286 matches
-
se opreau câte unuia vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic, ce-i drept, să spună că nu era neapărat nevoie, dar n-ar fi fost rău ca pe cer să se afle, așa, și un norișor alb, cu față bucălată de copil, cum a văzut el În casa unui grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puneți-le în sacoșă și luați-le cu voi acasă! Nu este frumos și nici sănătos să arunci gunoaiele pe jos! Și Pământul are viață ca și tine!’’ Pomișorul Este o zi frumoasă. Pe cerul senin se plimbă alene niște norișori albi și pufoși. Se zăresc stoluri de rândunele. Mihai, Ana și Claudiu merg în livadă. Au luat cu ei un pomișor, o stropitoare și o unealtă pentru săpat. Mihai face o gaură, iar Ana așază pomișorul. După ce l-au fixat
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
pascoliene există în poezia dumneavoastră? El se enervă și răspunse aspru: Un semn al exclamării în poezia Morții.72 S-a insistat asupra acestor ascendente pascoliene din primele versuri de Quasimodo, fiind evidențiate fragmentele ce amintesc de tema copilandrului (v. Norișorii din amurg) sau unele cadențe recurente prezente în Rândunica de lumină. Aceste poezii compuse la Messina, în jurul anului 1917, au fost repudiate de autorul lor negăsindu-și loc, pe bună dreptate, în volumele care l-au consacrat. Prin urmare au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din aripi salța găinușa / Și când țăranul dis-de-dimineață / Se arată-n prag și Soarele ce naște / Pătrunde tremurând cu mii de raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului amintește de ficțiunile arcadiene cu notă caracteristică de artificialitate. Împletind două axe temporale (curgerea zilei și mersul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vârstă. Aducea câte o poezie scrisă înghesuit pe o foaie îngălbenită, răsufla greu și aproape își pierduse vocea. Venea însoțit de o soție-protector dobândită cam prea târziu și de copilul lor, un băiețaș sfios pe care îl botezaseră Nouraș (sau Norișor!). Era probabil ultima extravaganță pe care și-o îngăduia poetul de odinioară al tuturor sfidărilor", Daniel Dimisianu, "Ana Ipătescu 15", în România literară, nr. 17/2007. 223 Constant Tonegaru, apud Ioana Diaconescu, op. cit. 224 Gaston Bachelard, Apa și visele. Eseu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un folder cu numele PROBLEME FISIERE. Toate aplicațiile din acest capitol se vor salva în acest director. Aplicația 13 Creați în Paint un fișier de dimensiuni 1280 x 1024 pixeli. Salvați fișierul cu numele tema13.jpg. Cerințe: a) Desenați 2 norișori de dimensiuni diferite, colorați-i și multiplicați-i de 3 ori. b) Desenați un brad, colorați-l și multiplicați-l de 4 ori. c) Desenați 5 stele de dimensiuni diferite, colorați le și multiplicați-le de 5 ori. d) Salvați
APLICAŢII PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT EVALUAREA COMPETENŢELOR DIGITALE by PAULA MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/324_a_604]
-
Râde, firește. — Acolo, umiditatea e atroce. Vara te simți ca într-o căldare. Apoi, pe la unu-două noaptea, se face tare frig. Era însă o atmosferă foarte frumoasă, datorată lui Commendatore Cappelli. Se făcea alb ca varul când vedea un norișor pe cer! Îți dai seama că veneau mii de oameni... Regula era următoarea: dacă începea actul I și venea ploaia, nu se mai dădeau banii înapoi. Nu era chiar o fericire pentru spectatori, care puteau să piardă și banii, și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a. O întâmplare neobișnuită Ioana aruncă supărată caietul. Nu are chef să-și facă temele. Afară e soare. Adie un vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
depus într-o gropiță și fetele au mărit volumul șuvoaielor de lacrimi. Preotul făcea rugăciuni de toate felurile și își îndrepta mereu ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zare, cam neclar, este vîrful. După o oră de urcuș au constatat că nu-s chiar așa de sus cum credeau. Gîfîiau ca două foci obosite.... Dinspre vest se ridică un nor negru ca smoala. Tinerii nu iau în seamă norișorul și se așează pe un pietroi, să mai tragă cîte un gît de șliboviță. Nici n-au tras bine două duște mai acătării, că diavolul de nor cuprinde zarea. Se umflă ca naiba și îi astupă totul cu întuneric. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în jur doarme. Puteam citi busola fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă fac dezinteresat și vorbesc cu chelnerul. Dar el se face că nici nu observă. Erau, dom'le, aproape 37 de grade și cu umiditatea ne turtea, nu alta. Dar eram tînăr și nu prea mă deranja... nu era nici un norișor pe cer și vîntul parcă a intrat în grevă. Ei au debarcat și înaintaseră vreo cîțiva kilometri, într-un dispozitiv de tip evantai. Mamă, mamă, dar le ai cu războiul... N-am fost militar de profesie, dar atunci ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe îndelete. A naibii zăpușeală! Stau cu ochii pe ușa mare și larg deschisă. De acolo...berea rece, condens pe paharul imens, viață. Pescărușii au dispărut. De ce? Doar pe sus, pe unde au ei treabă, mai este vînt. Uite, un norișor aleargă bezmetic. Întîi spre nord, apoi spre sud. Complet în derută, dar nu-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată ziua și chiar toată noaptea. În zare se vede o bărcuță. Treaba ei. Nici ea n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu n-aș fi putut să-i hrănesc pe toți, m-ar fi sleit...” „Și cei doi pisoi dolofani, de câteva luni, pe care tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se frățește și bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ridică podul. Hai să vezi cât sunt de aproape! Urcară Împreună În turn și Adalbrecht văzu cu ochii lui că Eglord nu mințise. Ceea ce avea Înaintea ochilor depășea cele mai rele așteptări ale sale. Departe, spre orizont, se vedeau norișori de praf ridicați de călăreți care Înaintau cu repeziciune. și dinspre mânăstirea Sfântul Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai dulce decât al celor din sat. Dar cu una, cu alta, înainte de prânzul mare, cele trei vii răsunau de glasurile voioase ale culegătorilor, mulțumiți că rodul era îmbelșugat. Chiar și soarele parcă se bucura, nu era umbrit de nici un norișor, cât de mic. Pe la prânzul cel mare iată că sosi și Maria cu Maricica aducând hrana culegătorilor. Aceștia au cinstit cum se cuvine mămăliga nelipsită moldovenilor cu o mâncărică de cartofi cu carne de pui, foarte gustoasă, brânză de oi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
e ochiul dracului, iar noi ne ocupăm de lucruri pure și înălțătoare, par a zice ei. E frumos, nimic de zis, să se ocupe de lucruri pure și înălțătoare, numai că, gândind așa, riscă să trăiască întro lume inexistentă, printre norișori ima cu lați și pufoși. În realitate, nici cultura nu e o fecioară îmbrăcată în alb, nici lucrurile care țin de comercial nu sunt atât de mur dare și de josnice. Unde vreau să ajung? La faptul că eu cred
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fir, dar am vrea să știm cum arată întreaga urzeală. Desigur, ne-am mulțumi și cu schița proiectului. GUSTAVE FLAUBERT Harta 1. Țara Sfântă pe vremea lui Iisus Harta 2. Frontierele actuale Belle-Ile-en-Mer. Sub soarele arzător de august, atenuat de norișori înalți și de briza răcoroasă, prânzim, eu și cu vechiul meu prieten François Maspero, visând cu voce tare. Există o călătorie despre care mi-ar fi plăcut să scriu, îmi spune pe neașteptate autorul incitantelor volume Pasagerii din Roissy-Express și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căcat. S-a întors spre mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu păr și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zi frumoasă. Ies din bazin. Știu că se uită la fundul meu. Asta e. Gabarit depășit. Îmi pun șlapii și plec la vestiar. Puii ei Pe bordul mașinii e un beculeț nou. Aprins. E prima oară când îl văd. Niște norișori galbeni. Îl sun pe prietenul meu cel deștept și-i explic situația. Zice că trebuie să duc mașina în service. Zice că dacă merg cu ea așa i se bulește ceva nasol la motor. Îi mulțumesc că m-a luminat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
jos un kil sau două. După aia s-a oprit. Gâfâia nasol. Cred că a avut orgasm, mie așa mi s-a părut. Aluniță, Fundiță și Măturică stau nemișcate. Perucă a tăcut. Se aude zgomotul brichetei mele. Clic. Apoi un norișor de fum iese din separeu. Femeile își întorc capul spre mine. N-au cum să mă vadă. Trag din țigară. Apare chelnerul, însoțit de un coleg care-l ajută să aducă patru farfurii cu mâncare. Peste un minut nu se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Nu aștepți nici să-ți cadă din cer, nici să năvălească peste tine, n-are importanță de unde, n-are importanță cum, obligându-te să-i satisfaci imediat toate pretențiile. Firește, firește, dar locotenentul trăia încă, nu mă îndoiesc, pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dar Maigret Își dădea seama că era atentă la cel mai mic gest la lui, la expresiile feței. Cu ziarul pe genunchi, privea, prin frunzișul aproape nemișcat, cerul de un albastru Întotdeauna la fel de pur, unde părea că se rătăcise un norișor de un alb strălucitor. La Paris, se plîngea uneori că nu dispăruseră unele senzații, cărora le păstrase o amintire nostalgică: o pală de aer Încălzit de soare pe obraz, jocul luminii printre frunze sau scîrțîitul pietrișului sub pașii mulțimii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]