KorAP: Find »[drukola/base=norocel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...13 >

309 matches

Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116

Era obosit și prin somn se trezi strigat de o voce: Era vocea Zinei, striga din grădină, de sub umbra unui nuc. Era îmbrăcată la fel ca ziua în hainele ei albe. Îi făcea semne cu mâna să vină la ea. Norocel plecă spre ea, se apropie și-o cuprinse de mijloc și-o sărută. Fata îl mângâie peste obrajii lui roșii ca bujorul și apoi îl sărută și ea. Mai departe, din senin se auzi glasul unui fluier, cânta o horă

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
li se vedeau formele rotunde ale corpurilor lor feciorelnice. De la un timp fluierul cânta o horă duios și trist, a moarte și-a jale căci o dăduse-n doină și fetele părea că plutesc luate de vânt prin aerul nopții. Norocel și cu Zina se prinseră și ei în vârtejul acelei hore și jucau și ei și nu mai puteau de bucurie și se sorbeau din ochi și se strângeau de mâini și-și șopteau vorbe frumoase de dragoste unul la

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
se prinseră și ei în vârtejul acelei hore și jucau și ei și nu mai puteau de bucurie și se sorbeau din ochi și se strângeau de mâini și-și șopteau vorbe frumoase de dragoste unul la urechea altuia. , gândea Norocel, în timp ce juca și-o strângea pe Zina de mână. Vine o zi când vezi fericirea întruchipată, înaripată în inimă și de când aștepta el aceste clipe, de când o dulce aștepta și-o chema din senin, din pustiu, din deșert, din poveste

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă, vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână și-un picior azi nopte! -Ce tot îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele... Femeia era disperată și plânsă și Norocel o întrebă ce are. -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domnița boierului azi noapte și e jale mare în tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
îndrugi, tu, acolea, păcatele mele? Noi ardem în altele... Femeia era disperată și plânsă și Norocel o întrebă ce are. -Tu stai aci, n-ai auzit c-a murit domnița boierului azi noapte și e jale mare în tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
tot conacul? Norocel rămase trăznit clipe întregi: -Când a murit?-mai avu el puterea să mai întrebe. -Azi noapte! A prins-o pârlita aia de ploaie și atât i-a fost că suferea, sărmana, de piept, și-a făcut astupătură!... Norocel încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinovați? Ce ți-am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe

IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757

viorele. - Așa să faci, iubita mea! Sacrificiul lor să nu fi fost zadarnic, iar visele lor să aducă bucurie și fericire în sufletele celor care le vor vedea! Se îmbrățișară și se sărutară fericiți. Apoi alergară la prietenii lor credincioși - Norocel, căpitanul Zefir, Nor Alb și ceilalți. Împreună se veseliră, jucară și plecară mai departe prin toată împărăția, revărsând lumina și căldura mult așteptate. Câmpiile și grădinile se îmbrăcau în veșminte strălucitoare de verdeață și flori, toate vietățile și oamenii întâmpinându

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
și mai ales propunerea lui Rază de Vis stârniră entuziasmul Primăverii și al prietenilor săi. - Să mergem, să mergem! strigau bucuroși cu toții. Primăvara bătu din palme și spuse: - Gata! Plecăm chiar acum! Începu foiala. Alergătură. Agitație mare. Mărțișor, Primăvara și Norocel se urcară în trăsura aurită trasă de cei doisprezece porumbei de argint. Slujitorii și soldații din garda căpitanului Zefir, în frunte cu acesta, îi urmară călări pe caii lor înaripați. Alaiul avea în frunte pe Nor Alb, cu ceata sa

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
în mână, în care albinele turnau nectar. În jurul lui erau demnitarii lui dragi, Nor Alb și Rază de Vis, cufundați în reverie. Pe un scăunel, Speranța sta ghemuită la picioarele lui, mângâindu-i genunchii. Aproape de ei, Mărțișor cu Primăvara și Norocel se jucau cu o ceată de flăcăi și fete. Acest tablou idilic îl descumpăni pe căpitanul Zefir. Cum să spună el întâmplările de pe uliță? Însă, împăratul, văzându-l, cum era în bună dispoziție, îl invită: - Apropie-te, căpitane, și ia

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
să-i primiți ca să vă ceară mâna prințesei pentru prietenul lor, Mărțișor. Îi primiți? Soare-Împărat, bine dispus, râse. Căpitanul se adresă și lui Mărțișor: - Prietene, hai la poartă, că acolo trebuie să-ți aducă mireasa! Mărțișor râse, îl luă pe Norocel de mână și merse la poartă cu căpitanul Zefir. Căpitanul alergă la ceata vorniceilor: - Gata, flăcăi, împăratul vă primește, dar să fiți cuminți, să nu vă faceți de râs! Vorniceii unde nu începură să chiuie, lăutarii să cânte mai cu

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
nimic! - Ba ai! Zise un vornicel mai obraznic. Dă-ni-l pe prietenul tău! Norocul tău! - Așa e, săriră ceilalți, să avem și noi Norocul tău! Și începură să se îmbulzească, să-l tragă de mână, de cămașă, încât bietul Norocel începu să țipe, plângând: - Nu mă lăsa, nene, nu mă lăsa! Ăștia sunt răi și obraznici. Primăvara rămase stupefiată și furioasă de întorsătura jocului. Mai ales că, alături, se ținea scai de ea o babă care îi tot șoptea la

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
Vreo vrajă? Imposibil. Atunci îi veni o idee salvatoare să împace și baba și vorniceii. Se întoarse către bătrână: - Ai dreptate, măicuță! Apoi către vornicei: - Și voi aveți dreptate, iubiții mei cavaleri. Vorniceii se întorc către ea, lăsându-l pe Norocel. Primăvara continuă: - Iubitul meu este sărac, dar generos. El ar dori să vă dea chiar inima sa. Dar inima lui mare mi-a dat-o mie. V-ar da Norocul, prietenul lui. Dar acesta este unul singur, iar voi sunteți

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
pieptul lui Mărțișor, din cămașa aurie, înflorată, mai multe fire albe și roșii, peste care suflă, agățându-le în piepturile flăcăilor. Uimiți, vorniceii văzură cum le atârnau în piept inimioare cu fundițe din fire răsucite, albe și roșii, chipul lui Norocel, ca niște iconițe sau flori frumoase cu irizații și străluciri de-ți luau ochii. - Ce sunt astea, frumoasă mireasă? întrebară vorniceii. - Ce să fie? Ele sunt florile de nuntă ale lui Mărțișor, stropi din sufletul lui curat și Norocul lui

MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427009185.html [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694

suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că tovarășul său face pe cascadorul, hotărât să spargă stâncile cu capul, se repezi cu pana de vultur spre el, mi-l prinse de chică și-l aduse la poalele muntelui, ca pe targă. Bietul Mărțișor leșinase. Îl

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
frații mei, și vântul nostru te vom ajuta. - Mulțumesc, râușor, pentru daruri! Nu știu dacă le voi folosi, dar cine știe ce primejdii mă așteaptă-n drumul meu! Își luă rămas bun, se urcă din nou pe pana de vultur și, împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
știu dacă le voi folosi, dar cine știe ce primejdii mă așteaptă-n drumul meu! Își luă rămas bun, se urcă din nou pe pana de vultur și, împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
împreună cu Norocel, zburară printre nori, zile și nopți, până ajunseră în împărăția Soarelui. - Măi, Norocel, tu vezi că zările strălucesc? Copacii sunt uriași, cu frunze strălucitoare, casele sunt albe, cu acoperișuri și balcoane aurii și radiază o lumină orbitoare. Dar Norocel stătea tolănit pe pană, moțăind, indiferent la vorbele lui Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă tem să nu orbesc! Dar, Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu o sticlă colorată luată de pe malul râului secat. - Tot eu să am grijă de tine! Ia sticla asta violetă și privește prin ea până te înveți cu lumina! Apoi, Norocel

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu o sticlă colorată luată de pe malul râului secat. - Tot eu să am grijă de tine! Ia sticla asta violetă și privește prin ea până te înveți cu lumina! Apoi, Norocel oftă: - Am ajuns cum am ajuns, dar acum să vedem, frate-meu, ce-ți scapără sub scăfârlie? Că acolo n-o să fim primiți cu flori, mai ales dacă-l vestești pe Soare-Împărat că l-ai văduvit de Căpcăunul din Țara

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
dar acum să vedem, frate-meu, ce-ți scapără sub scăfârlie? Că acolo n-o să fim primiți cu flori, mai ales dacă-l vestești pe Soare-Împărat că l-ai văduvit de Căpcăunul din Țara Nisipurilor. Ce-o să se bucure!... Apoi, Norocel începu să se sclifosească: “Măria Ta, noi suntem vitejii care ți-am omorât Căpcăunul și am venit să-ți luăm și fata! Ei, ce zici, te veselești?” Iar el, ce-o să zică? “Bravo, șolticarilor! Uite că veștile voastre mă gâdilă

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
veselești?” Iar el, ce-o să zică? “Bravo, șolticarilor! Uite că veștile voastre mă gâdilă-n tălpi! Mii și milioane de sărutări fierbinți pentru ghidușiile voastre.” Și te face scrum de la prima pupătură. Mărțișor nu prea râse la auzul fandoselilor lui Norocel. Apoi, se întristă când își dădu seama de “luminoasa” perspectivă a drumului lor. Căzu pe gânduri, privind prin sticla colorată panorama strălucitoare din fermecata împărăție a lui Soare-Împărat. Își fierbea mintea, cum să facă, ce să dreagă, ca să ia cu

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
Să se întoarcă din drum? Se gândi la cei de acasă, la nefericirea lor, la speranțele lor pe care le ducea cu el. Să spulbere aceste speranțe? Nuuu! Acum, trebuia să izbândească cu orice preț. Doar nu degeaba avea pe Norocel tovarăș de drum. Și, pe sub ei, zările pline de splendori, cu câmpii strălucitoare, munți cu vârful de aur, văi albastre și poale verzi, case și grădini fermecate, strălucitoare, defilau domol în șiruri sclipitoare, de-ți luau ochii. Capitolul IX Mărțișor

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau

MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]