275 matches
-
Funcționând ca director al publicațiilor „Săptămâna” și „Momentul”, s-a manifestat ca un gazetar activ și incisiv. A debutat editorial cu volumul de nuvele Bărbații la mijlocul verii (1982), izbutit prin narațiunea care are drept model pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987
MIHAIL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), după care, între 1965 și 1974, a lucrat în cadrul Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, unde și-a susținut doctoratul în filologie (1973) cu tema Folclorismul nuveliștilor moldoveni, apoi la editurile Cartea Moldovenească, Lumina și Literatura Artistică (aici în calitate de redactor-șef), în fine, la ziarul „Moldova suverană”, ca redactor-șef (1994-1997). Este autorul mai multor cărți de critică: Evoluția prozei contemporane (1978), Revelația slovei artistice (1979), Reflecții
HROPOTINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287462_a_288791]
-
a literaturii române, Pitești, 2000; Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale, Pitești, 2000; Scriitori români din anii ’80-’90. Dicționar bio-bibliografic, I-III, Pitești-Brașov-București-Cluj-Napoca, 2000- 2001; Alexandru Ivasiuc, ultimul modernist, Pitești, 2001; Bacovia - un model al tranziției, Pitești, 2001; Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Mic dicționar de scriitori bucureșteni din secolul XIX sau Despre cum se trăia altădată fala de a reprezenta Capitala, Pitești, 2001; Scurtă istorie a romanului românesc, Pitești, 2001; Anii ’60-’90. Critică literară
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
drept sminteală din cauza durerii, neputând crede că într-adevăr se bucură de moartea lui (Nevasta). Rivalitatea erotică duce ușor la crimă (Răfuiala). O umanitate nu mult diferită populează nuvelele din spațiul orășenesc, cu personaje umile, ușieri, hamali, servitoare (Norocul, Pozna). Nuvelistul se pricepe să sugereze traiul cenușiu, asfixia morală, ambianța sordidă, tragismul cotidian al unui univers fără orizont. Personajele, frustrate, își revarsă mânia neputincioasă în gesturi de violență asupra celor mai slabi. E sensibilă influența lui Cehov, din care R. a
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași, 2001, 192-198; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului contemporan, București, 2001, 136-141; Constantin Cubleșan, Romancierul Rebreanu, București, 2001; Gheorghe Glodeanu, Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic, Cluj-Napoca, 2001; Ion Bogdan Lefter, Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Simion, Ficțiunea, III, 185-213; Teodor Tanco, Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001; Călin Teutișan, Fețele textului, Cluj-Napoca, 2002, 31-48; Săluc Horvat, Liviu Rebreanu: Ion - universul uman, Cluj-Napoca, 2003; Ion Simuț, Liviu Rebreanu, Brașov, 2003
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Chendi, face considerații asupra condiției criticului literar în general), V. Goldiș, Oct. C. Tăslăuanu, I. Scurtu, I. Duma, Al. Bogdan, M. Simionescu-Râmniceanu, Octav Minar, D. Tomescu, Radu S. Dragnea, Al. Busuioceanu. În 1905 sunt reproduse răspunsurile la un chestionar adresat nuveliștilor din Regat, semnate de N. Gane, Iacob Negruzzi, I. Slavici, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu- Voinești, I.A. Bassarabescu, M. Sadoveanu ș.a. În 1910 se lansează o anchetă literară despre poporanism, oferindu-se cititorilor opiniile venite de la I.L. Caragiale, C.
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
1975. Repere bibliografice: Vladimir Beșleagă, Dinamica cunoașterii, „Nistru”, 1966, 3; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 93-95; Gheorghe Chira, Andrei Strâmbeanu, în Profiluri literare, Chișinău, 1972, 525-531; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 198; Popa, Ist. lit., II, 1195-1196; Nicolae Dabija, Un nuvelist, LA, 2002, 17 octombrie; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 241-250. N. Bl.
STRAMBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
romantică minoră, elegiaca), Niculae Martin. Proza aparține lui Mircea Novac, S. Tabacu și lui V. Georgescu (memorialistica). Pavel Chihaia publică două nuvele (O moarte tragică și La poarta întunericului), cu puternice ecouri din Ernest Hemingway. Mai apare studiul Barbu Delavrancea, nuvelist, semnat de I. Dala, iar M. Vasiliu susține cronică literară. C.Tt.
REVISTA NOASTRA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289240_a_290569]
-
căpătând o viață sufletească mai complicată. Predilecția merge spre oameni discreți, tăcuți, care nu își dezvăluie adevărata fire decât după mult timp. Protagoniștii sunt dominați de un puternic rigorism moral. Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea casnică. Jinduind după cumpătare, acești oameni se feresc de excese și de
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
apoi își continuă școala la București, urmând cursul secundar al Liceului „Sf. Sava”. Este remarcat de profesorul Bonifaciu Florescu, împreună cu care va scoate, în 1890-1891, o „gazetă de familie”, „Duminica”; singur va edita în 1895, ca număr de probă, publicația „Nuvelistul”. Scrie mult, cu precipitare, publicând impresii, schițe, traduceri în revistele macedonskiene „Literatorul”, „Liga literară”, „Revista literară”, precum și în „Peleșul”, „Biblioteca familiei”, „Revista poporului”, „Ilustrațiunea română”, „Revista theatrelor”, „Revista orientală”, „Foaia pentru toți”, „Liberalul”, „Foaia interesantă”, „Foaia populară”, „Tribuna familiei”, „Curentul
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
posibilitatea brodării unei trame SF pe un scenariu de policier. Se remarcă efortul coagulării unei recuzite specializate și a jargonului care o identifică, dar rezultatele nu ies din câmpul gravitațional al literaturizărilor proprii epocii. Între timp S. perseverase și ca nuvelist, o primă mobilizare editorială în acest regim producându-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
de S. într-un spirit comprehensiv și atent analitic. Prima carte, studiul monografic Camil Petrescu, îi apare în 1973, urmat târziu de Proza artistică a lui Tudor Arghezi (1995). Nu numai dramaturgul și romancierul Camil Petrescu, ci și eseistul, poetul, nuvelistul iau parte, cu accente și evaluări diferențiate, în monografia lui S., la evidențierea unor permanențe adânc unificatoare ale operei. Linii de reconstituire biografică și de profil moral (experiența crucială a războiului, trăsăturile esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament excesiv”, „încrederea
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
toate virtuțile și slăbiciunile unei clase vechi. Este molatec, inert social, asistă fără să se răzvrătească la ruinarea averii sale. Când i se semnalează lăcomia și necinstea lui Iancu Urmatecu, administratorul bunurilor sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de care vorbesc nuveliștii de la începutul secolului al XX-lea, se face în romanul lui S. prin absorbție, prin substituire lentă. Fiul baronului, Barbu C. Barbu (Bubi), continuă acest proces. În Ion Sântu (1957) tânărul baron reapare, acum instalat în casa lui Urmatecu. El
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
piese apar în volum. Masivul roman Victorie clandestină a fost considerat un debut remarcabil, după Nicolae Manolescu S. fiind „probabil singurul romancier de mare anvergură apărut în ultimii șapte-opt ani, într-o proză care a afirmat mai ales povestitori și nuveliști”. Apreciat pentru spiritul analitic și pentru capacitatea de a realiza o structurare complexă la nivel epic, scriitorul e asimilat tradiției romanului românesc interbelic (Mircea Zaciu), majoritatea comentatorilor relevându-i și afinitatea faulkneriană. Substanța epică, dispusă în două planuri, se concentrează
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate, tehnica acreditată în epocă de Noul Roman. Cartea a fost comparată, pe bună dreptate, cu cele mai izbutite romane ale
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1976), Interferențe literare româno-franceze (1977), Epopeea națională în literatura romînă (1980), Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea, Scriitorii români și unitatea națională (1988). Contribuții importante la data elaborării lor sunt monografiile și micromonografiile Alecu Russo (1964), Doi nuveliști: Emil Gârleanu și I.A. Bassarabescu (1965), Dimitrie Anghel (1966), Gala Galaction (1967), Mateiu I. Caragiale (1970), Dimitrie Bolintineanu și epoca sa (1971), Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu (1972) și Perpessicius (1974). Bunăoară, pentru prima dată Dimitrie Bolintineanu este
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
anii ’70, ș.a. În domeniul literaturii comparate, volumul Interferențe literare româno-franceze reprezintă o lucrare de pionierat, ce evidențiază îndeosebi ecourile metodei lui Sainte-Beuve în critica românească. SCRIERI: Începuturile romanului românesc, București, 1956; ed. București, 1963; Alecu Russo, București, 1964; Doi nuveliști: Emil Gârleanu și I.A. Bassarabescu, București, 1965; Dimitrie Anghel, București, 1966; Gala Galaction, București, 1967; Mateiu I. Caragiale, București, 1970; Retrospective literare, București, 1970; Comentarii literare, București, 1971; Dimitrie Bolintineanu și epoca sa, București, 1971; Introducere în opera lui
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
75-83; Otto Wilder, „Domnița Viorica”, VAN, 1906, 1; Ibrăileanu, Opere, IV, 23-24, 195-197; Mihai Pastia, „Domnița Viorica”, „Curentul nou”, 1906, 3; At. M. Marienescu, „Domnița Viorica”, AAR., partea administrativă și dezbaterile, t. XXVIII, 1905-1906; V.V. Haneș, „Revolverul” și nestâmpărul unui nuvelist, VAN, 1908, 13; G.G. Ionescu, Vasile Pop, R, 1908, 5; Mihail Negru, „Cum să iubim”, „Românul din Ardeal”, 1908, 1; Mihail Dragomirescu, „Povești hazlii”, CVC, 1909, 25; Ilarie Chendi, „Iubirea e biruitoare”, LU, 1911, 10; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „O
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
zeilor”, „Înainte”, 1913, 275; „Dincolo de iubire și de moarte”, „Alarma”, 1915, 116; I. Vinea, „Strigoii”, ADV, 1920, 11 191; Dragoș Vrânceanu, „Se-aprind făcliile”, CRE, 1935, 2589; C. Pan. [C. Pantazescu], „Se-aprind făcliile”, ȚA, 1935, 879; Ion Pas, Un nuvelist: N. Porsenna, „Se-aprind făcliile”, „Gazeta cărților”, 1935, 377; G. [Al. Gregorian], „Se-aprind făcliile”, PRV, 1935, 150; Stelian Segarcea, „Se-aprind făcliile”, „Flacăra”, 1940, 13; Aurel Chiriacescu, „Rug”, CAP, 1943, 2134; Mihai Atanasiu, „Rug”, SE, 1943, 1671; I. Tarbescu
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
rubrica „pieței”, faptul divers, cronica teatrală, știrile politice sau culturale ș.a. Totodată, este principalul susținător al paginii literare, pentru care traduce din Charles Baudelaire și Jean Richepin, compune versuri, influențate de Baudelaire sau de Eminescu, și proză, relevându-se ca nuvelist, fin observator al unor medii sociale specifice epocii. I. Dafin, Adrian Milan, H. Sanielevici (Hassan), C. Stere și Al. Vișan scriu, de asemenea, la pagina literară a gazetei. R.Z.
PROPAGANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289040_a_290369]
-
Dense sunt medalioanele Stefan Zweig de Eugen Relgis, Ion Minulescu și Alexandru Macedonski de D.N. Teodorescu și Anton Cehov de Radu Boureanu. Numeroși sunt și traducătorii. Astfel, Radu Donici se ocupă de Ilya Ehrenburg și Maxim Gorki, Camil Baltazar de nuveliștii sovietici, Radu Cioculescu tălmăcește pagini din Elisabeta Bibescu, iar Horia Stanca și Victor Bănciulescu se opresc la E.A. Poe, în vreme ce T. Andrei traduce Zidul de Jean-Paul Sartre. În numărul 14/1944 pot fi parcurse Amintiri de Mărgărita Miller-Verghy. Alți colaboratori
REVISTA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289209_a_290538]
-
Naționalul nou» literar și artistic”. „Cronica literară” este semnată de Vlaicu Bârna, Octav Șuluțiu, N. Albu, „Cronica dramatică” de Șt. Vornicu, „Cronica teatrală” de Mihail Băișoiu, „Cronici ardelene” de Corneliu Albu, „Cronica muzicală” de Marcel Botez. În 1934 rubrica „Romancieri, nuveliști, poeți” e susținută de Zaharia Stancu și cuprinde interviuri cu Anton Holban, Octav Șuluțiu (despre artă ca expresie a realității), George Mihail Zamfirescu (despre viitorul literaturii dramatice românești și soluții pentru regenerarea acesteia). Tot cu G. M. Zamfirescu realizează un
NAŢIONALUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288359_a_289688]
-
De braț cu Moșul în povești, Sibiu, 1924. Repere bibliografice: N. Petra-Petrescu, „Almanahul scriitorilor de la noi”, 1911, 97-104; Gh. Preda, Nicolae Petra-Petrescu (Moșul), Sibiu, 1926; Petra Dascălul [Petre Olariu], Amintiri recunoscătoare, LU, 1935, 4-6; Predescu, Encicl., 650-651; Valeriu Ciobanu, Doi nuveliști ruși în România: V. Garșin și V. Korolenko, RITL, 1955; Tatiana Nicolescu, Tolstoi și literatura română, București, 1963, 50; Dicț. lit. 1900, 675; Datcu, Dicț. etnolog., II, 151-152; Dicț. scriit. rom, III, 691-692. C.Bz.
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană a anilor ’30, București, 1996; Dicț. analitic, I, 46-48, 83-85, 219-220, 329-331, II, 56-58, IV, 17-20; Glodeanu, Poetica, 169-184; Hortensia Papadat-Bengescu, DCS, 21-25; Dicț. esențial, 605-610; Ghițulescu, Istoria, 147-150; Sorescu, Lumea, 119-127; Ion Bogdan Lefter, Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Eugenia Tudor-Anton, Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001; Liana Cozea, Exerciții de admirație și reproș - Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2002. F.M.
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și prelucrări - sunt adunate în Teatru (1893), după ce publicase, în 1879, încercarea dramatică Pe malul gârlei. Scrierile în proză, nuvele și schițe, rămân în periodice. Fără să fi desfășurat o prea întinsă activitate de prozator, O.-A. este unul dintre nuveliștii meritorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Majoritatea nuvelelor sale își plasează acțiunea în Țara Românească, între 1800 și 1850, iar altele în Grecia. Personajele cunosc o viață aventuroasă, cu ridicări și căderi neprevăzute. Din apele tulburi ale obârșiei, O.
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]