254 matches
-
noului regim. Într-o altă carte (Fața nevăzută a lucrurilor..., 1999), Doina Cornea sintetizează cocteilul astfel: a fost „o revoltă populară autentică și o lovitură de stat paralelă pregătită dinainte (sub patronaj sovietic), ai cărei autori, profitând de manifestările stradale nonviolente, au pus mâna pe putere prin manipulare și scenarii violente, cu sprijinul masiv al fostei Securități” (p. 106). Alexandru Paleologu, ambasador nonconformist al României în Franța, în prima jumătate a anului 1990 (neînregimentat în Frontul Salvării Naționale și simpatizant fățiș
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
să le cunoaștem, să le înțelegem și să le gestionăm, ne putem răni unii pe alții (idem, p. 10). Emoțiile, sentimentele, dispozițiile au o gramatică proprie. Putem învăța să ne apropiem, să ne respectăm, să ne ajutăm, să ne rezolvăm nonviolent conflictele. Una dintre marile provocări de azi este, așadar, alfabetizarea emoțională (idem, p. 241). Stările emoționale (mai superficiale sau mai profunde, mai efemere sau mai de durată, mai intense sau mai puțin intense, mai fluctuante sau mai stabile) au influențat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este spre conflict și nu spre consens. CONFLICT VERSUS VIOLENȚĂ. Este foarte important să accentuăm acum ideea că conflictul nu înseamnă același lucru cu violența. Un anumit conflict poate fi violent, astfel ca în cazul răscoalelor și revoluțiilor. Dar conflictul nonviolent este mult mai comun. Conflictul se produce în parlament ca expresie a opoziției grupurilor de interese care caută să treacă legi și politici de care ei pot beneficia. Negocierea drepturilor salariale este tot o manifestare conflictuală. Toate aceste procese reflectă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și “consumate” În taberele hippie, atrăgându-i și pe alții. Dr. John Coleman remarca, În acest context, semnificația schimbată a cuvântului “lover” (iubit, amant), de la sensul clasic din dicționar la cel codificat, În sensul homosexualității. La mijlocul anilor ’60, mișcarea “hippie” - nonviolentă - lansată de “Tavistock Institute” și “Stanford Research Center” prin intermediul muzicii “beat” și cu ajutorul drogurilor, intră În faza a doua, comisionată tot de “Comitetul celor 300″. Este faza “schimbărilor sociale” În America, o faza marcată de violență și anarhism al grupurilor
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
profil, ne vom opri asupra detaliului tăcut de către sinoptici și amintit numai de evanghelistul Ioan. Alungând negustorii din templu, Cristos s-a folosit de un bici din funii. Valoarea istorică a unui asemenea detaliu este secundară, întrucât s-a păstrat nonviolent, din moment ce cuvintele lui Isus sunt mult mai eficace decât efectele unui bici. Nonviolența nu este o atitudine pasivă în fața nedreptăților și nici o complicitate silențioasă cu asupritorii. Evanghelia ne sugerează să reacționăm în vederea neutralizării răului printr-o logică opusă celei care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să lovim cu sabia? (Lc 22, 49), și îndată unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot. Intervenind, Isus a spus: Lăsați, până aici! (22, 51), arătând renunțarea la orice act de apărare-ofensivă violentă, neomițând denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals și nedrept al cărturarilor și fariseilor. Atitudinea acestora este descrisă în textul lui Marcu (14, 48-49), unde fariseii și cărturarii erau mustrați cu asprime de către Cristos: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și toiege, ca să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
săbii și toiege, ca să mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu m-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Intervenția lui Isus de a vindeca urechea slujitorului trebuie înțeleasă ca o atitudine nonviolentă, radicală și reparatoare, aducătoare de pace ca răspuns la orice formă de violență; o pace nu doar proclamată, ci realizabilă mai ales la nivel individual. Fiul lui Dumnezeu își mărturisește iubirea față de dușmani până la sfârșit, iar vindecarea slujitorului ne indică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
stat. Din întreg contextul se deduce că multitudinea creștinilor trebuia să fi fost obedientă legii iubirii, din moment ce preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă. E surprinzător faptul că ar fi putut să se revolte împotriva păgânilor în mod nonviolent, necolaborând la activitățile sociale; renunțau și la forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi fost obedientă legii iubirii, din moment ce preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă. E surprinzător faptul că ar fi putut să se revolte împotriva păgânilor în mod nonviolent, necolaborând la activitățile sociale; renunțau și la forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se revolte împotriva păgânilor în mod nonviolent, necolaborând la activitățile sociale; renunțau și la forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, după ce a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atitudinii, care interzicea creștinilor serviciul militar, a fost determinată în această perioadă de tendința acestora de a începe prestarea acestuia într-o măsură accentuată. Ierarhia ecleziastică, conștientă de nelegitimitatea tuturor războaielor și a oricărei forme de ucidere precum și de fundamentul nonviolent și pacific al Bisericii, a căutat să pună capăt prin aplicarea unor normative care trebuiau să prevină situațiile neplăcute. Simultan, își făcea simțită solidaritatea față de fiecare creștin, aflat în starea de soldat ca militar în momentul convertirii ori un simplu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
valorilor antice, astfel încât violența a fost sancționată: adepții noii religii preferau mai degrabă să fie uciși decât să ucidă, pentru a nu-și păta mâinile sau conștiința. Fost retor la Sicca Veneria (oraș în Africa Proconsulară), autorul, prezentând creștinismul ca nonviolent, preamărește în paralel capacitatea virtuoasă a rațiunii de a rechema omul la conștiința propriilor fapte, abandonând instinctul orgolios și arogant și de a-l canaliza spre Cristos, pe un drum de pace socială. Referindu-se la profeția lui Isaia și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului ca mărturisitor al păcii și al reconcilierii în fața violenței (Instituțiile divine, VI, 18, 12-26). Criticând o idee de-a lui Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și salvgardeze propria viață ar trebui neapărat să o subestimeze pe a celuilalt. Mentalitatea păgână, deși iluminată de intuiții stoice despre concepția umanității, e foarte departe de valorile creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mulți cercetători, care au Încercat să găsească cauzele și chiar să prevină diferitele stări care cauzează agresivitatea. Conform definiției din dicționar, agresivitatea este un comportament distructiv și violent, orientat spre persoane, obiecte sau spre sine. Există și o agresivitate calmă, nonviolentă dar Întotdeauna agresivitatea semnifică atac, ofensivă, ostilitate, punere În primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. Agresivitatea se găsește și la animale, dar acestea o fac sub imperiul nevoii de hrană sau de apărare a teritoriului sau familiei, dar omul
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
s-au opus cererii președintelui. Laszlo Hames a prezentat o declarație de 50 de pagini privind discriminarea ungurilor în România 2074, iar Amnesty International a înaintat un raport despre România, care ridica probleme serioase cu privire la legile românești ce pedepseau exercitarea nonviolentă a anumitor drepturi ale omului cu închisoarea și cu alte sancțiuni 2075. Comisia a primit un număr record de scrisori de la români care voiau să-și reîntregească familiile. Acest volum neobișnuit de scrisori avea la bază două cauze. În primul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dacă da, În ce fel a fost exprimată rezistența? De regulă, forma de rezistență față de puterea sovietică a avut un caracter pasiv, dar au fost și cazuri numeroase În care s-a manifestat o rezistență activă. Mai Întâi, rezistența antisovietică nonviolentă a avut mai multe forme: eschivarea de la serviciul militar În rândurile Armatei Roșii 49 și de la munca forțată În Întreprinderile industriale din Uniunea Sovietică 50, neachitarea impozitelor și a livrărilor obligatorii de produse alimentare către stat51, acțiuni de protest Împotriva
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
revoluții pe care doritorii de putere, veleitarii lumii noastre tind să și-o adjudece azi ca un bun personal. Surzi la reproșul ce vine dinspre mormintele încă atât de proaspete, cu țărâna încă neașezată, ei uită mesajul înalt, de revendicare nonviolentă, propus din capul locului de tineri și admis de toți oamenii de bine. În adevăr, cum să distrugi, altfel decât prin atitudine decisă, dar pașnică, cercul vicios al violenței care naște la rându-i violență? Cum să determini un dialog
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atitudine decisă, dar pașnică, cercul vicios al violenței care naște la rându-i violență? Cum să determini un dialog social decât numai acceptând regulile dialogului, ca în orice societate respectabilă? Poate că ei nu știau nimic precis despre marea mișcare nonviolentă condusă de Gandhi, căci s-a petrecut înainte de nașterea lor, dar au intuit de la început că singura tărie autentică e aceea a Cuvântului rostitor de libertate, a voinței care nu se pleacă înaintea puterii oarbe, a cugetului drept care se opune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este prezenă”. Destul de frecvent, agresivitatea este asociată și chiar confundată cu violența. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este și violent, dar sunt cazuri de conduită agresivă (este clară intenția de a vătăma, de a face rău, dar În forme nonviolente. Otrăvirea lentă a unei persoane este o conduită agresivă, dar nonviolentă. Privitor la comportamentul agresiv cu răsunet antisocial, unii autori diferențiază mai multe tipuri, cum ar fi: 1. Agresivitatea nediferențiată, ocazională, care nu are răsunet antisocial obligatoriu; 2. Comportamentul agresiv
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
violența. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este și violent, dar sunt cazuri de conduită agresivă (este clară intenția de a vătăma, de a face rău, dar În forme nonviolente. Otrăvirea lentă a unei persoane este o conduită agresivă, dar nonviolentă. Privitor la comportamentul agresiv cu răsunet antisocial, unii autori diferențiază mai multe tipuri, cum ar fi: 1. Agresivitatea nediferențiată, ocazională, care nu are răsunet antisocial obligatoriu; 2. Comportamentul agresiv propriu zis, polimorf și cronic, În care se include și comportamentul
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
de muncă etc.. Menținerea stărilor conflictuale, cu manifestare efectivă, reciprocă, a agresivității, inclusiv fizice, conduce, din nefericire, În loc de câștiguri, mai ales la pierderi, de cele mai multe ori irecuperabile. 4. In funcție de forma de manifestare a agresivitatății, diferențiază: Agresivitatea violentă și agresivitatea nonviolentă; Agresivitatea latenăa și agresivitatea manifestă; O altă tipologie a conduitelor agresive care combină mai multe criterii - planul agresiunii, verbal/fizic, gradul de deschidere, directă/indirectă, și tipul de implicare a agresorului, activă/pasivă-, a fost realizată de J.Herbert În
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
astăzi? Există un drept la violență: revolta? Este violența fondatoare de umanitate și, ca atare, de neevitat? Sau este doar o alternativă, din păcate cea evidențiată până acum de procesul civilizării, dar care poate fi Înlocuită cu o altă cale, nonviolentă, În istoria devenirii noastre viitoare? Terorismul Însuși este o modalitate prin care se Încearcă contestarea sistemului prin mijloace violente extreme. Într-un anume sens, acest fenomen este chiar produsul sistemului: „Putem de asemeni recunoaște În terorism o formă de acțiune
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
atât de evident. Asumându-și critica violenței, Într-un eseu memorabil cu același titlu scris În preajma celui de al II-lea război mondial, Walter Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai mult, Benjamin identifică și mijloacele care pot elimina principial violența din raporturile interumane: curtoazia
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai mult, Benjamin identifică și mijloacele care pot elimina principial violența din raporturile interumane: curtoazia, simpatia, iubirea de pace și, În mod deosebit, dialogul. Concluzionând, subliniem că dacă istoria noastră prezentă și trecută este rezultatul unei educații pentru violență
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
din raporturile interumane: curtoazia, simpatia, iubirea de pace și, În mod deosebit, dialogul. Concluzionând, subliniem că dacă istoria noastră prezentă și trecută este rezultatul unei educații pentru violență, există suficiente premise realiste să apreciem că putem spera Într-un viitor nonviolent, care să ne Înscrie Într-o altfel de umanitate În care conflictele să se rezolve amiabil și contrariile să se armonizeze pașnic. Totul este, până la urmă, o problemă de educație. Iar o pedagogie socială orientată către non- violență poate Începe
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]