486 matches
-
ușor de străbătut, Încă nu Începuse timpul ploios, apele Mureșului Încă nu se umflaseră. Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale. Pe ultimii pași fu nevoit să se ajute cu mâinile, agățându-se de smocurile spinoase de deasupra; apoi, În sfârșit, fu În măsură să arunce o privire de partea cealaltă. La vreo treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
greața, luă capul și Îl apropie de propria lui față. - Cine ești? murmură el. I se părea că pășește În cerc pe marginea unui puț Întunecat. Apoi, dintr-o dată, ca o bulă de aer care urcă la suprafața unei bălți noroioase, În memoria lui Își croi drum un nume. Îl cunoscuse pe bărbatul acela, cu mai bine de douăzeci de ani În urmă, pe când frecventa școala franciscanilor, la Santa Croce. Cecco aștepta În tăcere, În spatele lui, cu un aer Îngrețoșat. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos." Care este temelia pe care sunt zidit eu? Temelia unei case poate fi din beton foarte puternic, însă există și case mai vechi, care nu au temelie, ci cărămizile sunt zidite direct în pământ noroios și mocirlos. Casele care nu au temelie sau au o temelie slabă, la cel mai mic cutremur se vor face una cu pământul. Cum pot să știu care este temelia mea? Cum pot să știu dacă Isus Hristos este piatră de
CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360861_a_362190]
-
cam posac, nefiresc de posac. Credea în viitorul omenirii, dar ceva cam peste o mie de ani. Nu-l prea iubea nimeni. Avea o vorbă - pornește locomotiva, dă drumul la abur. Adică, pleacă de aici. Era de prin zona vulcanilor noroioși. Ciudată fire avea Firescu. Ia cartea, învață, citește mereu, atunci ai să dai peste-al tău Dumnezeu. Altă vorbă a Firescului, pe care Vasile Doi o reținu. De fapt , care era problema? Omul era burlac, mereu singur, scria de zor
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
Acasa > Impact > Scrieri > "VULCANII NOROIOȘI", DE IOANA STUPARU Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului VULCANII NOROIOȘI Impresii de călătorie Ne aflam într-una dintre excursiile cu scop documentar, organizate de Centrul Cultural al M.I.R.A., București, pentru
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Acasa > Impact > Scrieri > "VULCANII NOROIOȘI", DE IOANA STUPARU Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului VULCANII NOROIOȘI Impresii de călătorie Ne aflam într-una dintre excursiile cu scop documentar, organizate de Centrul Cultural al M.I.R.A., București, pentru membrii Cenaclului literar “Ioan Tecșa”, condus de scriitorul și jurnalistul Geo Călugăru. Primul obiectiv turistic prevăzut în programul de vizitare
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
rugămintea adresată de Geo Călugăru, verificare obișnuită, pentru a fi siguri că vecinii noștri sunt prezenți. Anunțul, că a intervenit o modificare în program, a fost primit cu interes. Urma o oarecare deviere de la traseu, pentru a ajunge la Vulcanii noroioși. M-am bucurat enorm, fiindcă de mult îmi dorisem să ajung pe acolo. În imaginația mea un vulcan însemna forță, grandoare, imens laborator și depozit de materiale, care, la un moment dat, fiecare în parte și toate laolaltă, își arată
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
îmi dorisem să ajung pe acolo. În imaginația mea un vulcan însemna forță, grandoare, imens laborator și depozit de materiale, care, la un moment dat, fiecare în parte și toate laolaltă, își arată supremația, voind libertatea. Chiar dacă știam că Vulcanii noroioși nu mai sunt activi, învățasem și la școală acest lucru, vulcanul rămânea, în imaginația mea, la rang de vulcan. Șoferul călca accelerația în așa fel încât să ne încadrăm în timp. Cu viteza maximă permisă, autocarul alerga pe șosea, lăsând
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
și culorile lor mi se păreau mai aprinse, mai concentrate, mai vii. Parcă erau menite tocmai pentru a alunga tristețea, apăsarea adusă de cenușiul norilor apăruți pe neașteptate și prea aproape de pământ. Ne apropiam vertiginos de locul în care, Vulcanii noroioși străbătuseră timpul doar de ei știut. Peisajul prin care treceam mi se părea fantastic, miraculos. Vegetația puțină, pitică, predominând pășunea, dădea posibilitatea ca formațiunile muntoase să-și arate cu claritate formele, pentru mine nemaiântâlnite, și care-mi lăsau semne de
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
care toamna, cel mai mare pictor lăsat de Dumnezeu, deținătorul de vopsele miraculoase, zugrăvise în culori nelumești frunzele copacilor. Sub această impresie eram, când autocarul a oprit și am fost anunțați că trebuie să coborâm, fiindcă am ajuns la Vulcanii noroioși. Nici nu am coborât bine, că ne-a și luat în primire un vânt mai mult decât obraznic. Ne uitam nedumiriți în jur, întrebându-ne, din priviri, unii pe alții, unde sunt vulcanii ... Probabil, la fel ca mine, mulți se
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
cantonul în care stătea paznicul, părea o jucărie. Din zidul cantonului pornea un presupus gard, o împrejmuire rară, din fier, cu un traseu ce nu se vedea clar. Inscripția de pe tăbliță ne-a convins că acolo chiar se află Vulcanii noroioși. După ce paznicul ne-a deschis o așa zisă poartă, abia când am trecut dincolo de gard a început să se arate adevăratul peisaj în care își duceau existența Vulcanii noroioși. Nu, categoric, nu mai văzusem ceva asemănător! Parcă aș fi pășit
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
de pe tăbliță ne-a convins că acolo chiar se află Vulcanii noroioși. După ce paznicul ne-a deschis o așa zisă poartă, abia când am trecut dincolo de gard a început să se arate adevăratul peisaj în care își duceau existența Vulcanii noroioși. Nu, categoric, nu mai văzusem ceva asemănător! Parcă aș fi pășit pe un alt tărâm! În fața ochilor noștri se întindea o platformă imensă, o suprafață cheală de pământ ce avea culoarea norilor groși, purtători de zăpadă, când acoperă cerul pe
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
abandonând în plin traseu înaintarea, retrăgându-se spre autocar. Și totuși, există în om un mister care îi dă forța necesară, când vine timpul aflării. Mie mi-a fost dat să văd, uneori să și aflu!... Priveam înmărmurită la Vulcanii noroioși cum fierbeau pâtpâind lângă mine, sub mine, la picioarele mele. Trebuia să mă aplec, ca să ating cu mâna Vulcanii! A fost un moment straniu, departe de a fi imaginat. ”Doamne, aici e o taină, pe care doar Tu o știi
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
Doamne, aici e o taină, pe care doar Tu o știi!, mi-am zis. Tu și inima pământului! De câți ani fierb munții aceștia? Până unde ajunge fundul vasului în care au rămas fierbând? » Locul pe care se aflau Vulcanii noroioși, și pe care momentan mă aflam și eu, mi se părea misterios și totuși foarte cunoscut. O adevărată revelație am avut, când m-am dumirit cu ce se asemăna culoarea vieții Vulcanilor noroioși: parcă era cenușa din vatra focului, așa cum
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
fierbând? » Locul pe care se aflau Vulcanii noroioși, și pe care momentan mă aflam și eu, mi se părea misterios și totuși foarte cunoscut. O adevărată revelație am avut, când m-am dumirit cu ce se asemăna culoarea vieții Vulcanilor noroioși: parcă era cenușa din vatra focului, așa cum am pomenit-o eu la mine acasă, când eram copil. Aveam sentimentul că mă aflu pe o vatră vie, locuită, pomostită proaspăt, așa cum gătea mama cunia, pentru sărbătoarea Paștelui! Mi-am rotit privirea
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul vetrei, mese făcute din dealurile pe care și le șlefuiseră anume, mese uriașe la care să aibă loc cu toții, ei, dragii mei străbuni! IOANA STUPARU București Referință Bibliografică: VULCANII NOROIOȘI , de IOANA STUPARU / Ioana Stuparu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1302, Anul IV, 25 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
într-un șanț, suspicioși și temători că ar putea să le aducă ghinion. Cum informațiile circulau prin sat din gură în gură destul de repede, Toader Hrib a aflat de această „piatră”, a căutat locul și a recuperat relicva din șanțul noroios în care a fost aruncată, explicându-le cu răbdare sătenilor că nu este vorba de o „piatră”, ci de măseaua unui animal preistoric și astfel piesa a ajuns în colecția lui, colecție care îi aparține acum lui Marius Mirăuță. Cămașa
MUZEUL DIN SUFRAGERIE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349045_a_350374]
-
din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În „Învățăturile buddhiste”, lotusul exprimă „Legile universale”: interdependența în existență, nesiguranța vieții, cauză și efect, puritate. Floarea de lotus, atât de pură și de fragilă, apare pe o tulpină care crește în apele noroioase. Faptul că sublima floare își păstrează puritatea, în ciuda noroiului, simbolizează „legea interdependenței”și a dualității în Univers(cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se
JAPAN-FLOAREA DE LOTUS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349183_a_350512]
-
era cel pentru care propusesem întâlnirea -problemele organizatorice ale unui cenaclu. În câteva rânduri l-am sunat pe Florin Rotaru, fiind vineri seara erau toate șansele să fie în Buzău. În zadar. A doua zi, după câteva halte la vulcanii noroioși și la mausoleul de la Mărășești, am oprit la Bacău. Acolo gazdă amabilă a fost Tincuța Bernevic care, după ce mi-a înmânat câteva exemplare din revista “Plumb” în care îmi apăruseră niște epigrame, ne-a condus prin Muzeul local. Fiind locul
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
Avântul, Puterea și Biruința - ne pregătesc acum un potop de zile negre, de o să îngroape jumătate din omenire, pe cei din Sud în munți de zăpadă, iar cealaltă jumătate, pe cei din Nord, în flăcări de Foc negru și vulcani noroioși, sulfuroși și sărăturoși, plini de biomolecule din ADN-ul primordial - zic ei. Dar eu nu-i cred. Recent, am aflat de la o prietenă bună de-a mea, Donia Clara, care mi-a șoptit că: cică l-ar fi vânat pe
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
ne este greu să ne debarasam și care, la rândul lor, ne conturează personatitatea, comportamentul, definindu-ne cum este și firesc,caracterul. Unii fac absolut orce pentru bani, (crime, jafuri, tâlharii,violuri, destrămări de familii etc.) călcându-si cu talpă noroioasa a bocancului propria constintă, ori de câte ori e nevoie, pentru că mulțimea banilor dă putere și te plasează în așa-zisa lume bună, ajutându-te totodată, să-ți croiești o carieră de succes în viață. În urmă cu aproximativ șapte ani, doi bătrâni
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
la care ajunsese. A răsuflat ușurat; îi venea să chiuie, să danseze; să meargă pe bolta cerească.......... * - Parcă nu pe strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert spaima pe care o trăise atunci când, mic fiind, își simțise picioarele imobilizate. Pe ulicioara lui cărase și înșirase, atât cât putuse, pietre pe ici pe colo. Lui unuia, îi erau suficiente pentru a sări din piatră
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]