al invaziei mongolilor și apărarea granițelor împotriva atacurilor hoardelor. Boierii au primit feude de la suveranii ruși, în schimb fiind obligați să lupte în armată. Sistemul feudelor a asigurat baza pentru armata nobiliară de cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Țar și de ""Conducător al tututor rusilor"". Ivan a intrat în competiție cu puternicul vecin din nord-est, Marele Ducat al Lituaniei pentru controlul mai
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
egal cu cel de împărat, aflat la egalitate cu bazileul Imperiului Bizantin și cu hanul Marii Hoarde. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleologu, nepoata ultimului împărat bizantin, curtea de la Moscova a putut adopta termenii, ritualurile, titlurile nobiliare bizantine și stema vulturului bicefal. La început, termenul "autocrat" desemna numai un suveran independent, dar în timpul țarului Ivan al IV-lea a început să însemne "monarh cu puteri nelimitate". Ivan al IV-lea a fost încoronat țar și a fost
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
este un conac deținut de familia regală română și situat pe domeniul de la Săvârșin, din județul Arad. Pe locul clădirii actuale se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680. La 9 iunie 1784 de aici a fost răpit vicecomitele Andras Forray (senior) de către haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
Un împărat este un monarh, de obicei domnitorul suveran al unui imperiu. Acest titlu face parte din categoria titlurilor nobiliare. Împărații de obicei sunt considerați a fi deasupra regilor în rang. La origine, etimonul cuvântului împărat, anume latinescul imperator, desemna conducătorul victorios al armatei române. În anul 27 î.Hr., Octavian Augustus a unificat lumea română și a creat Imperiul Român
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
papalitate. Au apărut și alte orașe-state în Italia, Germania și Țările de Jos, dar care continuă să recunoască suzeranitatea germană sau a altor principi teritoriali. Republicile urbane erau lipsite de independența deplină, fiind numiți magistrați aleși, cu titluri cu rezonanță nobiliară sau antică (consul, doge, podestă), precum și de unul sau mai multe consilii. Regimurile urbane erau clasificate în regimuri patriciene, regimuri corporative și regimuri ale senioriei personale. Sistemele politice ale republicilor urbane erau adaptate dimensiunilor unor orașe-stat, dar unele și-au
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
era asigurarea monopolului asupra exercitării legitime a violenței pe teritoriul statului respectiv, implicând asigurarea supremației militare asupra supușilor, respingerea altor state de a cuceri teritoriul, reprimarea forțelor concurente în exercitarea violenței, interzicerea războaielor particulare ale nobililor, desființarea armatelor și fortificațiilor nobiliare particulare, extinderea acțiunii justiției regale asupra supușilor, eliminarea treptată a justiției nobiliare și privilegiilor jurisdicționale asupra categoriilor privilegiate. Monopolul asupra exercitării violenței a fost imperfect, statele nereușind să elimine pe deplin formele sub-statale de exercitare a violenței, cele mai multe forme fiind
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
implicând asigurarea supremației militare asupra supușilor, respingerea altor state de a cuceri teritoriul, reprimarea forțelor concurente în exercitarea violenței, interzicerea războaielor particulare ale nobililor, desființarea armatelor și fortificațiilor nobiliare particulare, extinderea acțiunii justiției regale asupra supușilor, eliminarea treptată a justiției nobiliare și privilegiilor jurisdicționale asupra categoriilor privilegiate. Monopolul asupra exercitării violenței a fost imperfect, statele nereușind să elimine pe deplin formele sub-statale de exercitare a violenței, cele mai multe forme fiind asimilate crimelor și supuse unei represiuni sistematice. Cea de-a două problema
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
nobili. Obligațiile țăranilor au crescut și s-au diversificat. Creșterea pretențiilor nobililor era legată de definirea unui mod de viață aristocratic, presupunând prestigii-daruri și contra daruri, banchete, achiziționarea unor obiecte de lux, cheltuielile necesare războaielor private. Se constata diminuarea rezervei nobiliare în favoarea loturilor date în folosință țăranilor, în contextul creșterii demografice. Țăranii erau obligați să plătească în bani sau în produse folosirea instalațiilor tehnice. Nu puteau părăsi domeniul fără aprobarea nobilului, nu puteau lasă moștenire și nici nu se puteau căsători
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de Papa Celestin al III-lea în schimb coroana Siciliei este pierdută în favoarea lui Tancred de Lecce. Henric eșuează într-o primă încercare de a obține coroana fiind nevoit să se întoarcă în Germania pentru a înnăbuși o altă revoltă nobiliară. Henric a primit un cadou neașteptat, sub forma prizonierului regal Richard I al Angliei, pentru eliberarea căruia a primit o sumă enomă ce i-a permis să formeze o armată puternică pentru a cucerii sudul Italiei. În 20 noiembrie 1194
Henric al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312140_a_313469]
-
Jucu de Sus (în ) este satul de reședință al comunei Jucu din județul Cluj, Transilvania, România. Domeniul Juc a aparținut familiei nobiliare Suki, de la care a rămas denumirea. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei familii a fost László Suki (1741-1791), binefăcător al Bisericii Unitariene. Este atestat documentar începând cu anul 1325. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Secțio 084), localitatea apare
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
se află „Jucu Nobil”, reședință familiei Suky, unde a fost atestata, în 1332, cea mai veche școală săteasca din Transilvania. Dincolo de rău se aflau „Jucu de Jos” și „Jucu de Sus”, părți ale vastului domeniu Suky. De origine germană, familia nobiliara Suky s-a așezat în Transilvania în secolul XIII. Un potir făcut la comanda acesteia, păstrat în tezaurul catedralei din Esztergom (Ungaria) este considerat de istoricii de artă drept cel mai bogat și mai luxos din Transilvania. Ultimii descendenți ai
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
Bratislava) a fost un călugăr iezuit, scriitor latin și maghiar, arhiepiscop de Esztergom (cu sediul la Nagyszombat, Esztergomul aflându-se sub ocupație otomană), cardinal. A fost una din figurile cele mai reprezentative ale Contrareformei. s-a născut într-o familie nobiliară reformată (calvină) la Oradea. Tatăl său a ocupat demnități importante în cetate, între care și pe aceea de viceșpan. Mama sa a murit când el avea doar vârsta de zece ani, iar tatăl său, unul din cei mai influenți oameni
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
400 persoane/comitat. Comitatele de graniță "(marchia)" erau conduși de "jupâni-grănicieri (marchio)". Pădurile au fost controlate de jupânatele silvice, organizate în jurul anilor 1200. Cu slăbirea puterii regale, din secolul al XIII-lea rolul comitatelor regale a fost preluat de comitatele nobiliare. Procesul a fost documentat și de "Bula de Aur" (Bulla aurea). Ignaz Lenk von Treuenfeld a consemnat în monografia Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Bogdan Willkrin Petry (n. 4 aprilie 1965, București) - grafician și ilustrator. Unul din cei mai renumiți caricaturiști români. Străbunii săi paterni erau din familia nobiliară germană Petry, gravori germani veniți în România din Koln iar din partea mamei (Ivancov) are rădăcini rusești, strămoșii săi fiind staroveni (ruși cu bărbi mari ce se îndeletniceau cu pictura bisericilor). Fiul scriitorului, profesorului și pictorului Marian Petry și fratele scriitorului
Bogdan Petry () [Corola-website/Science/313895_a_315224]
-
sale colecții private de pictură veche, modernă și contemporană, considerată cea mai importantă a secolului al XX-lea și adunată de el și de tatăl său timp de peste șapte decenii. Născut în Olanda, baronul Thyssen-Bornemisza, a avut cetățenie elvețiană, titlu nobiliar maghiar, reședința legală în Monaco (pentru probleme fiscale) și alte case în Marea Britanie, în Paris și în Jamaica, în timp ce la bătrânețe a trăit în principal în Spania. A cincea și ultima sa soție, Carmen "Tita" Cervera, a contribuit în mod
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]