226 matches
-
ia, acolo, o cărticică ca de rugăciuni, nu mai mare decât Constituția pe care văd că o poartă unii politicieni. În materie de comportament, nu te poți lua după neam, după cum te-ai născut, în purpură sau în bordei. Problema nobleței nu ține exclusiv de sângele albastru. Te poți naște în glod și înnobilezi glodul, te naști în purpură și spurci lumea. Chiar dacă strămoșii tăi au stat în sapă și s-au uitat cât de lungă e moșia boierească, nu trebuie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
moral ar fi, dup Ralea, o form conștientizat și deliberat prin care, cu prețul unor privațiuni, suferințe ori renunțri, (refuzând agrementul prezent, refularea plcerii de moment, rezistența la comoditatea sufleteasc în schimbul unei perspective ce pare mai dreapt se atinge pragul nobleței umane. Etica arat c valorile care reprezint forțele și, mai ales, raporturile între ele nu constituie adevrate valori, ci nonvalori. Morala e un procedeu de inversare a sensurilor valorilor bazate pe puteri și pe exercițiul lor, iar la aceast concluzie
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
din Joldești (Botoșani), și n-ar fi vrut în ruptul capului să arate soției că el ar fi mai prejos ori mai puțin înstărit decât socrul său. În aceeași scrisoare, citată mai sus, Matei spune că Raluca avea pretenții de nobleță față de tata, zicând că Iurășceștii, străbunii ei, au fost boieri de I-a ordine 3, uitând (sau neștiind) că și Vasile Iurașcu își cumpărase stolnicia. Eminovici dăduse, de bună seamă, bani frumoși la domnie pentru noul său titlu și, intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care era plină de adorație și ascultare 309. Matei, fratele poetului, o surprinde astfel: Mama era femeie măruntă, dar robustă, brun-albă, [...] foarte evlavioasă și harnică. Nu sta, cum nu stă apa care curge. Sarcastică ca și tata, [...] Avea pretenții de nobleță [...] Foarte greu prindea ură pe cineva, dar odată prinsă, prinsă era. Când ținea la om sau femee, ținea, dar și când îi ura, urâți erau pentru vecinicie 310. În prozele eminesciene, portretele mamei nu sunt propriu-zis niște portrete făcute după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i pleznească colanul... ea-l descheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-a fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată. Penelul pictorului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
uită printre degete... Văzu un cap frumos pe niște umeri largi și albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită, dar nu sătulă de-a privi. Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele modelului, din sus în jos, până la umeri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albi, pe un bust ce părea lucrat în marmură... Acum era să-i plesnească colanul... ea-l deșcheie din sponci și, răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui mușchi și forme respira mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dai nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns, încleștată. Penelul pictorului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cenușa va cădea pe pământ și va Îngrășa mai departe materia, hrănind visul acesteia de a condensa În adâncurile ei aurul lumii. Sfârșit maiestuos al aven- turii materiei, metalul va străluci peste durerea facerii ciclului, Însemn al nemuririi și al nobleței de a căpĂta formă umană În această existență. Vaporii de apă rezultați din arderea lemnului vor urca la cer, transformându-se iarăși În nori grei, care se vor rostogoli din nou pe pământ, scăldând totul În splendoarea unui nou Început
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Jan Sobieski. Poate fi citită astăzi în traducerea liberă, integrală, a lui P.P. Panaitescu. „Muza sarmată” e invocată retoric, spre a scuza imperfecțiunea formei în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Adrian Cozmescu. Cât despre Părintele Serafim, întrebat fiind de către mine dacă asculta monahul Nicolae Europa Liberă, el a răspuns că n-a îndrăznit niciodată să-l întrebe, tocmai pentru a nu mai pune presiune în plus pe acesta. Iată câtă noblețe în această atitudine de simplitate călugărească. Și cum nu se sfiau unii dintre apropiații săi să intre cât mai adânc în detalii, pentru ca mai apoi să consemneze totul în notele Securității. Întreg dialogul, fascinant în simplitatea sa, cu Arhimandrit Serafim
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică în forme perfect prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
de promiscuitatea istoriei sub forma unor meditații lirice în marginea destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e iubită. Într-un cuvînt, ea e un factotum menit a face orice și
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
pofte sexuale nesatisfăcute, ca un adolescent, de vise nesănătoase. Putința de-a dialoga cu Balduin era minunată. Fiecare înțelegea despre ce vorbește celălalt. Tânărul cel urât întâlnea o ființă ce-i spunea ,da", cu ochii. Aristocratul autentic, eliberat de povara nobleței prin mizerie și singurătate, se întâlnea cu un principe, numai al spiritului, cu el (asta-i era convingerea). Celălalt îl privea, aproape amuzat. Nici el nu fusese lipsit de tulbureli, de impurități; acum însă poseda arma secretă, pentru a le
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
forma care se naște, în sânul ei. Și nu e de ajuns. Tema trebuie să fie nobilă. Nimic nu e mai nobil ca Omul. Zeii sunt chiar oamenii. Între oameni e o ierarhie, ca în Olimp. Poezia e exaltare a nobleței care se adăpostește în Om. În fine, i-am spus ceva în genul ăsta, mormăie doctorul... i-am citat poezii de Whitman... era ușor de văzut că nu era de acord, dar nu voia să mă jignească. Poate nici să
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
vedeta" poate oferi măștii pasive elementul de umanitate care ar putea-o reanima. "Vedeta" modernă compune o fizionomie modelata uman pe care se aplică mască modei actuale. Vedeta are privilegiul și aptitudinea de a compune acea dorită expresie a frumuseții, nobleței, curajului etc. în fața oglinzii exterioare, dar și în oglindă interioară a fanteziei. Ea fixează această ipostază într-un reflex fizionomic repetabil, într-o adevărată mască umană. Publicul vede în personajul iluzoriu o realitate umană palpabila, de fapt o incarnare a
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
cele mai multe ori, în comunicarea publică, după principiul simplității, directitudinii, al maximei eficiente și economii, nobilii lui Gracian sînt niște vicioși ai ocolișurilor, ai volutelor verbale, ai artificiului și complicatului. Lumea aceasta descrisă prin intermediul cuvintelor ei de către autor este una a nobleței, luxului, si astfel a îndelungatelor răgazuri, în care bărbații își omoară plictiseală construind discursuri ornate așa cum femeile construiesc broderii sofisticate. Oamenii acestei lumi vorbesc în calambururi și jocuri de cuvinte, vorbirea lor le reflectă firea de enigmatici, echivoci, dubitativi, contemplativi
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
și dacă știi să le vezi - găsești în ele minunea. În toate este fulgerul Dumnezeirii" (p. 179). Se desprinde o filosofie tolstoiană a vieții: Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație" (tot p. 179). E intrigat de revoluția literară
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
studenți și l-au înscris în societățile studențești, plătin-du-i (retrospectiv) și cotizația încă din februarie 1869. Șerban a stăruit efectiv pe lîngă părintele său să-l întrețină pe Mihai la studii superioare, iar poetul a notat despre tatăl său: "...oarecare nobleță de inimă, nu i-am putut niciodată disputa, și el a voit să-mi dea pentru abnegațiunea mea o satisfacere în înțelesul splendid, trimițîndu-mă în străinătate pentru cîțiva ani." Lui Șerban, Mihai i-a rămas recunoscător. " Mai în urmă, - scria
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și o măsură în gest, care (") nu sunt lipsite de nobleță". Cele nouă registre ale imaginarului lingvistic violent, pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc (cel subuman, cel igienizant, cel infracțional, apoi cel de tip bestiariu, dar și registrul religios, cu subdiviziunile sale: punitiv, desacralizant și satanizator, registrul
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
rele. ALBASTRU - reprezintă spiritualitatea, atenția și considerația. Este asociat cu credința, constanța și perseverența. Are efect răcoritor și relaxant. PURPURIU - este considerat adeseori mult mai folositor decât roșul. Este asociat cu idealurile înalte, loialitatea, adevărul, dragostea și suferința. Este culoarea nobleței, semnificând putere și bogăție. ALB - este culoarea doliului. Se consideră că este lipsit de viață și de culoare. Însă este și culoarea purității, a inocenței și a naivității. Conform principiilor Feng Shui, folosirea albului trebuie evitată. ROZ - are efect curativ
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Laffont, 1982, al lui Jean Chevalier, Alain Geerbrant). La Baconsky "sentimentul dominant este pillatian, prin plenitudine, deși grădina de flori este a lui D. Anghel" observa Manolescu, în Istoria critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
a fost curier, despre celălalt, Pașadia nu ne dezvăluie nimic, așa că cititorul e liber să creadă în zvonurile pe care Povestitorul i le-a adus deja la ureche. Contrastul dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată contrariul. Mai degrabă negată, noblețea rămîne sub pecetea incertitudinii și a ambiguității. Pasajul care îi pune
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
un emisariu al haremului” (p. 71). De vină va fi fiind, pe de-o parte, formația clericală a autorului, extrem de impresionabil de fiecare dată când spiritul lasă locul cărnii (pentru el, frumusețea unei femei definindu-se prin „caracter, modestie, vârtute, nobleță, educațiune, inteligență și însuflețire pentru idealele omenimei”), dar și un anumit victorianism care e al vremii și pe care dascălul îl speculează abil: „Ce ar zice un părinte, pentru esemplu, când fiica sa s-ar lăsa ca Eminescu s-o
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
se prezenta diferit, unic, excepțional - pare să-și afunde rădăcinile anume în humusul modestei sale poziții în societate. În voința de a se evidenția, dublată de sentimentul inadecvării sociale, trebuie căutată și motivația adîncă a neîntreruptei lui insistențe asupra tematicii nobleței: a nobleței, în general, dar și asupra celei personale și a familiei sale. Dante își alege imediat un stil de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
diferit, unic, excepțional - pare să-și afunde rădăcinile anume în humusul modestei sale poziții în societate. În voința de a se evidenția, dublată de sentimentul inadecvării sociale, trebuie căutată și motivația adîncă a neîntreruptei lui insistențe asupra tematicii nobleței: a nobleței, în general, dar și asupra celei personale și a familiei sale. Dante își alege imediat un stil de viață coerent cu imaginea de om aparte și neintegrat, așa cum o percepe el sau cum ar vrea să fie. Îl caracterizează între
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]