187 matches
-
ușoară făcând valuri roșii și negre din macii sălbatici ieșiți ca niște poiene sângerii pe coama dealului; de undeva din pădure se auzi un țipăt de pasăre iar pe cer, un vultur, descria o curbă măreață, aproape de soare. -E timpul nuntirii! - zise fata cu un glas, de data aceasta mai cald, mai dulce, mai lipicios, ce primăvară frumoasă, Doamneeee!- se minună ea în fața naturii deschise. Și opriră trăsura. Fata coborî. Norocel o sprijini, luînd-o de mijlocelul ei subțire și-o puse
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
a tăcut. Am luat-o de mână și am plecat cu ea pe aleea principală . Căldura mâinii eu parcă ne sudase și am pornit așa prin pădure ca doi rătăciți, electrizați de puterea magică a dragostei. Roiau gâzele într-o nuntire cosmică, florile își deschiseseră petalele în mii de culori, flori albe, flori roșii, albastre, galbene, un rai rupt din Raiul dumnezeesc; stejari cu figuri stranii, întortocheate în mii de feluri, își deschideau gurile lor de balauri, crengi rupte, retezate ca
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
fără zidiri din vorbe sterpe basilică sfântă adâncă din suflet în care izbește cu pace prin talazuri de vise Iubirea eternă din cer.titudinea sacră sădită în noi dintru origini demult regăsiți în catedrala primăverilor din suflet atunci ne împlinim nuntirea întru ființă în hierofanice cruci de tainică tăcere mută și veșnic adâncă... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 31.08.2014 (A.D.) pe pagina personală https
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
alte lacrimi, cad în noi ca sunetele unui clopot, pierzându-ne în fulgerele de lapte ale timpului, amândoi vegheam pe un cuib cu aripile frânte, cântecul greierilor nebuni ne alintau și fete morgane treceau peste visele noastre, făcând din noi nuntiri albastre de pulberi luate de vânturi călătoare... joi, 2 aprilie 2015 Referință Bibliografică: spovedanie în fața oglinzii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate
SPOVEDANIE ÎN FAŢA OGLINZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374545_a_375874]
-
ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât, pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele... Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit... «Gata, veni umbra nebunului, trezi-ți-vă, c-am sosit!» Și m-am trezit cu imaginea lui pe retină. M-a cuprins o gelozie și-o
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
dracu cu Pandactele lui von Arndts sau cu economia și dreptul zdrențărosului de Lorenz von Stein! Irupsese brusc o primăvară sălbatic de frumoasă cum numai în vise se poate imagina; pomi înfloriți și păsări ce ciripesc pe crenguțe într-o nuntire celestă; o veselie și-o exuberanță peste tot; prin toate cafenelele Vienei, se scoseseră mesele-n stradă și tinerii benchetuiau și se bucurau de acele zile frumoase; flori, multe flori prin poienițele bătrânelor păduri care făceau farmecul orașului și pe
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
și Viața. Calea mântuitoare a Învierii. Un model pentru recuperare, un model al Jertfei! Cele două „tăceri”, a Divinității și a omului, „nelogodite”, cum zice și titlul cărții, sunt aduse în logodnă și, prin înscrierea omului pe calea jertfei, în nuntire. De aceea Iisus este numit și Mire. Astfel se luminează traseul liturgic al devenirii Divinității și mântuirii omului. Cine se supune acestui traseu vede identități și diferențe pe orice treaptă de pășire, în sine și în lume, la orice nivel
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus.// Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,/ Cu sulițele spicelor lucind,/ Tulpini aburind,/ Să schimbe la față livada.// Și-arzând de arsura nuntirii,/ Se-ntindea peste marginea firii,/ Iar spicele aruncau printre degete leasa/ Să-și prindă din neființă mireasa.// Spre seară, mama se făcu atât de ușoară/ Că n-a mai fost pentru nimeni povară...” (Visul mamei). Căutătorul sensului colindă, așadar, în
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și ostenite de lipsa de moarte, se pregăteau de noua și indicibila nuntire. Sub beznele norilor, se prilejeau sărbătoarea luminii și sufocarea tuturor paradoxurilor, a tuturor cărților (dar și a exploziei de înmulțiri infernale, precum închipuirile și, groaznic, zvârcolirile formelor lui Proteus - a filelor poveștii!). Da, se clocea, acolo, moartea, prin autosufocare, a
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
La Bacău, mai mult sau mai puțin știut, mai mult sau mai puțin crezut există un om de știință care vine la altar cu mireasa lumii, apa! Până nu e târziu, lumea ar trebui să înțeleagă că aceasta-i o nuntire a vieții cu umanitatea! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Emil Vamanu. Apa, mireasa lumii / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1450, Anul IV, 20 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V.
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
de lumină și orizontul vraja și-a deschis în dulci culori de-albastră crinolină. luceferi cad cu vârful de cristal, se-aud silabe dincolo de moarte, o lună beată se scufundă-n val, precum povestea-nchisă într-o carte. se-aud nuntiri de păsări ca în vis, pe muzica de flaut a -nserării și în iluzii noptea s-a închis, trecând hotarul dulce al visării... mă doare vraja clipei ce se duce, mușcând sălbatic viața și țipând, am răstignit dorințele pe cruce
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
Sublim femininul”, „După ultimul Babel”, „Netihnule Divinule. O biserică pe stâncă”), corespunzând fiecare unei tematici clar definite: iubirea, creația, divinul. Armonia universală se atinge prin componentele ei androginice, prin opoziții care se atrag, printr-un dulce-amar al supraviețuirii prin îngemănare, nuntire, admirație, accepare. „Cu litere de foc muiate-n stele/ poeme scriu rescriu iubitei mele;/ luna-n vraja ’nalta -chipu-i/ pe cerul inimii l-închipui/ și din seara până-n zori/ greieri, mierle și privighetori/ cântă-mi mult vie iubirea,/ mă răpește
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând... Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină; Fără să vrei, din mine începi să mă alungi, Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină, Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi. Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă, Statornic ca un munte cu miez aurifer, Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster... ACOLO... Va
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Fierbinte frământare, fierbinte dăruire, Captiv în raiul vintrei, nebună împlinire. Gonește ceasul clipa, tic-tac-ul lui șoptit M-a răstignit în tine, în magic infinit. Cu fiecare noapte îmi redevii
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372625_a_373954]
-
Acasă > Cultural > Ecouri > FLORIN APOSTOL. MAREA, CA O IUBITĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Interpretul de muzică ușoară Florin Apostol, cu freamăt de ocean în glas, la nuntirea cu marea, când două pustiuri de țărm se reped în îmbrățițările a doua întinsuri de ape, în armonia inserării, alaiurile de valuri liliachii venind unele către altele cu pacea, a cântat marea că pe o iubită! „Ce frumoasă e marea
FLORIN APOSTOL. MAREA, CA O IUBITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373151_a_374480]
-
FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREȘTI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului 27 ianuarie e zi fără timp, castă și încercuitoare ca un inel de nuntire, binevenită ca o bunătate în chivotul înnoirilor culturii naționale, zi a răsăririi razei de genialitate în viață de prunc ursit a ajunge cel mai mândru și iubit actor român. Teatrul, cinema-ul, Florin Piersic sunt nume inversabile infinit în ordine
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
lumea a fost creată prin Cuvânt, ca „replică” a Tăcerii absolute și Cuvântul divin a fost întrupat, atunci este de necontestat valoarea acestor poeme: „O, Glorie celor ce știu să tacă, fericiți cei ce știu bezna inimii bete, sub povara nuntirii, iată-mă-s, ca un martir fără cer, fără sete ... ” Bornă importantă în creația lui Theodor Răpan, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii trece prin toate volumele de până acum (13) ale autorului, până la cristalizarea și la esențializarea expresiei lirice. Poetul se detașează
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a trădare și moarte. Nici o bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu un Dumnezeu doldora de iubire. Da, un Dumnezeu preaplin de dragoste, de nesfârșită compasiune, care - Și lasă Cerurile și Se oferă singur morții - adică Se abandonează de bunăvoie acelei experiențe a nimicului pe care nu El
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
cu ea, ca în poveste. Plecat-au mulți înspre sălbăticie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire amarnic plânge-n munte părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
gândire: „Trupul ca o țiteră / Pe-o fântână de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină. Același înțeles creștin al judecății de apoi identifică semnificația asumării mesajului cu parabola biblică a lui Saul: „Zorile crapă cu silă,/ toate la judecată se strâng.// Mironosițele femei dau buzna spre staul/ Și de
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
Încă o dată la nesfârșit reîncepe./ Hambarele pline, hambarele goale/ Ah! Inima lucrurilor - punct de lumină” (Eu sunt piatra). Nu întâmplător poemele din Plângeri se deschid cu invocarea cucului, pasăre mesager, și totodată simbol al spiritului divin, sub semnul căreia stau nuntirea însăși, chemarea astrelor puse să se rotească spre regăsirea punctului inițial. Poezia lui C. încearcă recâștigarea ultimă a sensului primordial al mitului și cele de pe urmă versuri din Plângeri tind să acopere și să definească asemenea semnificații: „Ne-am întors
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
acel comportament ritual care oferă fiecărui eveniment o explicație prin prisma etosului comunitar. În tentativa de a defini principiile fundamentale pe care se sprijină concepția populară asupra lumii, autorul se oprește îndeosebi asupra termenilor cu valoare metalingvistică: sămânță, țarină, vatră, nuntire, țesătură, rost. SCRIERI: Ethosul folcloric, sistem deschis, Timișoara, 1980; Folclor și etnologie. Conexiuni, Timișoara, 1987; Existența ca întemeiere, Timișoara, 1989. Repere bibliografice: Mihai Coman, Vasile Tudor Crețu, „Existența ca întemeiere”, REF, 1989, 4; Ivan Evseev, Vasile Tudor Crețu, REF, 1989
CREŢU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286489_a_287818]
-
finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc. Nu alta va fi existența eroilor „ținutului de verdeață și răcoare”, recte România, văzută ca un cavou în care se fac nuntiri sângeroase. Aurel (Relu) Golea are 35 de ani și locuiește în Bucureștii lui 1989, într-un demisol din Bariera Vergului, unde face pe fochistul pentru a-și putea scrie „romanele vieții: vor fi cu totul treizeci și șase de cărți
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia năzdrăvană e o fetiță cu care protagonistul are relații erotice vinovate ș.a. -, mitul e revitalizat pe coordonatele actualității. Secvența finală, memorabilă, reprezintă o nuntire cosmică tulburătoare, construită în registrul carnavalescului tragic și al onirismului alegoric, replică la alegoria morții din finalul baladei folclorice. Cuvântul nisiparniță (1994), carte bilingvă (textul începe în limba română, treptat apar tot mai frecvent ample secvențe în franceză, astfel încât spre
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]