515 matches
-
oribil. Apropo, Nina și-a ales ceva? I-am spus că trebuie musai să poarte ceva de Thack. — Da. Îți mulțumesc că ai trimis-o, am spus. Ce naiba se petrecea? Veni și Hunter. O salută pe Sophia cât se poate nonșalant, ca și cum nu era nimic aiurea În faptul că lua cu el Într-o călătorie de afaceri o femeie frumoasă, poliglotă, cu picioare ca ale femeilor din Sardinia. Ce spusese Marci? Niciodată să nu ai Încredere Într-un bărbat care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe marginea fotografiei. Piciorul era Încălțat cu pantofi aurii cu tocuri foarte Înalte, care aveau un ciorchine de perle deasupra degetelor. —Lauren, cum poți tu să fii sigură că ăla e piciorul Sophiei D’Arlan? o Întrebai. Încercam să par nonșalantă, dar eram pe jumătate Îngrijorată. —Pantofii aurii. O creație de Bruno Frisoni. Am Încercat să mi-i comand, dar Sophia a comandat prima. El nu face decât o pereche din fiecare model și e obsedat de Sophia, așa că ea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia de păr blond Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl cunoști pe Henri? Întrebă Lauren, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
scenă, nu-i așa? Bull se lăsase scos fără zarvă din birourile de la Get Out!. Efectele lui personale - câteva exemplare din Wisdens, niște ziare, o mascotă de pluș, dischete - fuseseră puse grămadă într-o cutie de carton. Reușise să pară nonșalant în fața foștilor colegi, care murmurau: — Al naibii ghinion, John, în timp ce, în secret, îi mulțumeau Dumnezeului angajărilor din ceruri că nu erau ei cei dați afară. Directorul însuși ținuse ușile deschise pentru Bull și vocea sa îl însoțise până ajunsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-ai vrea să-mi spui despre ce e vorba? Întrebă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața cu un gest nonșalant, dar parcă și studiat În același timp. Își făurise un adevărat stil - viața era mai ușoară În felul acesta. Întocmai cum un scriitor Își dezvoltă o anumită tehnică, inspectorul Își confecționase o atitudine fizică. — Spune-mi, te duceai des la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a condus fără țintă prin parcare, nedorind să mă lase să cobor. Așteptând lângă mașina sa, tânărul șofer al companiei de închiriere ne-a privit cum ne învârtim în jurul lui. - O să fie Renata cu tine? întrebă Catherine. Șiretenia acestei presupuneri nonșalante mă surprinse. - M-am gândit că ar putea să vină - să stăpânesc din nou o mașină s-ar putea să fie mai obositor decât îmi închipui. - Mă uimește că te lasă să conduci aici. - Doar nu ești invidioasă? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi-se la nesfârșit în latrinele hotelurilor aeroportului și întrebându-mă dacă Helen ar fi fost dispusă să-i trateze pe soția și pe fiul cel mic al lui Seagrave sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității de dreapta. Semănau Însă atât de bine unele cu altele, Încât de la o vreme i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dintotdeauna, oglinzile îi rețineau chipul, oriunde se ducea. Petrecea minute îndelungi în fața lor, privindu-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu logică distribuției de putere în Uniune; atât timp cât nu avem o politic... extern... și de securitate comun... autentic..., iar arsenalele militare (nucleare) nu sunt sub control comunitar (suprastatal), este o fantasm... s... credem c... ț...rile mari vor asista cu nonșalant... la preluarea, uneori ostil..., a majorit...ții firmelor de prestigiu ale lor de c...tre grupurile str...ine. Și mai este ceva care ține de un scenariu foarte cenușiu, care nu prea este comentat public, dar care nu poate lipsi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
la Suceveni, la bunicu’ Păscălin, acolo-i Maricica ... ehei! Pe când s-au terminat casele satului și ei mergeau către cireadă, iar Va Își scormonea mintea sa blocată pentru a putea Îngăima și el două vorbe de circumstanță, fata Îl prinse nonșalant de mână, Îl privi direct, zâmbi și spuse natural, cu o notă de complicitate reciprocă: Va să zică, frați, ai?! Pe cine cred ei că prostesc? Dar oare ce crezi că fac ei acu’, de ce neau trimis așa de devreme, știi? Cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că era hotărât să-și caute dreptatea până-n pânzele albe. Uritescu îl ascultă atent, pufăind dintr-o țigară Kent, pe care și-o aprinse cu un aer foarte nonșalant, de om deprins să-și permită un asemenea lux. Ascultă aici, Severe, vorbi el liniștit, când celălalt sfârși tot ce-avea de spus, părerea mea este că nu ar trebui să te agăți morțiș de serviciul ăla de la radio... Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis să faci aici agitație dușmănoasă?... Poetul se uită o clipă la matahală, apoi catadicsi să spună, ridicând nonșalant din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pentru mine. Cel puțin pentru perioada de timp care putea fi prevăzută. Nu am simțit amărăciune, căci tata îmi deschisese totuși ușile și mă lăsase s-o văd. Dar nu-mi puteam imagina vreo situație în care el, detașat și nonșalant, să-mi pună în mână cartea legată în marochin, zicând: Iat-o, o ai aici! Așa ceva era imposibil. Dar, oricum, grija zilei de mâine n-o duceam. într-una din primele după-amiezi de după moartea și înmormântarea bunicului, după ce mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cerul acoperit de nori prevestitori de ploaie. Coborînd în stradă, o porni pe jos înspre redacția „Investitorului”, aflată în centrul orașului, într-o zonă cu clădiri vechi din preajma bisericii armenești. Doru Ionescu îl aștepta pe trotuarul din fața sediului redacțional, fumând nonșalant dintr-o țigară și îl recunoscu el primul, precipitându-se să îl îmbrățișeze călduros. Intrară apoi în redacția ziarului, situată într-un imobil interbelic frumos cândva, dar deteriorat de foștii locatari și aflat în curs de renovare, despre care Doru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apară la unul din showurile lui televizate pline cu reclame pentru pastă de dinți, tampoane pentru dame și hrană pentru pisici, și vru să-l abordeze pe un cunoscut analist economic, aflat într-un grup învecinat, cu o geantă agățată nonșalant de umăr și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
este la fel: vede cineva vreo diferență între Daniela Buruiană și Lucian Bolcaș? Dacă da, să mi-o traducă și mie. Î: Ce părere aveți despre feminitatea actuală, despre modul în care se manifestă ea? R: Feminitatea actuală este dinamică, nonșalantă, incandescentă, explozivă, chimică, microchirurgicală și, mai ales, nu provoacă inhibiții. Multe perechi de buze contemporane, din care atîrnă colagenul mai fastuos decît țurțurii pe la streșinile caselor boreale, au, în exclusivitate, un rol pasiv, chiar dacă fac play-back, și unul cu totul
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
amintirile și oamenii din ținutul natal aveau să furnizeze combustia narativa decisivă. Cine era, însă, tânărul care, la mijlocul lui 1925, preda editorului Liverlight (cel care publicase și prima carte a lui Hemingway) manuscrisul unui român intitulat Mayday, după care părăsea, nonșalant, America, luând vaporul spre Europa? Mărturiile prietenilor, biografilor și scormonitorilor de arhivă ni-l arată drept un chefliu cam arogant, obișnuit să trăiască pe picior mare, plin de farmec, povestitor cu hâr. Ambițios, nu-și ascundea planurile de-a ajunge
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
din înmănuncherea ciclurilor dedicate Anei volum de volum, permite instalarea unei perplexități, întreține suspansul, ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
limbă și aceeași formulare aberantă: " Cine poartă dialogul în poezie? Cu ce cuvinte se adresează poetul codrului? Ce mărturisiri îi face codrul poetului? De ce putem spune că poetul se adresează codrului ca unui prieten apropiat?". Greșeli de altădată se perpetuează nonșalant. Cui îi pasă? S-au scris pagini și pagini și pagini de către specialiști, de minți luminate despre ce și cum, despre cum să nu se repete erorile din învățămîntul de odinioră. Ca formă și ca fond. Trebuie să ai multă
Cui i-e frică de manuale? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7903_a_9228]
-
care autorul o spune cu lux de amănunte, transformând-o într-o altă pistă narativă. Altfel spus, romanul lui Radu Aldulescu seamănă cu un bloc de locuințe, la care ferestrele nu au perdele sau jaluzele, iar obiectivul autorului se plimbă nonșalant de la un apartament la altul, înregistrând cu maximă precizie tot ce se petrece în respectivele spații. În mod cert, dacă nu vor fi renunțat la lectură, mulți cititori se vor fi luat cu mânile de cap după primele pagini ale
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
Robert Turcescu și-a atras tot mai multe critici. Ultima critică a venit din partea lui Andrei Pleșu, care i-a spus "că a intoxica publicul cu margarină e mult mai puțin grav în România de azi, decât a-l intoxica, nonșalant, cu proastă creștere". Pleșu i-a reproșat modul în care a tratat subiectul Cristiana Anghel și cum a moderat confruntarea Băsescu-Geoană din 2009. Robert Tucescu i-a răspuns lui Andrei Pleșu pe Facebook. "Înțeleg de la domnul Andrei Pleșu că nu
Turcescu îi răspunde lui Pleșu: "Mă revolt! Înjurați-mă, criticați-mă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78134_a_79459]