1,942 matches
-
serie vieneză, interpretat de pianistul timișorean Sorin Petrescu, pe care capitala, păcat, nu-l prea aude. Când nu intră în joc, "tremolo"-uri, "ostinato"-uri motorice, sincope, teme motivice în continuă schimbare și dinamică puternic contrastată, muzica lui Kraus își nuanțează promisiunile. Cum să gândim altfel când la începutul Festivalului are loc obișnuitul concurs pentru tineri interpreți: acum 11 grupuri, trio-uri de coarde, participă la cele două etape. Și ele descoperă, mai bine sau mai copilărește executate, partituri infinit de
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului o reprimă. Revenind în Memorii asupra textului din 1928, Împotriva Moldovei, Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Magdalena Boiangiu Important într-o comedie este "să n-o dai pe alături" crede regizorul Vlad Mugur și esențial pentru a "nimeri cu precizie nuanță și tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
interior, si o imagine despre alte națiuni (hetero-image), creată din exterior. În cazul lui Rushdie (a cărui situație nu este unică, ci se aseamănă cu cea a altor scriitori expatriați precum Hanif Kureishi, Kazuo Ishiguro, Timothy Mo etc.), imaginile se nuanțează în ambele direcții. Cand Rushdie vorbește despre Anglia, o vede din interior, dar cu distanță pe care i-o dă originea indiană (ne-am permis să numim această perspectivă infra-image), iar când vorbește despre India câștiga perspectiva exterioară a celui
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu justețe consemnează Cristian Livescu, modernii n-au prea vrut să țină cont... Ca o încununare a teoriilor atît de numeroase și nuanțate asupra geniului, ar putea fi socotita cea a lui Marsilio Ficino, la care ne-am referit de mai multe ori în cuprinsul prezentelor rînduri, o teorie de descendentă platoniciana și de esență magică: "Platon nu greșește în concepția să despre
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
autorului oprobiul din partea comunității științifice, o valvă care a dus nu doar la reluarea ei an ediții succesive ori la consacrarea lui Kuhn, ci l-a obligat pe autor să adauge, la ediția din 1969, un post-scriptum explicativ, ăn care nuanțează cateva dintre conceptele fundamentale pe care ași bazase demonstrația ce ănfuriase spiritele. Kuhn e de formație om de știință. Ceea ce afirmă an acest volum reprezintă, anca și acum, erezie curată din punct de vedere al unei epistemologii tradiționale a științei
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
-i dea sensului un sens... Arta e o roată care se învîrtește în jurul unui centru fix, pe care nu putem nici să-l înțelegem, nici să-l definim.“ (p. 108) Centrul acesta fix e pomenit de Brook fără să fie nuanțat. E un postulat în absența căruia regizorul simte că teatrul își pierde dimensiunea hieratică, preschimbîndu- se în carnaval de futilități. Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Cosmin Ciotloș Simt nevoia să nuanțez (detaliind în scris) câteva din lucrurile pe care le-am spus la lansarea acestui roman cu adevărat remarcabil. Spuneam, de pildă, acolo, că Gabriel Chifu operează, ca romancier, cu straturile subiacente ale imaginarului colectiv (ajungând, pe cale de consecință, inclusiv la
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
memoria este doliul. Monumentele sunt felul celor rămași de a purta doliu după cei care n-o să se mai întoarcă. E ca și cum ai face un mormânt, ca să poți continua să trăiești, deși te doare. În privința uitării, cred că trebuie să nuanțăm. Franța nu-și uită supraviețuitorii pentru că așa vrea. Ci pentru că n-are putere să se mai ocupe și de ei, pentru că nu-i poate ajuta să revină în societate. Dezastrul a fost prea mare, după război a urmat criza, țara
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
greșelile pe care le făcuse mai devreme adversara sa. Singurul punct asupra căruia cei doi filosofi cad de acord e că evoluția speciilor nu e incompatibilă cu viziunea creștină, dar în rest deosebirea se adîncește pe măsură ce fiecare caută să-și nuanțeze opinia. E ca într-un război de tranșee în care stăruința de a-l convinge pe celălalt duce la sporirea încăpățînării vrăjmașului. Ruptura dintre Plantinga și Dennett se lărgește tocmai pentru că fiecare nouă replică le pune în lumină premisele asumate
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
Petrus Damianus blazon de recunoaștere. Puțini îi mai citesc azi epistola, dar mai toți au auzit de verdictul de punere a speculației în slujba revelației. Ministrul (servul) credinței e conceptul, inteligența avînd servitute față de har. Pe cît de firesc suna nuanța aceasta acum un mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub picioare, preschimbînduse într-o disciplină stearpă menită conțopiștilor cu apucături de logicieni. Din
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
noastră mai are de lucrat pe latura stilistică. Premiile importante au fost oferite în urma unor deliberări serioase și se pare că au întrunit o unanimitate de evaluare. Premiul III a fost acordat basului coreean Ryu Jisang care a interpretat foarte nuanțat o arie din opera Aleko de Rahmaninov, având, în același timp, curajul de a cânta o arie de referință din repertoriul verdian: „Ella giammai m’amo” din Don Carlo. A cântat-o frumos, nuanțat, dar, după opinia noastră, el mai
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
Cartea reunește o selecție din cronicile publicate de critic timp de șase ani (2008-2013) în Luceafărul de dimineață. În prezentarea editurii, demersul critic al lui Dan Cristea ar fi caracterizat de „discursurile echilibrate”, în care „criticul își temperează și își nuanțează atât superlativele cât și replicile acide”. Titlul cărții are povestea lui: se inspiră din titlul unei cărți de critică din literatura engleză: On Reading Old Books de William Hazlitt. Criticul englez citea cărți de ieri ca să-și poată manifesta plăcerea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
critice românești, bazându-se în privința cercetării genetice mai ales pe studiile lui Caracostea și pe cele ale lui Petru Creția în privința stabilirii familiei de texte înrudite cu Luceafărul, autoarea introduce treptat în discuție teme clasice din eminescologia modernă cărora le nuanțează, le clarifică sau le îmbogățește concluziile. În Înger și demon, de pildă, autoarea vede o variantă timpurie dar perfect anticipatoare a figurii lui Hyperion, în ambele poetul menținând „ca nucleu central al portretului masculin, reprezentarea corpului și a feței, care
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
stă pe valoare în primul rînd, s-a apropiat din nou de piesa lui Sebastian Barry dorind să-și continue căutarea legată de temele ridicate de dramaturg. Poate a vrut nu doar să mai descopere, împreună cu altă trupă, ci să nuanțeze mai mult, să-și exprime starea și stadiul căutării în jurul unui subiect ce-l frămîntă. Nu știu dacă el a ieșit mai îmbogățit, mai împlinit. Frații de la Brașov m-a tulburat profund. La București, am urmărit dimensiunea tehnică, evoluția rece
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
iscălește în cadrul creat. E poate cea dintîi născocire, imaginea, invenția optică imortalizându-l pe autorul în plină acțiune... Lumina generoasă a Spaniei umple salonul Infantei îmbrăcată în roșu și argintiu. Rochie din care se reflectă în jur jerba de culori nuanțate pînă la incandescent... Cum exclama un mare critic: o perfecțiune ce exclude orice comentariu. Este artistul desăvîrșit ce a ridicat spațialitatea luminii pe treapta absolută a viziunii. Care a înlăturat umbra, ambiguitatea, tenebrozitatea, obscurul, din conștiința hispanică mistică optînd pentru
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
apocrife, L'arca, il diavolo e Noe. În privința cărților, e complicat Stimată doamnă profesoară, numele dvs. e cunoscut în românistică de mulți ani, dar pînă să vă întîlnesc n-am știut că ne vorbiți limba chiar atît de bine, de nuanțat, și în orice caz mai corect decît destui români. Cum ați ajuns să deprindeți româna în toate subtilitățile ei? Am învățat-o mai întîi la facultate, la Roma, ca studentă a doamnei Rosa del Conte. Am dat licența cu o
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
ecuație alchimică, plumbul împovărător al interpretărilor ermetic savante se va transforma în aurul unei cunoașteri luminoase, directe, solare (operație de natură să înlăture, pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și nu îți dau dureri de cap suplimentare
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
Gheorghe Grigurcu 1. În versurile sale ostentativ orînduite în tiparul prozei, Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
puțin creștin. Ideea cu �iubește-l pe aproapele tău" suportă nenumărate nuanțe. Poți fi doar respectuos, doar prevenitor, doar politicos și, de ce nu, chiar indiferent. De ce să reducem prostește totul la �iubire" și �ură", când sufletul omenesc e atât de nuanțat? E blestemul popoarelor neevoluate de-a simplifica ampla gamă a sentimentelor, raportându-se doar la cele radicale. Nu mai vorbesc de faptul că ungurii sunt în N.A.T.O. și cu un picior în Uniunea Europeană, iar noi, vorba unui banc ardelenesc
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
câteva rânduri rezumă cu pregnanță justificarea obsedantului demers scriptural: " Notele de jurnal sunt marginalii, ferestre, defulări, intuiții - o mărturie mai mult sau mai puțin acută despre incidentele persoanei cu lucrurile, cu timpul, cu istoria.." Destule alte observații de această calitate nuanțează gândirea autorului pe sutele de pagini ale ediției Albatros. Mai semnalez numai două din ultimii ani, prețioase prin revelația pe care o aduc, și anume că imensul manuscris nu fusese sortit peceților tăcerii, că publicarea lui nu fusese exclusă. Pe
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
425); "Simt planând asupra mea aceeași presiune politică din anii '50, de astădată vizând transformarea efectivă a scriitorilor, și în genere a intelectualilor, în activiști de partid, având sarcini obștești precise." (octombrie 1977, p. 477); "Metodele de oprimare s-au nuanțat până la subtilitate, până la un sistem complicat de mecanisme colective care ne țin conectați, fără putință de scăpare, la toate firele posibile ale unei uriașe centrale de unde suntem dirijați automat prin simple 'impulsuri' ideologice. Robotizarea noastră poate fi dusă însă și
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
ostenit să-i convingă - era că influența catalizatoare însemna tocmai sublimarea substanței etnico-istorice în orizontul noilor orientări estetice. Mai ales că Radu Stanca a realizat acest sublimat, cu precădere în teatru (Hora domnițelor, Ochiul etc.), dar și în poezie. Desigur, nuanțat din varii motive, trebuie considerată și explicația tardivă, fără s-o fi cerut cineva, dată de Negoițescu în prefața "romanului epistolar", numită a fi fost în ultimă instanță, între altele, "teama de a nu fi "blagieni"..." sau provinciali apteri. Însă
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
să te exileze" este încă departe ("Conseil de guerre"), pînă la scene hipercotidiene, ca o ședință la dentist ori un tuns la frizer. Cele mai mărunte momente ale existenței conțin elemente nebănuite pe care Philippe Delerm le focalizează și le nuanțează aducîndu-le în prim plan. De pildă "Une petite croûte": o constatare simplă - nu mai este pîine, tocmai cînd, la o cină fără pretenții, erau invitați niște prieteni. Iritarea semnifică teama de a nu mai respecta un cod bine definit. Mai
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]