4,526 matches
-
Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar și cu folos." Și-acum: resturile din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii, cu fețe de noroi și hîrtie, Așteptînd, rînjiți, să plătești tot ce s-a consumat. Reclam N-am nici un chef să dorm. Deși sînt obosit. Mă voi trezi peste un secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se lase mîngîiat. Era, de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul, prototipul ionescian de mai tîrziu al omului care se lasă prins în gloată, pradă ideologiilor ținîndu-i
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
Și cerul horea, iubito, horea a pustiu./ Tu erai udă toată și ardeai,/ Din tâmple îți abureau vălătuci de luceferi,/ Se umpluse planeta de-un sărut argintiu;/ Senzualitatea ta se agăța cu disperare/ De bocancii mei, cu talpa plină de noroiul Lunii,/ Dar eu abia mă reîntorsesem cu greu, iubito, de departe,/ Acolo unde simplul sex oral, 69 ori rafinatele perversiuni/ ale Orientului nu vor mai valora nimic, niciodată./ Am fost să beau la crâșma morții, cu străbunii." (Tristeți de dincolo
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
ceea ce pățiseră nu era întîmplare ci lucru făptuit anume, cu bună-știință. Ilie Dragomir fu printre ultimii care urcară dealul spre linia întîi în acea zi. "Golgota" îi "Dealul Crucii", îi trecut prin minte văzînd fețele mînjite de sînge și de noroi și auzind gemetele care ar fi fost urlete dacă nenorociții nu s-ar fi abținut, rupîndu-și uniforma petice cu degetele crispate. Ajuns în dispozitiv aruncă o privire asupra văii. Nemții nu se retrăseseră dar nici nu mai înaintau. Se îngropaseră
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
panopticum scufundat în tăcere, ca semn al realului pe care și-l asumă personajul și ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false. Ca să nu se ducă naibii, în timp ce dorm
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
trăiește” această diferență pe care oamenii o fac între “noi” și “ceilalți” și sentimentul de stabilitate și siguranța pe care apartenența la “noi” îl oferă Din păcate nu vom extirpa niciodată acest cancer ... Așa e firea omului, să arunce cu noroi în curtea vecină, deh. Oricum, frumoasă poveste!
Frica de oameni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82391_a_83716]
-
pe Bucurenci. Prezintă siguranță. Desigur l-ai înșela cu mine în fiecare weekend. Așa sunt femeile. Răspund la stimuli emoționali, nu raționali. Efeminații nu înțeleg. @Liv Nu aduci nimic productiv conversației. Ai venit aici printre cei mari să arunci cu noroi și eventual să torni niște gem în șoșonii adulților. Îmi pari un tip limitat. Totuși înțeleg că ești pe stadion, spargi semințe, aștepți meciul și te plictisești. Hai România Liv! Grecul Giorgios, eu doar mă amuzam (cu amărăciune), văzând câtă
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
ar fi un aspect primordial”nu judecă “,sper să luăm aminte și să avem o vedere clară și nu să gândim fiecare după cum vrem ,aceste lucruri sunt foarte clare și foarte simple dar complexe pentru cine vrea să arunce cu noroi în semeni săi”nu uită toți murim,nimeni nu este muritor,si un cuvânt foarte frumos din părăstas spune așa,cine este împăratul sau slugă.....morți suntem egali” @Anghel Și încă un sfat, cănd postești, citește și o carte, de
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
ajuta cu niste “mărturii”... adidelavalcea... chapeau! sunt profesor, dar, trebuie să recunosc, sunt perfect de acord cu tine. Din păcate, sunt extrem de mulți profesori care nu știu să fie dascăli. Am ajuns să-i înțeleg pe cei care aruncă cu noroi în noi, pentru că știu, repet, cât de mulți sunt cei care nu știu să fie dascăli. O singură completare la ceea ce ai spus: nu salariile mici îi fac să nu știe să fie dascăli, ci pur și simplu lipsa de
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
can haz spring nao pls? Hyacinths included:D Mulțumesc, Dragoș. Iernile copilăriei îmi amintesc și de starea aceea de bine care te face să te bucuri de lucrurile mărunte. E frumos să te bucuri de tot ceea ce ai. Bălțile de noroi fac parte din viață, depinde de noi cum sărim peste ele. @Feo: Bine zis! Ierni geroase, cu zăpadă iar noi ne zbenguiam fără frică de AH1N1 sau alți viruși “zoofili”. Generațiile de acum sînt tot timpul înțepați cu diverse antibiotice
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
ce învață. În două luni de zile părăsesc România pentru a urma studii în America. Dacă am să mă întorc, o voi face pentru exemplele de viață închinata valorilor autentice, cum este viața Majestății Sale. E păcat să aruncați cu noroi în puținele valori care încep să se așeze corect, cum bine ați spus, în mințile și în sufletele noastre. Dacă mihai era de forma în perioada în care antonescu își făcea de cap, ce mai însemna el că ‘rege’? Doar
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
de tuse iar cuvintele-i aspre duhnesc a dializă și a alcool. Muci întăriți și bale amestecate cu borâtură i se preling pe bărbie dar vierilor tot nu le dă pace. Așa l-am găsit într-o noapte: zăcând în noroi printre râturile pofticioase și-nsângerate. După ce scăpase cuțitul din mână, a leșinat copleșit de miros și de forfota necontenită de trupuri - iar animalele, înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l punem la loc în lada cu zestre nu-l luăm niciodată cu noi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
spume de catîr cu tignafes, în spumă de catîr cu draci, măcar că Tocat mărunt de foarfeci, întru totul; L-ai mărunțí, tocat c-un cuțitoi; în ape-n care șoacăți vîră botul în apa-n care broaște-s, și-n noroi, Și broaștele rîioase-și fac sălașe, Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
uituci, morminte și lustruim statui, Dar nu-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
e nevoie de ploaie fluviul e la fel ca anul trecut nimic nu spune despre cei înecați aceeași și pasărea ademenită-n undă și eu doar câteva riduri câteva cicatrice proaspete secetă ,e nevoie de ploaie" spun bătrânii să spele noroiul dintre cuvinte ea victoria pentru Andrei când rana va fi una cu carnea și oasele strălucitoare împărțite pe câmpuri dogorâte de arșiță va veni ea victoria ea victoria într-o dimineață ca un ziar aruncat pe peluză ca o sticlă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
astfel scade constant presiunea de plictiseală. cei cu balcoane spre simuleasa sunt răsfățați de soartă. carnea tânjește în apartamente oasele de la simuleasa n-au nevoie de nimeni. am văzut oasele tatălui meu. nu părea plictisit tata după paisprezece ani în noroi. nu părea să-i lipsească ceva. i-am văzut bastonul cu cap de fier. nu mai bocănește de paisprezece ani cu el neliniștit nu e ar putea să bocănească din nou amenințător dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
în est. tata a-ngropat cu el multă furie n-are cum să se plictisească. i-au strâns oasele i le-au pus într-un colț. tata stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
într-un colț. tata stă acum în colțul gropii într-un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte lucrurile și-acum are timp. are tot timpul din lume tata
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
un săculeț de pânză tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin tata soarbe picăturile de vin și așteaptă să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi tata nu se grăbește. poate va ieși din sângele lor cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte lucrurile și-acum are timp. are tot timpul din lume tata e furios și-are treabă n-are cum să se
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
mi-aud la poluri inima-mi cum bate mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
derivatul postverbal de la substantivul fulger comprimă și ideea de pedeapsă divină implacabilă, asociată cu purificarea, prin foc, a locului. Nu e de neglijat nici relația cromatică, implicită, care se stabilește între culoarea gri de fundal, simbolizând lumea tulbure, împroșcată de noroiul cuvântului jignitor, și sugestia cromatică a traiectoriei fulgerătoare a lupului, ființă de foc, venită să purifice locul. Participant direct, printr-o activare a puterilor latente, ancestrale, mitice, la eradicarea răului, eul liric rememorează apoi, pe măsură ce se liniștește, scena cvasi-ritualică de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]