274 matches
-
sus și ne lasă clătinându-ne pe picioare", cum provocare este și scrisul lui Cioran. RECEPTAREA LITERATURII HISPANO-AMERICANE ÎN EUROPA "Literatura latino-americană, marea literatura, a fost întotdeauna o mărturie a vremii și un instrument de luptă." Miguel Angel Asturias, La novela latino-americană, testimonio de la época (Românul latino-american, mărturie a epocii), cedat în manuscris Editurii pentru literatură universală, 1964, p. 5. "Perceperea literaturii latino-americane în Europa a fost, de la Darío, sursa a numeroase neînțelegeri, ajungând a fi o luptă între exotism și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
n. 195-197, 1965, p. 4. Premio Miguel de Cervantes 1984, Anthropos, Editorial del Hombre, Colección Ambitos literarios, Madrid, 1984. Respuesta al cuestionario Proust, art. publicat în ziarul "La Vanguardia", Barcelona, febr. 1980. Sartre contra Sartre o la misión trascendente de la novela, Sur, Buenos Aires, n. 311, marzo-abril 1968, pp. 31-45. Tango, canción de Buenos Aires, Indice de Artes y Letras, Madrid, XIV, n. 140,1960, pp. 1-2, 18. Un suburbio en el crepúsculo, interviu realizat de Joaquín Soler Serrano, în ciclul "Mis personajes
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
GEORGESCU, P.A., Cartea întrupărilor, Paidea, București, 1999. GEORGESCU, P.A., Ernesto Sábato y el estructuralismo, Ed. Nueva Estafeta, Madrid, aprilie 1982. GIACOMAN, H.F., Homenaje a Ernesto Sábato. Variaciones interpretativas en torno a șu obra (conține texte semnate de: F. Alegría, La novela total: un diálogo con Sábato; A. Dellepiane, Sobre héroes y tumbas: interpretación literaria y análisis structural, M. Coddou, La teoría del ser nacional argentino en Sóbre heroes y tumbas; E.B. Cersósimo, Sobre heroes y tumbas: de los caracteres a la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Conversación con Ernesto Sábato, Anthropos, Barcelona, 1988. LOMBARDI,L.B., Aproximaciones críticas a la narrativa de Ernesto Sábato, Universidad del Zulia, Maracaibo, 1978. MARTÍNEZ, N., Ernesto Sábato, Librería del Colegio, Buenos Aires, 1974. MARTINEZ DACOSTA,S., El Informe sobre ciegos en la novela de Ernesto Sábato. Sobre heroes y tumbas. Comentario crítico a la luz de las teorías de S. Freud , Universal, Miami, 1972. NEYRA, J., Ernesto Sábato, Ministerio de Cultură y Educación, Buenos Aires, Serie "Argentinos en la letra", 1973. PETREA, M., Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de época", Buenos Aires, nr. 387, 2005. Soler Serrano J., Ernesto Sábato: Un suburbio en el crepúsculo, Revista "Teleradio", Resumen de las más famosas entrevistas en el programa "A fondo", 1994, p. 4. Vela, C.G, Alterío en el Túnel La novela de Ernesto Sábato llega a escena, în ziarul "ADN", Madrid, 26.04.2006. http://www.letras.s5.com/es100805.htm, pagina Internet "Proyecto Patrimonio". http://alhim.revues.org/document 1492.html, La palabra migrante: escritores argentinos en búsqueda de un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Alianza Editorial, Madrid, 2007, traducere del daneză, prolog y note de Demetrio G. Rivero. KAFKA F., Carta al padre, Ed. Lumen, Barcelona, 1984, traducere în spaniolă de Feliu Formosa, Estudio y notas de Ricard Torrents. Kundera M., El arte de la novela, Tusquets Editoriales, Barcelona, 2001 MALANCIOIU I., Vina tragică, Polirom, Iași, 2001. MARCUSE, L., Freud, Alianza Editorial, Madrid, 1970, traducere în spaniolă de Alfried Sánchez Krellenberg. MARIÁRTEGUI, C., citado por Hernando Valencia Goelkel, în America Latină en șu literatura, coord. César Fernández
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
evocă mai tarziu nu fără a simți "oroarea față de acele dimineți infernale de singurătate în Paris". Trăiește singur într-o pensiune de la numărul 2 din rue La Pérouse, unde, chinuit de dorul de țară, scrie eseul Cómo se hace una novela (Cum se scrie un roman), pe care i-l da lui Jean Cassou ca să i-l publice într-o revistă pariziana. Eseul apare în revistă Mercure de France și va constitui una din operele fundamentale din gândirea lui Unamuno. 8
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Arnaldo Liberman, scriitor și poet, Mónica Lieberman și Luis García Martín, licențiați în filologie hispanica, si Trinidad Barrera, de la Universitatea din Sevilla. Volumul se numește Ernesto Sábato. Premio Miguel de Cervantes 1984, Ed. Anthropos, Madrid, 1986. 52 Mónica Liberman, La novela como indagación de la condición humana, text publicat în seria Premios Cervantes din colecția Ambitos literarios, Ed. Anthropos, Madrid, 1986, p. 21. 53 Ibid., p. 85. 54 Idem. 55 Isabel Allende, Ernesto Sábato: "Un hombre atormentado", în revistă "Paula", Buenos Aires, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ibero-Americana de la Universidad de Pittsburgh, 2002. 68 Paul Alexandru Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, p. 393. 69 Augusto Roa Bastos, Yo, El Supremo, Presses Universitaires du Mirail, Collection Hespérides, ediția în franceză, 1991. 70 Milan Kundera, El arte de la novela, Tusquets Editoriales, Barcelona, 2006. 71 Ernesto Sábato, Hombres y engranajes, Alianza Editorial, Madrid, 2000, p. 77. 72 Jaime Perales Contreras, Paz y Neruda: Historia de una amistad, Revista Americas (Organizacion de los Estados Americanos), iulie 2008. 73 Ernesto Sábato, Premio
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Emil Cioran, Eseuri, p. 53. 22 Emil Cioran, Pe culmile disperării, pp. 102-103. 23 Ernesto Sábato, El cuerpo, el otro, articol publicat în revista "Sur", Buenos Aires, ianuarie 1977, inclus în Heterodoxia. 24 Ibid., p. 141. 25 Marină Gálvez Acero, La novela como indagación de la condición humana, în volumul dedicat lui Sábato la primirea Premiului Cervantes în 1984, intitulat Ernesto Sábato, Premio Cervantes, 1984, Ed. Anthropos, p. 22. 26 Ernesto Sábato, Informe sobre ciegos, din volumul Sobre héroes y tumbas. 27 Ernesto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și fără urmări a lui D. Zamfirescu ("...după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de ani va fi aruncat în uitare însoțit de o epigramă semnată Rică: "Veacul nostru-i o minune, Caragiale-o dovedește: Un veac timpul mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fatalității (înțeleasă nu ca forță oarbă, ci conținută de însăși ființa umană) ce înfrânge vieața omenească în lupta ei pentru ideal"4 sunt argumentele care susțin afirmația tranșantă de mai sus. La patruzeci și șapte de ani de la apariția volumului Novele din popor și trei ani de la moartea autorului lor, în perioada cea mai nefastă a receptării critice a operei scriitorului ardelean, George Marinescu se încumetă să facă o apreciere critică superlativă a uneia dintre operele acestuia. Cu douăzeci de ani
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
profesorului său9; în plus tânărul cercetător va încerca o demonstrație. "Să urmărim dezvoltarea psihologică a celor doi protagoniști"10 acestea sunt cuvintele care precizează metoda de lucru aleasă. În martie 1882, în ziarul Timpul, Eminescu făcea o recenzie favorabilă volumului Novele din popor subliniind faptul că ,,problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toată finețea unui cunoscător al naturii omenești"11. Și Iorga observa, zece ani mai târziu, "minunatele analize psihologice, cu totul și cu totul admirabile, scrise cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ei atunci când s-a oprit asupra "creației epice", scriitorul cel mai important a fost considerat scriitorul șiriian: ,,Mult mai însemnat și cu siguranță cel mai destoinic dintre cei mai tineri și aflați încă în viață este Ioan Slavici. [...] Ale sale Novele din popor (1881), povești ale satului, având un stil diferit de cel al nuvelelor studiate, scrise de Auerbach; mai firesc, natural, apropiat de lucrările lui A. Bitzius, au fost primele de acest fel din țară"66. Știm cât de des
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
simți și de a gândi în toate părțile poporului român", după cum anunța Slavici în articolul programatic Vorba de acasă cu care se deschidea această Tribună literară la mijlocul lui ianuarie al anului 1894. Abia în 1906, el se hotărăște să tipărească "novela" în volum la Institutul de arte grafice și editură Luceafărul din Budapesta. S-a păstrat o interesantă corespondență privind condițiile de tipărire și pașii ce au urmat în desfacerea volumelor 131. Cele 1200 de exemplare ale primei și singurei ediții
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un șir de opere care oficializaseră un stil al unui scriitor ardelean, bun cunoscător al semnelor lumii din care provine, deținător al unor evidente abilități de analiză profundă, psihologică și sociologică a societății prezentate. Induși în eroare de subtitlul de "novelă" propus de Slavici pentru roman, primii recenzenți au văzut în această operă o "a doua Moară cu noroc"132. Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Slavici pentru roman, primii recenzenți au văzut în această operă o "a doua Moară cu noroc"132. Nici anii care au urmat nu au putut desprinde scriitorului, și prin aceasta nici primului său romanul notabil, eticheta de creator al unor "novele din popor". Mutația perspectivei critice s-a produs în alt plan, cel al investigării tipului de scriitură propus. De la Magdalena Popescu la George Munteanu sau Vasile Popovici s-a vorbit mult despre Mara ca roman abisal al resorturilor psihanalitice sau
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
noroc fusese deja citită de Maiorescu, căci descoperim în jurnalul acestuia o multitudine de aprecieri contradictorii despre ea. "Foarte curioasa și interesanta nuvelă a lui Slavici (lungă)" va vedea lumina tiparului abia în decembrie 1881 ca text inedit al volumului Novele din popor. După mai bine de cincisprezece ani de activitate literară, Slavici păstrează încă vie această valență proteică a personalității sale creatoare. Scriitorul propune însă cititorului prin "Hanul Ciorilor" prima și singura sa lucrare de literatură fantastică. După ea, Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unui studiu doct despre Literatura și artele române în a doua jumătate a sutei XIX, în trei capitole 250 (de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, Romanul, Novela, Drama și Critica literară; II. Pictura, Sculptura și Arhitectura; III. Muzica și Teatrul; Apoi, se înțelege, Concluzie". Aici pastișa divulgă (din perspectiva ideologică a anti-liberalului) lipsa de rigoare și de metodă în cercetare, vidul conținuitstic, mascat de forme promițătoare, falsul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
del cristianismo (1925); romane și nuvele: Paz en la guerra (1897); Amor y pedagogía (1902); El espejo de la muerte (1913); Niebla (1914); Abel Sánchez (1917); Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920); La tía Tula (1921); Cómo se hace una novela (1927); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: La venda; El otro; El hermano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării fonetice cu niebla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Lascăr Sebastian, versiune care a fost reeditată la Editura Univers în 1975). Dar cea mai mare noutate a dosarului de față o constituie includerea și traducerea altui text esențial, și anume micul roman (sau riman) autobiografic Cómo se hace una novela, scris în timpul exilului francez și tipărit în 1928, la Buenos Aires. Versiunea românească a respectat întru totul textul lui Unamuno, care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean Cassou în revista Mercure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cititori. Am folosit următoarele ediții: Niebla, edición de Germán Gullón, Madrid, Colección Austral, Espasa, 1990; Niebla, edición de M. J. Valdés, 20a edición, Madrid, Cátedra, Letras Hispánicas, 2005 (excelentă ediție critică); San Manuel Bueno, mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France, iunie 1926, tome CLXXXVIII, Paris, 1926, pp. 5-39. S.M. Unamuno și drumul prin ceața luminii Există cărți-raft, în cazul cărora actul lecturii lovește parcă un zid și revine la cititor asemenea unei serii de mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
timp, în anii exilului francez, la Paris și la Hendaye (Hendaya, în spaniolă), marele creștin agonic dă una din cele mai curioase și mai dătătoare de seamă scrieri pentru înțelegerea operei sale narative (și nu numai!) : Cómo se hace una novela (ea însăși „nuvelă“, „roman“ sau „riman“), scrisă între 1924 și 1927 și publicată în același an la Buenos Aires, și a cărei primă traducere românească cititorii o vor putea găsi în prezentul volum. Este în cel mai înalt grad un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]