463 matches
-
(n. 4 decembrie 1941, Fano, Pesaro și Urbino, Italia) este un arhiepiscop romano-catolic, între anii 2004-2007 nunțiu apostolic în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia. În vara anului 1960 a luat bacalaureatul clasic la liceul Guido Nolfi din Fano, după care a plecat la Roma unde a frecventat Seminarul Pontifical Roman Major. După încheierea studiilor teologice Tonucci
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
1984 a fost delegat la nunțiatura apostolică di Belgrad în fosta Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, unde rămăne până în vara anului 1987 când este schimbat la Washington D.C. în Statele Unite. La 21 octombrie 1989 este noul Arhiepiscop titular de Torcello și nunțiu apostolic în Bolivia; consacrat episcop la 6 ianuarie 1990 de către Papa Ioan Paul al II-lea; conconsacranti: mons. Giovanni Battista Re și mons. Miroslav Stefan Marusyn. În Bolivia rămâne până în 9 martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
martie 1996 când este nominat de către "Observatorul Permanent al Sfântului Scaun" lângă Programele din Națiunile Unite pentru Mediu și pentru Așezări Umane (UNEP/UN-HABITAT) și în acalași timp din nunțiatură apostolică în Nairobi, al Kenya. După 16 octombrie 2004 este nunțiu apostolic (cu reședință în Stockholm) în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda e Norvegia. unde a fost urmat după mons. Piero Biggio. Fratele său, Paolo Maria Tonucci, a fost misionar în Brazilia din 1965 până în 1994, perioadă în care s-a luptat
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Leopold Prečan), ambele compuse din dieceze transfrontaliere din Cehoslovacia și Germania. Când guvernul polonez a cerut, după ocuparea regiunii, ca acele parohii să se separe de cele două arhidieceze, Sfântul Scaun s-a conformat. Papa Pius al XI-lea, fost nunțiu în Polonia, a trecut parohiile catolice din Transolza sub administrație apostolică sub Stanisław Adamski, episcop de Katowice. Educația cehoslovacă în cehă și germană a fost desființată. Circa 35.000 de cehoslovaci au emigrat în Cehoslovacia centrală (devenită ulterior Protectoratul Boemiei
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
cehă a încetat să mai existe, organizațiile poloneze au fost desființate și activitatea lor a fost interzisă. Inclusiv episcopul de Katowice Adamski a fost înlăturat ca administrator apostolic al parohiilor catolice din Transolza și la 23 decembrie 1939 Cesare Orsenigo, nunțiu în Germania, le-a readus în subordinea arhidiecezelor Breslau, respectiv Olomouc, începând cu 1 ianuarie 1940. Autoritățile germane au introdus teroarea în Transolza. Naziștii erau îndreptați în mod deosebit împotriva intelectualității poloneze, din rândul căreia care mulți au murit în timpul
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
sa. Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate. Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă; comunicarea oficială de la palatul regal a declarat că el nu a fost invitat. La 14 ianuarie 1910 la Meiningen, Feodora s-a
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
armata poloneză. În august 1918, Achille Ratti a sosit la Varșovia ca oaspete apostolic pentru a regla administrația Bisericii Catolice în urma schimbării circumstanțelor politice. Această numire s-a datorat mai ales influenței cancelarul german și lui Eugenio Pacelli, din 1917 nunțiu în Bavaria, la München. Ratti avea să devină celebru în 1920 drept singurul diplomat care a rămas în Varșovia în timpul Războiul Polono-Sovietic și a fost ales papă cu numele de Pius al XI-lea în anul 1922. După ce a germanilor
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, ÎPS Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși. Ca răspuns, excelența sa, monseniorul Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur. Gestul a fost considerat de PS
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În 1439 a fost trimis ca nunțiu papal la Milano și Burgundia, în opoziție la cererile lui Amadeus al VIII-lea de Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
ca nunțiu papal la Milano și Burgundia, în opoziție la cererile lui Amadeus al VIII-lea de Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Giovanni a vizitat toate zonele Imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților; de asemenea a vizitat Polonia la rugămintea regelui Cazimir al IV-lea. În calitate de reprezentant al papei sau inchizitor, i-a persecutat pe
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
fi: Cleja, Faraoani, Galbeni etc., obicei larg răspândit și în spațiul transilvan. După logodnă se alegeau nașii și se fixa data nunții. Nunțile în Somușca aveau loc înainte vreme „în două părți”, atât la mire cât și la mireasă. Înaintea nunții tinerii își alegeau „chemătorii”. Fiecare dintre ei purta semne distinctive, individualizându-se prin floarea de la pălărie și botele înflorate de statura lor. Botele de la mireasă se deosebeau de cele de la mire prin șervetul care era legat în vârful acestora. Floarea
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
împotriva coaliției dintre Regatul polono-lituan și Hoarda de Aur. În acea perioadă tătarii au zidit pe cursul inferior al Niprului fortărețele Kâzâkermen și Djankermen. Papii Pius al II-lea și Paul al II-lea au trimis în 1464-1465 hanului ca nunțiu, pe Ludovico da Bologna, pentru a încerca, în van, de a-l convinge să ajute o eventuală cruciadă împotriva sultanului otoman Mehmed al II-lea. In 1461 Hadji Ghirai a făgăduit să susțină pretențiile regelui Cazimir al IV-lea asupra
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până în anul 1918 aceste parohii s-au aflat sub jurisdicția Eparhiei de Stanislav (azi Ivano-Frankivsk). După Unirea Bucovinei cu România (1918) greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. Ca urmare a acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele Ferdinand I prin duhovnicul acestuia, mons. Ulderic Cipolloni, pentru înființarea unei administraturi apostolice care urma să-și exercite jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Polonia prin moscoviți eșuează prin moartea lui. Ștefan Báthory a fost încoronat la 1 mai ca rege al Poloniei. Cu toate piedicile puse de Habsburgi în calea ascensiunii sale, încheie un tratat de alianță cu aceștia, ca urmare a intervenției nunțiului papal (Roma 1578). Principalele trăsături ale politicii sale sunt consolidarea poziției regelui în Polonia, de exemplu orașul Danzig refuză să recunoască autoritatea regelui, căutând să obțină o recunoaștere a independenței orașului. Ca și celelalte orase hanseatice, Danzigul dispune de o
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
material suficient, ca să poată să fie reținuți și cercetați toți. Lui i se atribuise rolul unei „"cârtițe"” a Vaticanului în România, după ce Ambasada statului papal, cu sediul în Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București, fusese desființată, iar ultimul nunțiu, silit să părăsească țara, la 5 iulie 1950. A fost arestat în ziua de 17 februarie 1951. A fost judecat în lotul „spionilor Vaticanului”, alături de episcopii Augustin Pacha și Adalbert Boroș și de alți preoți și a fost condamnat la
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
La 24 ianuarie 1969 a plecat din România deja foarte bolnav, iar în 8 februarie a ajuns la Roma. Acolo s-a întâlnit cu episcopul greco-catolic Vasile Cristea, cu monseniorul Pamfil Cârnațiu de la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, cu nunțiul extraordinar Agostino Casaroli, cu Monseniorul Giusseppe Chelli și alte personalități ale Curiei Romane, cărora le-a făcut o amplă și amănunțită descriere a situației, cu oprire specială asupra Bisericii Române Unite. Urmărea cu tot dinadinsul să poată vorbi personal cu
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
angajamentele față de regatul maghiar, ajutându-l în continuare pe Iancu de Hunedoara. Situția se schimbă radical după 29 mai 1453 când luarea Constantinopolului impune noi condiții în relațiile cu Țara Românească și Moldova. Aceste presiuni foarte mari îl fac pe nunțiul papal Enea Silvio Piccolomini (viitorul papă Pius al II-lea să afirme că „valahii au trebuit să se supună turcului“. Acestă schimbare de atitudine a domnului valah a condus la o încercare de a-l înlocui din partea lui Iancu de
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
cu caracter religios, inclusiv purtarea icoanelor, a crucifixurilor ș.a.m.d., era pedepsită prin lege. Tot în acest context a fost interzisă purtarea numelor de inspirație religioasă. Referitor la toate aceste acțiuni de prigonire a religiei, în 1992, monseniorul Dias, nunțiu papal pentru Albania, numit de către Papa Ioan Paul al II-lea, declara că dintre cei trei sute de preoți catolici prezenți în Albania înainte de venirea comuniștilor la putere, au supraviețuit numai treizeci. Relațiile dintre Albania și Iugoslavia au fost apropiate încă
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
Eric s-a confruntat cu probleme de ordine religioase, care insistau că acestea sunt imune la impozitele pe care Eric le pusese. Eric voia ca terenurile bisericilor să fie impozitate ca orice alt teren din țară. Papa a trimis un nunțiu pentru a negocia cu regele și episcopii de la Odense, în 1254. Excomunicarea amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și privilegiile bisericii. Înfuriat, Eric și-a îndreptat atenția spre episcopul Niels Stigsen de Roskilde
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
anul 1921, devenită sufragană a Arhiepiscopiei de București, urmată de exilul episcopului Julius Glattfelder, care a acuzat politica de românizare instituită în Banat, a dus la escaladarea conflictului. Între cei care au orchestrat demiterea arhiepiscopului Netzhammer s-a numărat primul nunțiu apostolic la București, viitorul cardinal Francesco Marmaggi. Acesta preconiza întărirea catolicismului în România prin intermediul Bisericii Române Unite cu Roma și mai mult sau mai puțin cu abandonarea comunităților catolice germane și maghiare din România. Arhiepiscopul Netzhammer și-a afirmat public
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
fratele lui Electryon, Mestor. Electryon a promis mâna fetei sale, Alcmene, acelui ce-i va înapoia bunurile furate de teleboi. Amphitryon, nepotul regelui micenian, i-a înapoiat averile lui Electryon și a primit-o pe Alcmene de soție. Dar în timpul nunții, l-a ucis din greșeală pe socrul său. Amphitryon a fost trimis în exil de Sthenelos, fratele lui Electryon, care a devenit rege în Micene. Sthenelos s-a măritat cu Nicippe - fiica lui Pelops, rege în Elis sau Pisa - , și
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
bono” („Preocupat de binele spiritual”), iar administratorul apostolic Anton Coșa a fost numit episcop de Chișinău. Oficial acest eveniment a fost proclamat în mod solemn în ziua de 8 decembrie 2001 în cadrul Sfintei Liturghii pontificale prezidată de către Mons. Karl-Josef Rauber, Nunțiul Apostolic în Republica Moldova. La 20 august 2002 Guvernul Republicii Moldova printr-un ordin a aprobat modificările și completările operate în Statutul Administraturii Apostolice din Republica Moldova și a recunoscut oficial Episcopia Romano-Catolică de Chișinău. Crearea Episcopiei de Chișinău reprezintă pentru Biserica Catolică
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
în cel de "Sf. Rozariu", sărbătorit în a doua duminică din octombrie. Motivația schimbării hramului a fost faptul că sărbătoarea Rozariului este mult mai cunoscută și mai populară în Bucovina. În perioada interbelică, Parohia Câmpulung a primit vizita următorilor episcopi: nunțiul Francesco Marmaggi (1922) și episcopul Mihai Robu de Iași (1931 și 1937). Comunitatea catolică din Parohia Câmpulung Moldovenesc s-a menținut relativ constantă în perioada interbelică. Astfel, dacă în 1925 erau 2.798 credincioși (dintre care 1.554 la Câmpulung
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
inelul pe care i-l va oferi, un inel din evul mediu, cu diamante. Alphonse mai poartă un inel, dăruit în urmă cu doi ani de amantă să de la Paris. Ulterior, toți cinează la casa domnișoarei de Puygarrig. Dimineață, înaintea nunții, naratorul încearcă fără succes să schițeze statuia, dar inițial domnul de Peyrehorade, apoi Alphonse îl distrag și naratorul îi acompaniază să vadă un "Jeu de paume" în grădină. Când vede că echipa locală e pe cale să piardă, Alphonse li se
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
la fel de interesante. Anexez la această scrisoare un sumar foarte incomplet, extras din catalogul publicat de Mazzatinti, Gli Archivi per la Storia d’Italia. Vol[umul] IV. Interesul colecțiunii mi se pare a fi mai mare pentru Sud-Estul European. Graziani fiind nunțiu apostolic la Veneția, chiar în epoca lui Mihai Viteazul (1595-1599), și în Polonia e foarte probabil că în corespondența lui se vor găsi numeroase informațiuni privitoare la țările noastre și la luptele cu turcii; se vede de altfel că el
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]