450 matches
-
Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
i j k l m n o ó p r s ś t u ŭ v z ź. În această etapă "v" îl înlocuise pe "w" pentru sunetul [v]; inflexiunea verbală pentru persoană și număr a fost abandonată; pluralul la nominativ era "-oj" în loc de "-es" (precum și adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
a pluti; la fel s-a Întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se Înregistrează confuzia Între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o Întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc În nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele În genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
în 1954, și se mulțumește să facă trimitere la mențiunea pe care am făcut-o cu privire la descoperire). Trebuie să adaug acum că și eu consideram Scorilo o formă de genitiv dacic. În ce privește forma Decebalus, o consider, contrar lui Georgiev, un nominativ dacic, formă de așteptat în această formă (-us) și aceasta este și părerea lui Emil Petrovici. La p. 84 a cărții sale, profesorul Georgiev aduce un argument nou pentru sensul lui per, din albaneză (nume precum: Lef, Perdoda etc.). În ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
roșa, rosae morfemul -a are diverse valori gramaticale exprimînd categoria cazului (nominativ sau vocativ), dar și a numărului (singular), în timp ce morfemul -ae exprimă nominativul plural, genitivul singular și vocativul plural; în lat. boni, i este simultan morfem de plural, de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas-a exprimă atît categoria genului (feminin), a numărului (singular), dar și a cazului (nominativ și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de nominativ și de masculin. În română, diversele morfeme adăugate radicalului cas- formează paradigmă cuvîntului: casă, casa, casei, case, caselor etc. De pildă, morfemul -a din cas-a exprimă atît categoria genului (feminin), a numărului (singular), dar și a cazului (nominativ și acuzativ) și a determinării (articol hotărît). Gradul de flectivitate este diferit de la o limbă la alta, chiar dacă acestea fac parte din aceeași familie sau chiar din aceeași ramură: latină este flexionara în mai mare grad decît româna, română decît
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fi: 1. acuzativă Într-o limbă acuzativă (o limbă cu structura actanțială de tip nominativ-acuzativ), subiectul verbelor intranzitive și cel al verbelor tranzitive este marcat similar, opunîndu-se în ansamblu obiectului unui verb tranzitiv. Subiectul verbelor tranzitive și intranzitive stă în nominativ, în timp ce obiectul verbelor tranzitive stă în acuzativ. Tipul acuzativ este cel mai răspîndit (toate limbile indo-europene, cu excepția cîtorva limbi indo-iraniene, limbile fino-ugrice, limbile afro-asiatice, limbile negro-africane etc. 2. ergativă Într-o limbă ergativă (o limbă cu structura actanțială de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizata astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi caucaziene (de ex. în georgiana), limbi australiene (de ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ex. dyirbal), basca, tibetana, limbi maya, ciucotă, eschimosa etc. De exemplu, în basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă această funcție pacientului, adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă, cinci cazuri în greacă veche, trei cazuri în hindi-urdu, două cazuri în franceză veche; în limbile sintetice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammala " a face să poarte, a încărca cu o povară", ihtamala "a suportat", himl "povară", haml "sarcina", hamlet "încărcătură dusă odată", hammal "purtător de povară, hamal" etc.266 - trei cazuri: nominativ, genitiv și absolutiv/acuzativ. - două genuri, femininul fiind marcat prin sunetul ț sufixat și/sau prefixat. - tipologie sintactica VSO cu tendința spre SVO. Exemplificam 267 prin evoluția rădăcinii afro-asiatice *mwt: EGIPTEANĂ egipteană mwt copta muu SEMITICA akkadiana maat ugaritică mt
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți și folosirea parfumurilor. După Cecilia Caragea, op.cit. (v. Biblografia). ** Moda din anii '70-'80 era de fapt o revenire la moda din prima jumătate a secolului XIX. În tabloul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
descriere, reprezentare a mișcării")55. Primul element al compusului provine, așadar, din forma de genitiv a etimonului grecesc (aplicată, probabil, și prin analogie cu photographie). Deși segmentarea ulterioară a compusului pare a fi corectă, deoarece cinéma ar corespunde formei de nominativ din greacă, este îndoielnic că autorii fragmentării au recunoscut această formă a etimonului grecesc într-un compus care a fost creat de la forma de genitiv; este cert, pe de altă parte, că nu puteau identifica nici secvența omisă, tographe, care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagme sau compuse de tipul substantiv + (prepoziție +) substantiv, noul cuvânt conservă categoriile gramaticale ale elementului reținut, mai puțin cazul acuzativ, dictat de prepoziție, în care se afla în sintagmă, dar care nu pune probleme, de vreme ce forma coincide cu aceea de nominativ; ceea ce se modifică, de asemenea, obligatoriu este funcția sintactică, determinanții condensați renunțând, inerent, la funcția atributivă din formația sintactică nominală; genul și numărul sunt însă menținute: fr. canotier s.m. < [chapeau s.m.] canotier s.m.; fr. cognac s.m. < [eau-de-vie s.f. de] Cognac
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Calea] Moșilor, Victoriei < [Calea] Victoriei etc. Trebuie precizat însă că genitivul acestor cuvinte condensate se manifestă numai formal, nu și în substanță: ele nu mai îndeplinesc aceleași funcții sintactice, specifice genitivului (de regulă atribute), ci funcții care aparțin acuzativului sau nominativului, preluate de la regentul lor din sintagmă. Menținerea unor caracteristici morfologice ale termenului reținut, și nu ale etimonului sintagmatic (mai exact ale capului acestuia), determină, de fapt, o reducere a dependenței noului cuvânt față de termenul complex din care provine, dar, la
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Weizen[bier] "idem" (Bier s.n. "bere"); ceea ce s-a întâmplat în latină, unde unele cuvinte condensate au rămas la forma cazuală din sintagmă, nu are loc și în greacă, limbă în care determinantul substantival la genitiv, odată condensat, revine la nominativ: ngr. πληροφορίες "birou de informații" (literal: "informații") < [γραφείο] πληροφορίας. Aglutinația, în cursul condensării, a prepoziției și modificatorului substantival menținut se întâmplă extrem de rar: lat. *aboculis "orb" < [orbus] ab oculis (literal: "lipsit de ochi"), cu perpetuarea formei de caz ablativ a
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
perpetuarea formelor gramaticale ale determinanților detașați, care pot părea aberante în raport cu semnificația și valorile morfologice noi dobândite în urma izolării (de pildă, pluralul rom. Externe, care exprimă totuși o noțiune singulară, "Ministerul de Externe", sau lat. jovis, genitiv care a devenit nominativ), cât și modificarea formelor de gen, număr și caz, în funcție de condițiile și nevoile de adaptare specifice unei limbi sau alteia, demonstrează o dată în plus calitatea și capacitatea condensării de a forma noi cuvinte, și nu de a genera polisemantism. 1
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe substantivele -ă/-e (o lupt-ă/ unei lupt-e). Prin urmare, unitatea fonetică-lexicală luptă reprezintă două cuvinte, omonime, care se diferențiază între ele, în primul rând, prin sensul lor lexico-gramatical, constituit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ’, la substantive, ‘prezent’, la verbe etc., sau de tip sintactic: ‘subiect’, ‘predicat’ etc. Sensurile lexico-gramaticale de gradul I reflectă apartenența cuvântului la una din clasele gramaticale ale vocabularului, deci, apartenența la clasele lexico-gramaticale ale limbii, numite în general părți de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Accentul anulează omonimia dintre prezent și perfectul simplu la persoana a III-a a indicativului prezent, la verbe de tipul I de flexiune: cântă (prezent)/cânt° (perfectul simplu). Topica anulează omonimia nominativ-acuzativ în flexiunea substantivului determinat prin articol definit: Studentele (nominativ) iubesc studenții (acuzativ) / Studenții (nominativ) iubesc studentele (acuzativ). Verbele semiauxiliare 8 exprimă - modalitatea: „Am fost totdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 65), - aspectul: „S-asculte orice gură ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]