18,350 matches
-
prin marea de stele, Desfăceam cerul foaie cu foaie, înger cu înger, Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări mai reînviu din cenușă mai ridic ochii la stele mai strig prin pustie să-ntronez întunericul? voi fi atârnând în câmpul senin cu brațe de brumă desfăcute pe nori departe în mine fără suflu în grote săpate în stânci în pânzele moi albite cu moarte ÎNTÂMPINAREA eu am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am cea mai sofisticată instalație de climatizare Și cea mai trendy muzică de fond: Parfum
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Paul Vinicius septembrie - 6.45 a.m. anul tigrului alb și al sufletului de plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
Gheorghe Grigurcu Interior Mîzgălituri de aer proaspăt pe oglinda asta stătută umbre de nori cirus tolănite-n așternut și munții au crescut în bucătărie s-au copt aidoma unor cozonaci nu te-nduri să-i mai alungi. Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă și intră El într-însa. Perfecțiune Fie că e lumină fie că e întuneric
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
Pământ”, că se semnează numai cu sânge. O umbră mare căzuse dintr-odată pe foaia elegant imprimată a acelei Societăți cu, totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
totuși, o răspundere limitată. CÂNTEC SIMPLU Mâna ta albă coborând spre umărul meu lasă o tandră umbră, - un mic nor oprit în dreptul soarelui ce-ți sclipește în ochi. Nu o mișca. Aș vrea să mai stau o clipă sub acel nor. Așa, nu prea sigur de mine, deși știindu-mă ocrotit, cuprins de o ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-adevărat! Osânda voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile se roteau împreună, Lumina dormea peste noapte, Mișcarea nu avea niciun sens, Timpul curgea către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins, Botezul întâmplărilor deplin Intrând în miezul fiecărui ins Ca un parfum de cer, ca un venin; Vă știu pe toți, oriunde v-ați
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând pe pragul casei sticla de lampă după ce și-a pus gura la capătul ei îmbrăcat în cămașă lungă de in eu pun păsările pe cer în forma literei V pândesc în
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
lui Nostradamus, Edgar Poe ori da Vinci, Cu știința neantului, cu nălucirea vieții eterne? Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri, Să mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în mine Ori nu-i nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu-mi pese, - Să vezi în asta semnul menirii tale, barde, Și să mai dau cu tifla cuvintelor alese, Pierdut prin cartiere, trecând pe bulevarde? Și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea păsărilor. Oricum, Starea ta nu este mai bună și nici ochii tăi nu strălucesc mai tare. Gelozia pe umbra ta nu mai dă roade. O oră, un secol sau mai mult nu te vor face nemuritor. Încearcă
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
suspendă iubirea în întîmplarea de nimic ce-și dă la o parte soarta nu din trufie ci din smerenie. Vesperală A hîrtie mucedă miroase zarea fîlfîitoare a ce altceva? din lună iese praf cum dintr-un covor bătut cu îrguință norul clocotește stins cum un borhot stelele intră pe furiș în sălile de joc îi adulmecă pe cîștigători îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles Subînțeles e interiorul obiectelor monoton aproape plicticos stînjenitor compromițător precum tot ce ține de spirit
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
aromele morții astfel gândi în ziua aceea și-n zilele ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu grădini largi în jurul ei în mâna sa bolovanii miorlăiau ca pisoii pe acoperișuri din ochii lui se înălță urletul câinelui și ca o aripă neagră o tăcere de diamant
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil arc trupul meu juvenil De nerecunoscut în această formă Transcende norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]