137 matches
-
19, 32, 46-47, 69, 97, 150, 157, 159-160, 163, 167, 191 ~ a gândirii obișnuite 20-21, 33, 46, 47, 59, 62- 63, 65- 66, 84, 89, 93, 106, 130, 134-143, 151-152, INDEX RERUM 205 155, 158, 168-172, 177, 193-196 ~ a logicii noncontradicției 62-63, 65-66, 146 (n. 145), 161-162, 177 ~ a sferei sensului 11 (n. 1), 15, 23, 34 (n. 18), 51-54, 66, 96-97, 129, 136, 145, 150, 163, 190, 194-196 existență (în sens ontologic) 33, 58, 65, 103, 136 (n. 133), 174
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
36-39, 42-46, 51-54 tipuri de ~ 47-54 libertate 28, 30, 47, 67, 89 (n. 81), 106 (n. 98), 140, 163, 176, 180, 181 ~ de limită 47, 81, 105 ~ în privința modului de ex presie 14, 133-134, 137, 142, 191, 195 ~ față de logica noncontradicției 81, 47, 105 ~ față de sfera comună a sensului 19, 145, 174, 192, 196 ~ proprie actului contemplativ 67, 127 ~ proprie cunoașterii 67, 106 libertas indifferentiae 123 (n. 115) limbaj 17, 27, 87, 101-102, 109, 111, 132, 136- 137, 166 (n. 165
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
166 (n. 165), 194 ~e ale sensului 20, 34-35, 61, 106, 111, 129- 130, 163 ~ a unui lucru 15 (n. 5), 43, 45, 50-52, 65-66, 75, 84, 105, 111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16 (n. 5), 79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
destabilizează concepția lumii tradiționale, în măsura în care referința la corp rezistă, în arhaismul ei, inovațiilor tehnice. Un astfel de concept este unnul de trecere și aclimatizează spiritele la această retopire a elementelor tradiționale ale cunoașterii, care sînt cauzalitatea și linearitatea, determinismul și noncontradicția. Nu este surprinzător să-l vezi circulînd în toate mediile și desemnînd situații la fel de banale precum încropirea unui carnet de adrese, dezvoltarea unui complex de relații, gruparea filialelor întreprinderilor, distribuirea publicațiilor sau a benzinei, și pînă la pînza de păianjen
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
non-boolene, este un fel de artificiu ce atribuie neliniștitoarea stranietate cuantică mai degrabă minții lor decît lumii fizice, căreia, după ei, această stranietate îi aparține... "18. Majoritatea logicilor cuantice au modificat a doua axiomă a logicii clasice axioma non-contradicției introducînd noncontradicția cu mai multe valori de adevăr în locul celei a cuplului binar (A, non-A). Aceste logici multiva-lente, al căror statut e încă controversat în ceea ce privește puterea lor predictivă, nu au luat în considerație o altă posibilitate: modificarea celei de a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fundamentul metafizic al unei asemenea convingeri bazate pe bun-simț: "... elementul... va fi mereu, la rîndul său, compus din elemente, va conține mereu, structural, alte elemente, fără să putem ajunge vreodată la un element ultim care să semnifice... identitatea perfectă și noncontradicția absolută... și care să reducă, deci, orice lucru la un element unic, de fapt, la acel UNU metafizic..."43. Și totuși, bunul-simț părea să triumfe. S-a putut demonstra că materia este făcută din molecule, că moleculele sunt făcute din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate implica o "non-actualizare non-potențializare contradictorie"?4 De altfel, care ar putea fi sensul expresiei "non-actualizare non-potențializare"? Un capitol extrem de interesant este Contradicția ireductibilă și noncontradicția relativă 5. Lupasco introduce aici chiar contra-dicția și noncontradicția ca termeni logici. Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate implica o "non-actualizare non-potențializare contradictorie"?4 De altfel, care ar putea fi sensul expresiei "non-actualizare non-potențializare"? Un capitol extrem de interesant este Contradicția ireductibilă și noncontradicția relativă 5. Lupasco introduce aici chiar contra-dicția și noncontradicția ca termeni logici. Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
introduce aici chiar contra-dicția și noncontradicția ca termeni logici. Dar, dacă acești doi termeni sunt indexați în funcție de A și P, indexul T este absent. Altfel spus, în ontologica lupasciană, nu există terț inclus al contradicției și non-contradicției. Paradoxal, contradicția și noncontradicția se supun normelor logicii clasice: actualizarea contra-dicției implică potențializarea non-contradicției și actualizarea non-contradicției implică potențializarea contradicției. Nu există stare nici actuală, nici potențială a contradicției și a non-contradicției. Terțul inclus intervine însă de o manieră capitală: cuanta logică ce face
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este asociată cu actualizarea contradicției, în vreme ce celelalte două cuante logice, care introduc indicii A și P, sunt asociate cu potențializarea contradicției. În acest sens, contradicția este ireductibilă, căci actualizarea ei este asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea nivelurilor de realitate și a incompletudinii lor6. ONTOLOGICA LUI LUPASCO Principiul antagonismului împrăștie o altă confuzie: Lupasco nu respinge logica clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
materii 37 Non-separabilitate și unitatea lumii 39 Saga antimateriei 40 Natura spațiului-timp 43 Există constituenți ultimi ai materiei? 47 Lupasco este, oare, un profet al iraționalului? 48 Terțul trăit 55 2. În centrul dezbaterii: terțul inclus 58 Terțul inclus și noncontradicția 58 Ontologica lui Lupasco 62 Criptografia cuantică, teleportarea, calculatoarele cuantice și terțul inclus 67 3. Nivelurile de Realitate și multipla splendoare a Ființei 74 Nivelurile de realitate și reîncîntarea lumii 77 Nivelurile de realitate sunt compatibile cu terțul inclus? 80
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i este rezultat. "Materialul" legilor particulare ale experienței ar lipsi în afara extinderii în cauză; ele ar valora ca simple cadre logice, condiționari ale gândirii prin principiul noncontradicției și prin cel al rațiunii suficiente, ca simple fapte logic-formale cărora le-ar lipsi conținutul. Într-un fel, operația de extindere a legislației finalității de la om asupra naturii nu reprezintă un fapt întâmplător; el ține de însăși condiția noastră ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conchisă din unitatea relației reciproce a părților lumii, ca elemente ale unei construcții arhitectonice artistice ...". Imm. Kant, Critica ratiunii pure, p. 474. 84 "Condițiile formale ale experienței nu sunt numai și în primul rând condiții logice, condiții de consistență și noncontradicție, ci condițiile sub care toate corpurile, proprietățile și relațiile sunt gândite ca aparținând unei naturi în genere." Mircea Flonta, O explicație a conceptului "fizică pură" în "Critica rațiunii pure", în vol. col. Imm. Kant 200 de ani de la apariția "Criticii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu aduce decât o informație redundantă. Regula de repetiție: pentru ca un discurs să fie coerent, trebuie să conțină în dezvoltarea sa lineară niște elemente recurente. De exemplu, “Alina a cumpărat de curând o casă. Această casă are stil.” Regula de noncontradicție: pentru ca o secvență discursivă să fie coerentă, trebuie ca dezvoltarea sa să nu introducă nici o propoziție care să contrazică un conținut exprimat sau presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este fals, cu necesitate, iar conjuncția logică specifică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este fals, cu necesitate, iar conjuncția logică specifică: conjuncția unui șir de propoziții adevărate cu o singură propoziție falsă, fac ca întregul șir de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care sensurile și referințele unei expresii sunt contradictorii și nu doar diferite), această situație slăbește consistența unei construcții discursive, într un sens mai larg, în sensul că această construcție devine mai șubredă, confuză, ambiguă din punct de vedere logic. Principiul noncontradicției este prin excelență, principiul care asigură consistența unei construcții discursive, ajutat fiind de principiul terțului exclus. Impunând ideea că două propoziții contradictorii (A și non-A) - adică propoziții în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă - nu pot fi, în același
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
construcții discursive, ajutat fiind de principiul terțului exclus. Impunând ideea că două propoziții contradictorii (A și non-A) - adică propoziții în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă - nu pot fi, în același timp și sub același raport, amândouă adevărate, principiul noncontradicției ne cere ca într-o construcție discursivă să nu introducem o propoziție care ar contrazice o alta din respectiva construcție. Dacă acest lucru se întâmplă, pentru a păstra consistența secvenței discursive, trebuie să excludem una din cele două, bineînțeles pe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aceea a suplementarității, care induce semantic și ambivalența dintre completare, adaos și substitut, astfel încât a afirma că A este suplementul lui B introduce o ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii acestora, postmodernii au continuat să aducă în scenă modalități de scriere, lectură și interpretare a textelor, erodând și mai mult falia sensului, noncontradicției sau locurilor comune. Chiar dacă unii critici afirmă că nu au apărut inovații majore în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și bine ierarhizate ale filosofiei au importanță, ci jocul aparențelor care implică toate semnele și în interiorul căruia ele se autoseduc. Provocând un tip special de deconstrucție la nivelul limbajului, seducția repudiază discursul de tip tradițional, operând o diminuare a logicii noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care, în viziunea sa, este capabil să înglobeze seducția, spre deosebire de conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea de seducție, care acționează printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând atracția termenilor opuși, "derutarea" lor reciprocă prin operația de deturnare a sensului din matricea sa. Această mișcare discursivă vine să ateste un întreg deziderat postmodern de răsturnare a așa-ziselor ierarhii "naturale" și a totalizării, utilizând orice mijloace textuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]