218 matches
-
11 Un om, o operă, o instituție (Dumitru Ivănescu) 13 Un spirit civic viu, neliniștit și responsabil (Ovidiu Pecican) 19 In honorem Alexandru Zub (Alexandru-Florin Platon) 21 IMPERII, CONFESIUNI Anul 1204 în istoria Europei: un bilanț (Șerban Papacostea) 27 Aliați nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când, după marea invazie mongolă din 1241, regalitatea ungară a făcut apel la un alt detașament al cruciatei - călugării-cavaleri ioaniți -, instalați la sud de Carpați, legătura acestei inițiative cu Imperiul Latin e evidențiată de regele Bela IV, care afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu rămăn, rămănime "Român nord-danubian", dar și deosebit de acesta. Se vorbește despre ficori armâni, de munțil'i armânești, o fată se mândrește a fi Armână di tu munți - dar asemenea identificări etnice generice par a fi târzii, create în medii nord-dunărene, unde apartenența la Aromânii din sudul Dunării devenea un atribut important.ț V. întrebarea principală pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
pp. 65-66), de bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care Veneția constituia o stea polară a civilizației Orientului. X. Ideea apartenenței la romanitate a venit, pentru Aromâni, ca și pentru Românii nord-dunăreni, din cultura germanică iluministă. începând din același sec. XVIII, Aromânii încep să emigreze spre nord, în Germania (Prusia) și în Austria: aceste două țări erau, atunci, în plină înflorire economică și constituiau teritoriile prielnice întâlnirilor culturale multietnice. Printre Aromânii care
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a originilor latino-romanice, comunitățile romanofone, atât cele nord-dunărene, cât și cele sud-dunărene, au avut de parcurs o vreme îndelungată, de secole. Un valoros istoric maghiar, ucis în revoluția din 1956, I. Tóth Zoltán 2001, p. 12, a arătat că ceea ce el numea �conștiința de neam" și... �conștiința națională
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în revoluția din 1956, I. Tóth Zoltán 2001, p. 12, a arătat că ceea ce el numea �conștiința de neam" și... �conștiința națională" (rezultată din cultura unei elite intelectuale) a originilor latino-romanice, au evoluat aproape în același fel și la Românii nord-dunăreni din Transilvania. Și la aceștia, ca și la cei din sudul Dunării, conștiința alterității (față de cei din jur) s-a transformat, prin aceleași idei istoriciste ale originilor, în aspirații naționale. Alteritatea se definea prin latinitate, iar aceasta din urmă genera
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
așa cum a trecut în opera lui Theofil Corydaleu și în cursurile acestuia de la „marea școală” din Constantinopol a deschis drumul gândirii libere și îndeosebi al materialismului în filosofia europeană”. Discipolii cunoscutului filosof și ai mișcării neoaristotelice găsesc ospitalitate în societățile nord-dunărene, Academiile domnești contribuind la apropierea tinerilor intelectuali de marea cultură universală. Rolul pe care îl joacă Theofil Corydaleu în spațiul Sud-Est european, ca și în Rusia, este important. Gândirea sa este cunoscută în epocă prin operele filosofice care au circulat
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au avut comunitățile evreiești din Valahia și Moldova. Paul Petrescu evidențiază originalitatea vieții evreiești din ținuturile românești în raport cu evreii așezați în alte „zone” ale continentului sau ale lumii. Autorul dezvăluie motivele așezării în număr mare a populației evreiești în regiunea nord-dunăreană, precum și faptul că, în ceea ce privește amestecul, este mai ridicat la evreii români decât la evreii germani, polonezi și ruși. Evreii români reprezintă o grupare aparte și importantă, nefiind comparabilă cu aceea a francezilor sau italienilor, spune Paul Petrescu. Dacă vom intra
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
despre „romanitatea balcanică”, Sever Pop despre lucrările la Atlasul Lingvistic, Emil Petrovici despre elementele slave de origine savantă în română, Nicolae Drăganu despre toponimie și onomastică, Nestor Camariano despre opera lui Rigas Velestinlis, iar Victor Papacostea despre legăturile dintre românii nord-dunăreni și cei din Epir. Se publică și note de călătorie (Chr. Geagea), studii despre cronici și izvoare istorice, conținând numeroase date și informații privitoare la turci, armeni, albanezi, greci, sârbi, poloni și unguri. Se remarcă studiul lui Nestor Camariano despre
BALCANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285579_a_286908]
-
CANTACUZINO, Mihai (1723-1793), istoriograf. În spița multicentenară a Cantacuzinilor, C. se înscrie în a 20-a generație (din care patru ilustrau deja o viguroasă ramură nord-dunăreană), ca fiu al lui Matei, mare ban al Craiovei, și al Păunei (provenind din neamul Rustea) și strănepot, în linie colaterală, al stolnicului Constantin Cantacuzino. Tânărul educat și chibzuit preia, îndată după moartea tatălui (1742), succesiunea unei averi considerabile (o
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
urmând trupele ruse în retragerea peste Dunăre 64. Totuși, în 1850 erau în Dobrogea 1 194 de familii bulgărești, cele mai multe în cazaua Babadag 65. Integrată timp de peste patru secole statului otoman, Dobrogea a fost permanent în contact cu spațiul românesc nord-dunărean, o bună parte a locuitorilor ei fiind români 66. Aceștia locuiau în special pe malul Dunării și în zona litoralului Mării Negre 67, continuând să existe comunități românești și în centrul Dobrogei 68, unde fusese colonizată o numeroasă populație musulmană. Pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și din provinciile sud-dunărene, eveniment produs în a doua parte a secolului al III-lea. Pentru intervalul de timp care ne interesează (secolele V-VII), religia creștină a influențat în mod semnificativ viața materială și spirituală a comunităților din teritoriul nord-dunărean. Pentru spațiul respectiv se înregistrează o evoluție remarcabilă a creștinismului, în intervalul secolelor V-VI. Totuși, unul dintre principalele obstacole împotriva prosperității comunităților locale, al cărui efect s-a revărsat și asupra vieții spirituale, a fost reprezentat de triburile migratoare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la viticultură și grădinărit. Puținele descoperiri izolate reflectă lipsa emisiunilor monetare sau a mai multor obiecte agricole și meșteșugărești, datorită crizei economice a Imperiului Bizantin, marcată de pătrunderea slavilor în Balcani, al cărei efect s-a răsfrânt și în teritoriile nord-dunărene. Pentru intervalul secolelor VIII-IX, importurile provenite pe cale comercială, dinspre Bizanț spre provincii, inclusiv monedele din bronz sunt foarte rare sau lipsesc. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI. CONTACTE ȘI INFLUENȚE În inventarul așezărilor, de la finalul secolului VIII, se găsesc obiecte puține de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
din 38 de monede din bronz și una de argint, toate bizantine, emise în secolele IX-X). În altă ordine de idei, moneda măruntă din bronz, care circula în mod curent în Imperiul Bizantin, a fost întrebuințată și de locuitorii provinciilor nord-dunărene, pentru operații de schimb, ea neavând valoare intrinsecă. Spre deosebire de aceste regiuni, în spațiul pruto-nistrean, moneda de aramă bizantină a cunoscut cea mai largă circulație (reprezintă 69% din totalul emisiunilor izolate), pentru secolele V-XII, iar tezaurele monetare (în număr de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
lor în Balcani. Instalarea noilor veniți în teritoriul sud-dunărean a provocat întreruperea legăturilor comerciale dintre bizantini și populația veche românească. Revenirea stăpânirii bizantine, prin acțiunile întreprinse de unii împărați asupra slavilor, pecenegilor și cumanilor, readuce influența acestei civilizații asupra spațiului nord-dunărean. Potrivit unor opinii, invaziile migratorilor slavi și ale triburilor pecenege au determinat prezența unor tezaure monetare, ca urmare a nevoii de tezaurizare a monedei bizantine (tezaurele de la Obârșeni - Vaslui și Dolhești - Iași). Consecințele acutizării crizei monetare din Imperiul Bizantin (secolele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
unele bunuri materiale. Nu sunt excluse eventualele schimburi dintre triburile migratoare și localnici (câteva obiecte, caracteristice nomazilor, fiind găsite în așezări și necropole autohtone), cum este cazul zăbalei fără curbă de la Simila-Zorleni sau a pintenului de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor evolutive ale culturii Dridu. Ca argument al acestei teorii este situația de la Curcani - Ilfov, unde groapa mormântului unui călăreț nomad (posibil peceneg), din secolele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
romane, era influențat de formele de organizare romană, implicit de cultura materială superioară a acestei civilizații, și, în perioada medievală timpurie, această orientare spre lumea greco-romană se păstrează, Imperiul Bizantin fiind un factor de echilibru și de comparație pentru regiunile nord-dunărene. Membrii comunităților autohtone au preluat unele elemente bizantine, pe care încercau să le adapteze spațiului românesc, de la modul de construcție și unelte, moneda bizantină din bronz (cunoscută datorită intensei circulații), până la utilizarea unor accesorii vestimentare, care reprezentau „moda timpului”. Din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Creștinii din provincia Capadocia, din centrul Asiei Mici, se aflau, după cum ne informează Sfanțul Vasile cel Mare, în legături directe cu creștinii din Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea), precum și cu creștinii mai depărtați de nordul Dunării, din răsăritul Daciei Nord-Dunărene. Cunoaștem această din scrisoarea 155 a Sfanțului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, din care reiese că Sfanțul Vasile se află în relații de prietenie cu Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al provinciei române Scythia Minor (Dobrogea), numit în
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Gotul era, după cum spune actul sau martiric, got de neam și trăia în Gotia{\cîte 102}, probabil de origine capadociană, cum afirma unii cercetători{\cîte 103}. Moaștele au fost trimise, după toată probabilitatea, în anul 373 sau 374 din Dacia nord-dunăreană, fie prin Scythia Minor, pe la Tomis, cum cred unii cercetători și istorici, fie mai de grabă prin Moesia Inferioară până la Tesalonic, cum ne lasă să înțelegem scrisorile 164 și 165 ale Sfanțului Vasile cel Mare, prin care mulțumește arhiepiscopului Ascholius
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
602). -Relațiile complicate dintre Imperiul Bizantin, (unde limba greacă a devenit limbă oficială, începând cu sec. VII) și formațiunile politico-militare din Peninsula Balcanică, au avut drept consecință: o fragmentarea comunităților locale vorbitoare de latină; o despărțirea comunităților sud-dunărene de romanitatea nord-dunăreană; o formarea unor dialecte: dialectul daco-român (în România și R. Moldova), care are mai multe graiuri: oltenesc, maramureșean, moldovenesc; dialectele sud-dunărene : aromân, istro-român, meglenoromân. -Procesul de formare a poporului și a limbii române s-a încheiat până în sec. IX, (limba
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de mențiuni făcute de umaniști, în care s-a vorbit despre spațiul românesc și locuitorii lui: o Poggio Bracciolini (sec. XIV), a fost printre primii umaniști italieni care au afirmat originea romană a poporului român; a constatat existența la românii nord-dunăreni a unei tradiții referitoare la descendența lor dintr-o colonie fondată de Traian; o Flavio Biondo afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că „invocau cu mândrie originea lor romană”; o Enea Silvio Piccolomini (1405 1464), devenit papă
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
mai extinsă, dar în comunități discontinue și insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite majoritare. Toponimele atestate în aceste spații marchează prezența lor acolo, din ce în ce mai restrînsă și mai diluată de trecerea timpului. Conviețuirea, în teritoriul nord-dunărean, a romînilor cu alte popoare a „imprimat“ dovezi grăitoare în numele de locuri. Astfel, slavii sunt reprezentați în toponimia romînească printr-o mulțime de nume diverse onomasiologic și lingvistic: Bîrza (< sl. brǔzǔ „repede“), Cerna (< sl. črǔnǔ, „negru“), Crasna (< sl. Krasînǔ, „frumos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
manière à ne rien diminuer dans leș revenus que Să Hôtesse a tiré de la Valachie et de la Moldavie" (s. Ven.C.)161. Și, desigur, pentru a sublinia importanța pe care o acordă recuperării de către Poartă Otomană a celor două provincii nord-dunărene, Palin a susținut că regele Suediei confirmase Rusiei "la possession de la plus belle pârtie de Șes possessions, dans l'espoir qu'elle rendra à l'Empire Ottoman leș siennes..." (s. Ven.C.)162. Diplomatul suedez a avut, totuși, delicatețea să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sine a românilor (într-o primă fază a formulei etnice, apoi a celei naționale a identității colective) a fost constituit de prelungitele dispute istoriografice dintre cărturarii români și cei maghiari și austrieci. Miza disputei a fost originea, etnogeneza și continuitatea nord-dunăreană a românilor după retragerea aureliană din 271-275 e.n. S. Mitu (1997) conchide că prin luările de poziție ale Școlii Ardelene, care își găsesc încununarea în tăioasele reacții critice ale lui Petru Maior, putem vorbi despre nașterea unei adevărate "tradiții a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după o vizită în 1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică în „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate într-o serie de cântece
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]