246 matches
-
și a procesului de învățământ Itemi cu răspuns dual 1. A 2. A 3. F 4. A 5. A 6. F 7. F Itemi cu alegere multiplă 1. b 2. c 3. c 4. a, d 5. b Capitolul II Normativitatea activității didactice Itemi cu răspuns dual 1. F 2. A 3. A 4. F 5. F 6. A 7. F Item de tip asociere 1-f 2-c 3-a 4-h 5-b 6-d Itemi cu alegere multiplă 1. d 2. a 3
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
prea mult particularitățile științei. Esența principiului poate fi restrânsă totodată la ideea conform căreia proiectarea și organizarea activităților de instruire trebuie să beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și coerent, astfel încât să poată fi respectate exigențele curriculare. Deși normativitatea didactică tinde să fie centrată nu pe principii, ci pe acțiuni metodice specifice, se poate desprinde o singură concluzie: principiile anterior enunțate nu pot fi eludate, deoarece sunt constante ale procesului de instruire, de care profesorul trebuie să țină seama
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
cu cele ale unui majoritarism parlamentar capabil să se joace de-a suspendarea Președintelui. Ar fi bine să avem timpul și liniștea necesare pentru a nu modifica o constituție doar de dragul unei majorități conjuncturale. Povestea celor două sute de ani de normativitate constituțională la români ne poate da unele înțelesuri despre ceea ce ne trebuie pentru a fi mai puțin pretențioși față de întocmirile noastre politice, mai puțin iritabili când ni se arată, din afara țării, lucrurile care merg prost, dar totodată mai dispuși la
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
pe undeva și o mare taină, un mare paradox: ea Înseamnă și dezvăț, Împotrivire, Încălcare a regulilor venite dinafară. Pe lângă cutuma ascultării și supunerii, educatului trebuie să i se recunoască și dreptul de a Încălca regula, de a construi o normativitate circumstanțială și personală, În acord cu ceea ce el poate și speră să Întreprindă. Asta nu trebuie să conducă la libertinaj și lăsarea În voia sorții, ci la o asumare cât se poate de responsabilă a propriului destin. Libertatea persoanei este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un tot, ca un continuum de stări ce Își dau mâna pentru a cunoaște, a acționa și a valoriza universul ce Îl Înconjoară. Valoarea culturală a cunoașterii sporește atunci când se sprijină pe referențe mai largi, când știe să asculte de normativitatea eticii sau de chemările acțiunii. Se spune că știința Înseamnă putere, dar aceasta nu derivă dintr-o poziționare idolatră, ci prin emergență și difuziune a perspectivelor. Și În nici un caz, ea nu trebuie exercitată oricum și de oricine. O idee
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și a caracterului științific. Se uită cu acest prilej faptul că aproape tot ceea ce s-a realizat În istoria umanității În materie de educație s-a Înfăptuit nu numaidecât deliberat și sub imperiul unei autorități ultraspecializate, ci prin angajarea unei normativități autoimpuse, prin degajarea contextuală a unor principii călăuzitoare de Înșiși actorii implicați În acest domeniu (sau cei din apropierea lor). Până la a-și da cu părerea Învățătorii și profesorii despre cum este bine să fie crescut un copil, e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
acest standard de primă instanță nu este structurat teoretic, Însă are o forță deosebită, chiar și În societățile moderne (sub forma ethosului moral-educativ al familiei, al grupurilor mici, Închise etc.). Până la generalizările sofisticate ale „marilor” pedagogi, Își spune cuvântul această normativitate. Deseori, autoritatea acestor norme este mult mai evidentă, fiind puternic personalizată, legată de un personaj concret, aflat În preajmă, adulat sau iubit („Bunicul mi-a spus!”, „Și mama susține acest lucru!” etc.). Pedagogia populară s-a ivit și s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fond, cuplul nașilor funcționează ca un for corector, ca o sursă de Îndreptare ce luminează direcții și căi. Comparativ cu alte forme ale cuplajului formativ (profesor-elev, maestru-discipol), instituția nașilor mai are o calitate: este aureolată de harul divin și de normativitatea dumnezeiască. Ratificarea unei astfel de legături se face sub oblăduirea lui Dumnezeu. Chiar dacă se edifică pe o bază concretă, imanentă (intercunoașterea și apropierea sufletească dintre fini și nași), aceasta legătură Își sporește valoarea prin faptul că are permanent originea Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și de durată la nivelul indivizilor și colectivităților, șansa „măsurării” vieții noastre cu exigențele valorilor supreme. Identitatea unei societăți este dată și de felul cum Își semnifică și gestionează temporalitatea. Indivizii și comunitățile pot dispărea; ceea ce rămâne este rânduiala și normativitatea ei (vezi, de pildă, dreptul roman). Mai tare decât colectivitățile sunt regulile/valorile ce le-au animat la un moment dat, iar mai persistente decât mersul normal al lucrurilor sunt trepidațiile ei intense și pasionale. Avem nevoie de evenimente de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
dacă nu se conjugă și cu unele valori fundamentate ale religiei. Comuniunea religioasă În sânul unei Biserici reglează natural o serie de comportamente la nivel societal. Parohia poate rezolva multe probleme pe care statul le rezolvă mai greu sau deloc. Normativitatea religioasă are o sferă mult mai largă și un impact mult mai puternic (evident, În sens bun) decât codificarea etică a statului, care este abstractă, departe de individul particular și de nevoile lui sufletești. Norma religioasă este cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
puțin zăgazurile limitărilor este des Întâlnită În istoria culturii și faptelor omenirii. Hegel, dacă nu mă-nșel, spunea la un moment dat că istoria evoluează prin partea proastă a lucrurilor, prin acele devieri de la prescris, statuat și acceptat. Numai „Încălcând” normativitatea ce se dovedește autosuficientă putem Întrona una mai realistă, eficientă, adusă la zi (avem În vedere cazul tuturor revoluțiilor - economice, sociale, culturale, cu reverberații În plan individual sau comunitar). Am reflectat Îndelung și am ajuns la următoarea concluzie: numai cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe eterogenitatea, instabilitatea și discontinuitatea limbajului, discursului și subiectivității, în raport cu sistemele de cunoaștere și structurile de putere, poststructuralismul propune critic acea viziune asupra individului ca produs al forțelor sociale și lingvistice, ca textură activă a diferitelor textualități. În acest caz, normativitatea este criticată prin decentralizare și interpretare, printr-un joc relativ al voinței de eliberare a marginalilor în raport cu autoritatea centrului. Ideea de a descoperi un "subconștient textual" al discursului prin "citirea textului împotriva lui însuși", trecând astfel dincolo de "suprafața" semnificațiilor sale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
certitudinea unei prezențe deja familiare. Utilizările textului istoric școlar sunt, până la urmă, prea puțin controlabile în afara exprimării și legitimării memoriei colective. Textul este redimensionat de context și depinde mult de sursele alternative de informare, cooperante sau nu. Un exces de normativitate pedagogică 315 nu face decât să suprapopuleze această lume scrisă și să mărească presiunea asupra receptorilor, deformând și mai mult mesajul inițial. Prescrierea este mai puțin eficientă decât repetiția, iar aceasta devine chiar atractivă dacă presupune participare. Implicarea are, și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
influențare educativă, adăugându-și noi comportamente în activitatea cu clasa: • planifică activitățile, determină sarcinile pe variate niveluri, își structurează conținuturile, își programează acțiunile; • organizează activitățile clasei, determină climatul specific de muncă; • comunică informații variate; • conduce activitatea desfășurată în clasă, după normativitatea specifică; • coordonează activitățile, sincronizează realizarea obiectivelor, armonizează stilurile și ritmurile, încheagă colectivul, previne influențele negative; • îndrumă elevii în cunoaștere, în activitate; • motivează elevii prin echilibrul stimulare-sancționare; • consiliază elevii pe problemele specifice vârstei și individuale; • controlează evoluția elevilor în raport cu obiectivele procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine esența ei. Așa cum putem
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
au revendicat mișcarea de eliberare a coloniilor și rezistența anticomunista, si pe care o presupun actualmente susținătorii "dreptului de ingerință" în numele democrației. Desigur că analiza fiecărui caz comportă alte motivații și scopuri, insă argumentele se structurează potrivit aceluiași tipar al normativității abstracte. Specia juridică sau formală a umanismului a aparut așadar că funcție politică sau eventual că proclamare a unei convingeri principiale, dar fără altă justificare decât opțiunea personală. Binele presupus nu era demonstrabil în sine, ci numai prin raportarea la
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
preceadă toate tezele despre natură și despre derularea procesului istoric."117 O astfel de determinare se produce însă cel puțin din punct de vedere programatic numai în urma unei prealabile analize a obiectului cunoașterii, adică "analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii"118. Așa cum am mai arătat, punctul lui de plecare rămâne deci unul imanent, ceea ce ne-a îndrumat spre ideea apriorismului său relativ. (Vezi de asemenea II, 2Ba, apoi nota 39 din acest capitol, precum și III, 3, unde analizând conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de a conferi conceptului de curriculum o semnificație extensivă. Autorii subsumează termenului toate componentele procesului de învățământ studiate în mod tradițional de către didactică: finalitățile și obiectivele procesului de învățământ, conținuturile învățării, metodologia de predare-învățare, metodologia de evaluare a performanțelor școlare, normativitatea pedagogică ș.a.m.d. Noutatea adusă de teoria curriculumului este conferită de exigențe privind coerența acestor componente în procesul de inovare-optimizare a planurilor de învățământ, a programelor analitice, în alcătuirea manualelor școlare și a celorlalte „produse curriculare”. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și ideea că metafizica tradiției greco-latine și metafizica hegeliano-marxistă concep ființa reducând-o la identificarea existenței prezente, că gândirea slabă ar putea fi o teorie a ființei înțelese ca destinată slăbirii sau ca destinată diminuării, micșorării în ceea ce privește emfaza pe planul normativității legilor morale, ale puterii politice și ale realismului pozitivismului scientist. ș...ț Știința modernă contribuie la acest destin general de slăbire a ființei ș...ț. A vorbi de gândirii slabă înseamnă a da nume unui fenomen care este foarte general
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor reguli, conținutul acestora din urmă este (n mare parte necunoscut. O atenție deosebită se acorda condițiilor de părăsire a comunității (nainte de scurgerea celor cinci ani, precum ș( respectării proprietății colective. Desigur utopică, speranța asigurării coerenței grupului exclusiv prin intermediul normativității morale era prezentă. Erau totuș( sancționate abaterile de la normele de (nsușire a bunurilor din comunitate. De asemenea, erau specificate orele de muncă, somn ș( masă. Orarul era astfel g(ndit (nc(t să asigure un program de lucru de 8
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de agregare datorate instinctului sociabilității succed(ndu-i forța credințelor religioase, at(t de persistentă (n timp, dar slăbită progresiv odată cu ieșirea din Evul Mediu. Desigur, s-a crezut că raționalizarea vieții sociale va conduce la o realitate (n care exclusiv normativitatea juridică va reglementa eficient ș( definitiv relațiile sociale. Expresie a utopiei raționaliste, această speranță nu s-a (ndeplinit, normele juridice reprezent(nd doar unul dintre ingredientele esențiale (n mulțimea normativității prezente (n contemporaneitate. Vocea lui Maiorescu spunea răspicat: "Faceți (nt
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
vieții sociale va conduce la o realitate (n care exclusiv normativitatea juridică va reglementa eficient ș( definitiv relațiile sociale. Expresie a utopiei raționaliste, această speranță nu s-a (ndeplinit, normele juridice reprezent(nd doar unul dintre ingredientele esențiale (n mulțimea normativității prezente (n contemporaneitate. Vocea lui Maiorescu spunea răspicat: "Faceți (nt(i pe poporul rom(n mai cult ș( mai activ, dați-i prin școli bune ș( prin o bună dezvoltare economică lumina ș( independența de caracter a adevăratului cetățean, ș
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pierdut din eficacitate iar o parte a sa, controlul moral, a devenit mai vizibil și mai activ. Dar era nevoie de un alt pilon central. Acesta a fost identificat în norma juridică, elaborată rațional, infailibilă. S-a observat că și normativitatea juridică este foarte eficace, cu condiția să se respecte! Dacă nu, se destramă urgent. Astăzi acționează în lumea civilizată un melanj de normativitate juridică adresându-se rațiunii, de normativitate religioasă, adresându-se credinței, respectiv de normativitate informală, bunului simț, obișnuinței
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pilon central. Acesta a fost identificat în norma juridică, elaborată rațional, infailibilă. S-a observat că și normativitatea juridică este foarte eficace, cu condiția să se respecte! Dacă nu, se destramă urgent. Astăzi acționează în lumea civilizată un melanj de normativitate juridică adresându-se rațiunii, de normativitate religioasă, adresându-se credinței, respectiv de normativitate informală, bunului simț, obișnuinței, adresându-set afectivității. Fiecare are tarele ei. Un sistem juridic impotent, corupt nu poate asigura conformitatea față de norma juridică. De asemenea, ateul scapă constrângerilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]