366 matches
-
pe pat. S a dezbrăcat de pantaloni și s a aruncat peste trupul ei încercând să o posede. Nu a reușit. Ea stătea nemișcată, cu ochii închiși, strângând puternic picioarele, în timp ce el îi strângea sânii și umerii cu degetele i noduroase, mușcând lacom de unde se nimerea. Simțind că nu ajunge la o stare de erecție normală, după ce i a depărtat cu greu picioarele, i a cerut furios să țipe, să plângă, să se zbată, dar Iuliana a rămas nemișcată. Nu auzea
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
confuz confuz până la refuz absent la visări de-atâtea ezitări fără tine am lipsă de mine robotica viață sufletu-mi învață... COPAC OPAC (din volumul " Pasărea din tâmple") copac opac lasă-ți frunzișul DEOPARTE DE O PARTE a truchiului tău NODUROS NODU' ROS de carii va ajunge moale, și SEVA SE VA prelinge printre crengile tale prea albe... copac opac, tu ai rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare și OAMENI O AMENInțare este ochiul meu CONCENTRAT
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
colb. Tata Sandu dădu să se ridice de pe bancă, dar căzu la loc. - Tată, strigă ficiorul de departe, am primit creditul! - Tulai Doamne! - Ce-i cu tine? Nu te simți bine? Tata Sandu își scoase pălăria și își trecu degetele noduroase prin smocul de păr cărunt, rărit de vreme. - Am vândut porcu’ ! Emiluț descălecă de pe bicicletă, cu ochii cât cepele. - Mama știe? - Nț! - Nu-i bai atunci! Hai ș-om cumpăra altul! - Păi nu știu dacă om mai găsi ceva în
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului mă cutremură tot mai mult gândul că sunt văd șarpele cum urcă prin trunchiul noduros undeva fantoma lui iese la suprafață construiește cotidianul dinspre înăuntru spre înafară scena de grație se joacă undeva în fundal când dinspre înafară înlăuntru fulgere cresc în intensitate arderile se succed ca într-o reacție alchimică profundă rezultatul nu știu care este
ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370224_a_371553]
-
Ce cauți tu aici, fetițo? -- Tăicuțul nu are nici o vină! Eu... am vrut să fiu cu el și cu frații mei, am vrut să lupt... După aceste cuvinte, copila nu mai putu scoate nici un sunet. Regele o ridică în brațele noduroase și puternice, gata să o frângă. Bristena închise ochii, așteptându-și pedeapsa. -- Această copilă, strigă regele, astăzi mi-a salvat viața! V-a întrecut pe voi, războinici vechi și căpetenii care ar fi trebuit să fiți cu toții atenți la orice
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
din cap, adunându-și din nou ochii ca să poată urmări pâlpâierile sângerii pe care lumina dansa ademenitoare. Lăsă copilul să sară lângă el în iarba înaltă, ca un cosaș năzdrăvan și îi ciufuli chica de păr roșcovan cu degetele sale noduroase și pe jumătate amorțite. - Mă duc cu Nuțu la baltă, să nu mânci cireșe, auzi!? De nu, o să te doară rău burta! Toți simțeau nevoia să îi dea sfaturi în ultima vreme, de la ăl mai mic, la ăl mai mare
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
Țara Lalelelor. Zborul său măiestru îi fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuții răutăcioase și suspicioase, la adresa balaurilor-îngeri. Oamenii și animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile noduroase ale copacilor. Lalelele își recăpătară vioiciunea și culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte și totul era luminat de razele soarelui strălucitor. Ajungând pe pământul Țării Lalelelor, pasărea care îi vrăjise cu apariția sa, își strânse aripile în jurul trupului și
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Relatare > TĂMĂDUIREA Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului -Mare poznă mi s-a-ntâmplat! se spovedi preotului moș Anghel. Îl așteptase lângă poarta bisericii, descoperit încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ, drept atenționare că ei există, lăsând o dâră de marou lucitor, prin fractura timpului. Poc, sunet sec și tăcere, șoaptele vântului în trecere ... Unul dintre ei mai noduros și cu brațe mai înalte, ridicate spre vârfuri de cer, semn pentru existență păsărilor care zboară, își flutură frunzele care se unduiesc în umbre și lumină sub soarele dimineții. Referință Bibliografică: TELEFONUL DE DINCOLO / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
bărbie. Ochii bătrânei străluceau prin beznă, întocmai ca ochii animalelor de pradă și îl fixau cu atâta atenție că flăcăul simți ace de gheață pe spinare. - Da, tu ești Ionuț, șopti baba, arătând înspre el cu un deget lung și noduros. Nu îți cunoști numele? Sigur că nu, ce prostie să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
fi învățat levitația. M-am lăsat în genunchi, lângă tulpina unui stejar bătrân, de teamă să nu urmez calea aburilor. Mușchiul verde îi acoperea rădăcinile groase de la suprafață și o parte din tulpină. Mi-am așezat palmele peste scoarța lui noduroasă și cu mâinile tremurânde l-am mângâiat. Îl simțeam cum mă privește și cum mă primește lângă el. Am deschis larg brațele și l-am îmbrățișat până când mugurii au început să îmi țâșnească prin piele. Era primăvară, o primăvară timpurie
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de tavan și tot
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
rochia de praf. -Ce faci cu târnele? l-am intrbat fără să-i răspund la întrebare. -Repar nuielile care s-au rupt de atâția ani, pentru că, în curând, trebuie să cărăm cartofii de pe câmp. M-am uitat la degetele lui noduroase și mirată de abilitatea lor, mi-am amintit de tata-mare. -Ce poate să facă tata-mare?! mă iubește și este mândru de mine! i-am spus convinsă că nici nu ar fi putut fi altul adeavărul. -Și eu te iubesc și
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
îi aruncam hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, îi spuneam: -Și acum, între noi tataie, spune-mi ce făceam eu când eram mică?! Tataie își trecea mâna noduroasă prin părul meu mătăsos, fără să aștepte să-i spun de două ori și după ce își aranja pălăria într-o poziție convenabilă începea: -Măi tataie, erai așa de frumoasă când erai mică, cum nu a fost niciun nepot; semănai cu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pentru că rostisem aceleași cuvinte deodată: -Tataie, cine a murit? am strigat veselă. -Un drăcușor! mi-a spus. Sărind repede din căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și cu gândul la mami și la tăticu. Nu auzeam decât frânturi, moțăiam lângă el și din când în când îi simțeam degetele noduroase, care se înfigeau în mâneca pulovărului meu, punându-mă în pozițiee dreaptă. Numai când am ajuns în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mi-ar trebui să mă ologească la bătrânețe! Nu sunt eu cu oasele rupte de atâta muncă? Fără să stea prea mult pe gânduri își umplea găleata și cu ciorapii de lână uzi în opincile făcute special pentru picioarele lui noduroase, își lua tălpășița mai repede decât venise. -Tataie, care este chestia cu „pământul”? îl întrebam în întuneric cu voce tare alergând în urma lui. -Aoleu și pe asta o știi?! O să mă bagi în belea, măi tataie! îmi spunea speriat. Niciodată
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pe deplin. Acum speranța de ieri primise lanțuri și nu înțelegea până când va trebui să le poarte. - Du-te, i-a zis un localnic, care îl văzu rezemat lângă poartă. Pictorul nu se mai întoarce. Bărbatul îi arătă un baston noduros în semn de amenințare și scoase câteva sunete ca o huiduială. Apoi se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind în gol. Spuma apei, la razele lunii, era ca o dantelărie desprinsă din
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Eu nu garantez pentru conașu ca să plece la drum. Până ajunge la București... și s-a dus către Naie și i-a șoptit la ureche: „S-ar putea să moară pe drum”. L-a prins de haină cu mâna ei noduroasă și uscată ca a Sfintei Vinerea, l-a zgâlțâit de câteva ori și, ridicând tonul, a zis: Cine o să poarte vina, eu sau tu?... - Ai milă de mine, Dumnezeule!... Maică Bușica, zi-mi ce-i de făcut. Ce-i de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i la pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară vitele peste cei
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
de flori de tei,de zambile și clopotei. Ridicand mâinile în sus,o rafală de vânt aduse mii de petale de flori,ce se învârteau și o înconjurau,dansând după ritmul și glasul care se auzea.Copacii cei bătrâni și noduroși vorbeau și cântau despre o poveste care s-a petrecut în poiana.Ascultand,Karon înțelesese că demult,a existat un vânător curajos care cutreiera tinutul.Intr-o zi,atunci când fugărea un cerb ce se adapă dintr-un izvor,a zărit
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
mirosul de proaspăt și de nou îi creea impresia unui paradis vegetal.Insa ceva îi atrase atenția în acel răi terestru și anume două pietre funerare,care domneau de multă vreme peste întreaga pajiște la umbră unui stejar bătrân și noduros ,paznic al secretelor adăpostite de padure.Mainile roze ca niște petale de trandafir,curăță locul de frunze astfel încât,cele două inscripții se puteau citi clar acum:”Annika Hoffman-47 de ani iar pe cealaltă piatră de mormânt:”Gregor Hoffman-52 de ani
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
De o parte, trupul obosit al bătrânului cu osul călit de atâtea încercări, de cealaltă Ninel - proaspăt, încăpățânat ca un catâr și imprevizibil. Secunde bune cei doi se confruntară fară ca vreunul să se impună. Pe neașteptate un hluj uscat, noduros, venit din senin, îl altoi peste fund, pișcându-i codița. Surprins, Ninel își pierdu curajul. Se strecură în țarcul lui, mai mult împins decât de bunăvoie. - De hlujani să nu te-atingi că-ți strepezesc dinții! Toată noaptea dacă te-
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
conducând procesul cu răbdare și luciditate, în ciuda faptului că erau în secție de aproape 20 de ore. M-am întors acasă cu imaginea bătrânilor care veneau să voteze, sprijiniți unul de altul sau doar într-un singur baston de lemn noduros. Acești bătrâni bolnavi, abia mișcându-și picioarele rigidizate de artrită, cu mâinile deformate de coada sapei, cu privirile goale și deznădăjduite ne-au demonstrat încă o dată că votul e important. Acești bătrâni a căror singură încălțăminte acum, în pragul iernii
România, între tablete și toalete. Am fost observator la alegeri și mi-au trecut toate prejudecățile despre „mocirlă” () [Corola-blog/BlogPost/339099_a_340428]
-
unde probabil este strâns temeinic în agrafe de sârmă. Colțurile acestuia, neatinse încă de apă sau șifonate de repetate purtări, stau țepene, ascunzându-i gâtul până la gulerul rotunjit al bluzei albe, din care se arată de sub manșete doar mâinile slabe, noduroase,arse de soare și asprite de buruieni. Stă așa slabă și stingheră pe scaun, îmbrăcată ca pentru biserică. Numai că în biserică știe locul mâinilor și rostul lor, lângă ceilalți semeni tăcuți și smeriți ca sfinții pictați pe ziduri, care
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]