219 matches
-
condiții, politica de recuperare a teritoriului nord-dunărean Justinian atașează imperiului Banatul și Oltenia, lucru atestat de novela a IX-a, dată în 535, teritorii care depindeau canonic de arhiepiscopia Justiniana Prima. Imperiul roman și apoi Imperiul bizantin considerau pierderea provinciilor nord-dunărene ca pe o situație provizorie. Deși era considerat un teritoriu barbar de către autorii contemporani împăratului Justinian, avem în vedere pe Procepius din Caesarea, politica imperială de refacere a Imperiului roman nu considera înglobarea ținuturilor nord-dunărene drept cucerire, ci recuperare; aceste
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Imperiul bizantin considerau pierderea provinciilor nord-dunărene ca pe o situație provizorie. Deși era considerat un teritoriu barbar de către autorii contemporani împăratului Justinian, avem în vedere pe Procepius din Caesarea, politica imperială de refacere a Imperiului roman nu considera înglobarea ținuturilor nord-dunărene drept cucerire, ci recuperare; aceste teritorii, în principal Dacia Traiană, erau privite ca aparținând imperiului. În acest sens, Porcopius din Caesarea, vorbind despre ținuturile străbătute de Dună re, spune răspicat: „Ajungând în vecinătatea Daciei, se pare că desparte mai întâi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de multe ori ea nu însemna altceva decât o arteră fluvială internă” . În opoziție, oarecum, cu părerile personale ale scriitorilor, documentele oficiale eliberate de cancelaria imperială a lui Justinian, lasă să se întrevadă un alt punct de vedere cu privire la teritoriile nord-dunărene. Justinian, în Edictul XIII, cap. XI din Corpus iuris civilis, amenință pe Ioanes, eparhul comandamentelor militare din Orient că unitatea sa „va fi stră mutată din țară și așezată în regiunile de dincolo de fluviul Istru”ă.” spre a sta
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Corpus iuris civilis, amenință pe Ioanes, eparhul comandamentelor militare din Orient că unitatea sa „va fi stră mutată din țară și așezată în regiunile de dincolo de fluviul Istru”ă.” spre a sta de pază la hotarele de acolo” . „Barbarii” nord-dunăreni sunt amintiți de Theophanes Confesor în Cronographia sa din secolul al VIII-lea, dar relatând situații mai vechi, de pe vremea împă ratului Mauricius, angajat în luptele cu slavii și avarii la nord de Dunăre, la sfârșitul secolului al VI-lea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
venirea bulgarilor și crearea statului bulgar la 681, recunoscut de Imperiul bizantin, grecizarea imperiului de răsărit a însemnat o întrerupere temporară a legăturilor dintre sudul și nordul Dunării, pierderea provinciilor din Orientul Apropiat în fața arabilor, toate au făcut ca zona nord-dunăreană să nu mai fie privită ca o parte aparținătoare imperiului . Imperiul bizantin, care a avut și perioade de glorie, a luptat pentru supraviețuire și a dăinuit în timp până la 1453, datorită prestigiului și măreției ideii imperiale preluată de la romani. Deși
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
că aceștia n-au avut vocație imperială, fiind divizați în orașe- state, care s-au luptat între ele pentru supremație. În perioada de supraviețuire a imperiului, în secolul al VII-lea, avem mărturii despre existența unei populații latinofone în regiunile nord-dunărene, care au fost alimentate cu elemente romanizate, datorită expedițiilor avaro- slave asupra capitalei, Constantinopolul. Astfel, în lunile iunie-iulie 617, avarii apar sub zidurile Constantinopolului, urmărind să-l captureze pe împăratul Herakleios, lucru care nu le- a prea reușit și, în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
împreună cu altă mulțime de prizonieri, luată de avari în 619, din provinciile Moesia, Dardania, Thracia și cele două Dacii, dar și din cele două Panonii, refugiați în sud, spre Thesalonic, de teama invaziilor, capturată de avari și dusă în regiunile nord-dunărene, au trăit în acest exil 60 de ani, amestecându-se cu neamurile cu care au venit în contact, slavi, bulgari și avari, fără a-și părăsi legea creștină și obiceiurile părintești . Unul din descendenții acestor prizonieri, Mauros, „știa limba noastră
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
descendenții acestor prizonieri, Mauros, „știa limba noastră (greaca) și limba romanilor, slavilor și bulgarilor”, după cum relatează lucrarea hagiografică „Miracolele Sfântului Dumitru”, în cartea a doua, scrisă între anii 680-685, și a fost folosit ca translator de Cuber, șeful conglomeratului etnic nord-dunărean, cu care atacă pe avari și apoi asediază Thessalonicul . Acesta Mauros trebuie să fi învățat limba romanilor în contact cu populația locală, dacă nu cumva, înaintașii lui veniseră cu această limbă știută din sudul Dunării. Slăbit din cauza luptelor cu care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
provincie romană, provincia Dacia, ca un pinten în lumea barbară, dădea posibilitatea să fie controlat tot spațiul Daciei. Constantin cel Mare și Justinian dețineau unele teritorii și capete de pod peste Dunăre, castrele și cetățile contribuiau suficient pentru controlul spațiului nord-dunărean și a conglomeratelor etnice care se erijau în stăpâni temporari ai spațiului viitor românesc. Nici otomanii, asemenea romano-bizantinilor, nu aveau nevoie de o stăpânire efectivă, de înglobarea întregului spațiu românesc în Imperiul Otoman, pentru ca dominația lor să-și facă simțită
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să-și respecte cuvântul și „tratatele”, să meargă pe drumul Profetului care-i învață să-i respecte pe cei care au cărți sfinte; b) Moștenitori ai împărăției bizantine, otomanii au preluat și tradiția și atitudinea romano- bizantină față de spațiul românesc nord-dunărean. Așa cum am arătat deja (vezi supra), turcii au înconjurat Țările Române cu raiale și pașalâcuri, așa cum romano-bizantinii aveau puncte de sprijin la nord de Dunăre; c) Poziția geo-stategică a Țărilor Române, așezate între Polonia, Ungaria și tătari, care n-au
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
următoare (V-VII) a însemnat, pe lângă multiple modificări politice, caracterizate de discontinuitatea barbarilor la dominația politică asupra spațiului nord-dună rean, și un aport de populație adusă din provinciile sud-dunărene, ceea ce reprezentă o infuzie de elemente latinofone care au fortificat latinitatea nord-dunăreană. Ruperea legăturilor între nordul și sudul Dunării prin pătrunderea, după anul 602 d.Hr., a slavilor și apoi a bulgarilor în sudul Dunării care pun bazele unui Kaganat la anul 681, recunoscut de Imperiul Bizantin, a însemnat o lungă perioadă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
secolul III d.Ch., teritoriile locuite de populația daco-romană au rămas o zonă incertă și slab cunoscută, dar și un areal de civilizație în care au intervenit în timp influențe culturale creatoare. Mult mai târziu, în perioada întemeierii statelor medievale, populația nord-dunăreană a creat o situație istorică interesantă: abandonată cândva de Roma și ignorată timp de un mileniu de Constantinopol, avea să-și decidă în secolul XIV calea politică și dogmatică aparent în favoarea unei capitale imperiale, dar care era practic aproape singură
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și este important că în Tratat se prevede că această frontieră este "inviolabilă și definitivă". Rămâne deschisă problema recunoașterii de către autoritățile sârbe a statutului de minoritate națională a românilor / vlahilor de pe Valea Timocului. Fie că ei provin din vechea romanitate Nord-dunăreană, fie din cea Sud-dunăreană, este limpede că ei nu sunt slavi, ci au rezistat asimilării de către majoritatea slavă, ceea ce le dă dreptul la identitate și la recunoașterea acestei identități de către statul sârb și de comunitățile europeană și internațională. "Părțile Contractante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
CANTACUZINO, Mihai (1723-1793), istoriograf. În spița multicentenară a Cantacuzinilor, C. se înscrie în a 20-a generație (din care patru ilustrau deja o viguroasă ramură nord-dunăreană), ca fiu al lui Matei, mare ban al Craiovei, și al Păunei (provenind din neamul Rustea) și strănepot, în linie colaterală, al stolnicului Constantin Cantacuzino. Tânărul educat și chibzuit preia, îndată după moartea tatălui (1742), succesiunea unei averi considerabile (o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
urmând trupele ruse în retragerea peste Dunăre 64. Totuși, în 1850 erau în Dobrogea 1 194 de familii bulgărești, cele mai multe în cazaua Babadag 65. Integrată timp de peste patru secole statului otoman, Dobrogea a fost permanent în contact cu spațiul românesc nord-dunărean, o bună parte a locuitorilor ei fiind români 66. Aceștia locuiau în special pe malul Dunării și în zona litoralului Mării Negre 67, continuând să existe comunități românești și în centrul Dobrogei 68, unde fusese colonizată o numeroasă populație musulmană. Pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nord, cât și la sud de Dunăre. Ar fi putut exista astăzi o mare Românie, Înglobând teritoriul actual al României, Bulgariei și fostei Iugoslavii! S-ar fi putut petrece Însă și procesul opus, până la capăt: slavizarea completă, inclusiv a spațiului nord-dunărean, și atunci astăzi n-ar mai exista aici o insulă latină, ci doar slavi. Cert este că asimilarea slavilor nu a Însemnat anularea lor, ci Îmbogățirea sintezei românești cu acest nou element. Concluzie firească, Însă greu de acceptat de istoriografia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de plecare: România, „urmașa Romei“ În această parte a Europei, se află la nord de Dunăre, și nu la sud! În al doilea rând, ipotezele cele mai diverse au teren liber de manifestare, dată fiind sărăcia izvoarelor privitoare la spațiul nord-dunărean de-a lungul mileniului care separă retragerea stăpânirii romane la anul 271 de Întemeierea statelor românești În secolul al XIV-lea. Este așa-numitul „mileniu Întunecat“. Lipsesc cu desăvârșire izvoarele scrise interne. Dar nici izvoarele externe nu spun mai nimic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și, În orice caz, În protectoare a elementului românesc din Balcani (aromânii). Nu este Însă mai puțin adevărat că accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
despre „romanitatea balcanică”, Sever Pop despre lucrările la Atlasul Lingvistic, Emil Petrovici despre elementele slave de origine savantă în română, Nicolae Drăganu despre toponimie și onomastică, Nestor Camariano despre opera lui Rigas Velestinlis, iar Victor Papacostea despre legăturile dintre românii nord-dunăreni și cei din Epir. Se publică și note de călătorie (Chr. Geagea), studii despre cronici și izvoare istorice, conținând numeroase date și informații privitoare la turci, armeni, albanezi, greci, sârbi, poloni și unguri. Se remarcă studiul lui Nestor Camariano despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285579_a_286908]
-
celto-irlandeze, în persană, sanscrită, zendică și lituaniană, consideră că și la noi forma veche era daina și că d. a existat încă de pe vremea dacilor. El invocă chiar d. ca un argument pentru a susține continuitatea poporului român pe teritoriul nord-dunărean. De altfel, cuvântul daina, pe care H. Tiktin îl socotește o exclamație elegiacă, apare și azi în refrenele unor doine ori ale unor cântece rituale de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
lui A. Philippide, I. combate ideea existenței la baza limbii române literare a unui anumit grai, idee susținută de câțiva specialiști de marcă în domeniu (Al. Rosetti îndeosebi). El pledează pentru ideea unei contribuții multiple și variate, din toate graiurile nord-dunărene, intermediată de cei care au scris în limba română, de la traducătorii textelor rotacizante și corifeii Școlii Ardelene până la autorii contemporani, ponderea cea mai mare având-o „clasicii” literaturii române din secolul al XIX-lea, precum și marile personalități din prima jumătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
așa cum a trecut în opera lui Theofil Corydaleu și în cursurile acestuia de la „marea școală” din Constantinopol a deschis drumul gândirii libere și îndeosebi al materialismului în filosofia europeană”. Discipolii cunoscutului filosof și ai mișcării neoaristotelice găsesc ospitalitate în societățile nord-dunărene, Academiile domnești contribuind la apropierea tinerilor intelectuali de marea cultură universală. Rolul pe care îl joacă Theofil Corydaleu în spațiul Sud-Est european, ca și în Rusia, este important. Gândirea sa este cunoscută în epocă prin operele filosofice care au circulat
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au avut comunitățile evreiești din Valahia și Moldova. Paul Petrescu evidențiază originalitatea vieții evreiești din ținuturile românești în raport cu evreii așezați în alte „zone” ale continentului sau ale lumii. Autorul dezvăluie motivele așezării în număr mare a populației evreiești în regiunea nord-dunăreană, precum și faptul că, în ceea ce privește amestecul, este mai ridicat la evreii români decât la evreii germani, polonezi și ruși. Evreii români reprezintă o grupare aparte și importantă, nefiind comparabilă cu aceea a francezilor sau italienilor, spune Paul Petrescu. Dacă vom intra
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
după o vizită în 1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică în „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate într-o serie de cântece
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
după o vizită În 1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică În „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică Întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate Într-o serie de cântece
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]