177 matches
-
justifică nicidecum efortul disperat al unora de a inventa tot felul de lianți extravaganți spre a uni elemente și materii din aceeași familie, legate de cînd lumea prin procedee mai naturale". Prozatorul e momit și prin specificarea faptului că exercițiul nuvelistic ar fi "în toate cazurile întineritor", că alternarea formelor epice constituie un mijloc salutar, inclusiv pentru romancierul cu experiență, de a-și controla "forța de sinteză, spontaneitatea și simțul economiei expresive". Pledoaria apare coroborată cu exemple pertinente, precum Hemingway, care
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș Neagu. Cu acest tip de roman moare o epocă și apune un stil, nu știu dacă definitiv. L-au mai reprezentat V. Voiculescu, Zaharia Stancu și Mircea Ciobanu. Romanul de construcție nuvelistică e bine susținut și de G. Călinescu, Eugen Barbu, Petru Dumitriu și Marin Preda. E mai emancipat decât primul, dar departe de modernitatea romanului-roman, indestructibil. Avem câțiva profesioniști ai romanului, în care cred și cu care putem ieși în lume
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
a extraordinarului român Mara nu-i crește cota literară. Și aceasta nedreaptă, îndărătnica opinie se menține pînă tîrziu între războaie prin condeie autorizate precum cel al lui Pompiliu Constantinescu. De-abia Călinescu, în Istorie, da acelui român (că și, parțial, nuvelisticei) prețuirea meritata, făcînd o spărtura în cecitatea aproape generalizată. Merită reprodusa aprecierea lui Călinescu: "Pentru epoca în care a apărut, Mara trebuia să fie un eveniment, si, astăzi, privind înapoi, românul acesta apare că un pas mare în istoria genului
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
acestora, îl împingeau pe autorul comediilor către alte orizonturi, ceea ce nu însemna totuși o fugă din calea pericolului, ci setea de a înfrunta pericole noi. Scriitorul abordează genul tragic, se consacră prioritar prozei, iar în cadrul acesteia optează pentru nuvelă. Proza nuvelistică nu-l dezminte însă pe omul de teatru; nervul epic se concentrează în scene de mare spectacol, pe care memoria cititorului le readuce oricînd la suprafață. Între marii clasici ai literaturii române, cel mai puțin "clasic" se dovedește Caragiale. Dar
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
Ion Buzași Pavel Dan a publicat în revista "Blajul" (1934-1936) nuvele (Îl duce pe popa, Corigențe, Studentul, Livadă, Întâlnirea și La închisoare - ultima nesemnată); își publică de asemenea două fragmente din teza lui de licență despre balada populară. Asupra nuvelisticii lui Pavel Dan s-au rostit opinii judicioase de către Ion Chinezu, Cornel Regman, Monica Lazăr, Nicolae Manolescu ș.a. Cele două studii de folclor, de fapt capitole din teza de licență despre balada haiducească, așa cum s-a arătat, nu sunt decât
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
34 de ani de când au apărut primele volume ale seriei de opere, la care mai adaugă - respectându-i toate datele atelierului său de muncă - cinci ani de pregătire a acestora, "inclusiv repetiția generală din 1965, soldată cu publicarea integrală a nuvelisticii rebreiene, în Biblioteca pentru toți", totul este pus de Niculae Gheran sub semnul bucuriei săvârșirii și al excesului. Dar tot el continuă, cu acuitatea experienței împătimitului care nu cunoaște bariere în cercetare, când contextul îi este mai mult sau mai
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
vizibilă seara în sud și dimineața în vest. l 24 ianuarie - LUNA la perigeu. agenda aniversărilor Sâmbătă, 18 ianuarie Ioan Slavici Se împlinesc 155 de ani de la nașterea scriitorului Ioan Slavici. Personalitate artistică proteică, s-a afirmat mai ales în nuvelistică, volumul „Novele din popor“ cuprinzând câteva scrieri devenite clasice: „Popa Tanda“, „Budulea taichii“, „Moara cu noroc, „Gura satului“ ș.a. A scris și povești („Zâna Zorilor“) și este și autor de romane („Mara“, „Corbei“). Creator al unei tipologii viguroase, excelent analist
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
un act retoric. Prin urmare, ea trebuie să pună în funcțiune un subtil aparat de persuadare, să anticipeze obiecții și să răspundă totodată unei situații existente, chiar dacă uneori situația trebuie inventată pentru ca ea să existe. De pildă, în cazul editării nuvelisticii thomasmanniene, trebuie ținut seama de faptul că în rîndurile publicului său se vor afla, fără îndoială, cititori care nu au experiența "Muntelui vrăjt" sau a "Casei Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de paradoxal sau chiar revoltător
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
întruchipare a Șeherezadei. Numai că, spre deosebire de mitul fondator al povestirii, nu ea e cea care înfruntă pericolul morții, ci ascultătorul ei. Moartea și fantezia sînt temele constante în secole la rîndul de literatură. Dar legătura dintre ele este poate Tema nuvelisticii lui Thomas Mann. Thomas Mann - Povestiri (I și II), traducere de Ion Roman, prefață de Ion Ianoși, postfață, note și comentarii de Thomas Kleininger, Editura Univers, București 2000, 422 +350 pagini, preț nemenționat.
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
și de la tribună, își găseau astfel un derivativ natural în arta teatrală, adică în cea mai socială și mai spectaculoasă dintre artele verbale. Nu e de mirare că prozatorul a scris relativ puțin. Cea mai mare parte a creației sale nuvelistice, rod al unui deceniu și ceva , datează din perioada 1883-1894 (vezi Iancu Moroi, Zobie, Bursierul, Liniște, Domnul Vucea, Paraziții etc.). înainte de a fi ajuns „pe culmi", bineînțeles pe cele sociale, Delavrancea a reușit să închege într-un număr restrîns de
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. La orizont, prin prăfărie, se zăresc o mulțime de turle". Hotărît lucru, Delavrancea rămîne autentic și interesant doar atunci cînd se reîntoarce în mahalaua natală: așa s-a întîmplat în nuvelistică, tot așa și în teatru. Atmosfera sfîrșitului de secol s-a insinuat la el lent, la început în nuvelele care-i reînviau copilăria, apoi în teatrul istoric apropiat de basm și în dramatizările tardive. Locus amoenus, matrice lingvistică și izvor
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Mai mult, revenirea la roman îi pare cronicarului o "recădere", de vreme ce "edificiul romanului nostru se înalță și azi pe un strat considerabil de povestire". Criticul devine astfel un ceasornicar migălos care demontează mașinăriile romanești pentru a da la iveală componentele nuvelistice: în Ucenicul neascultător, "George Bălăiță, nuvelist prin vocație și povestitor prin har, construiește atomizant cinci ansambluri autonome și complet diferite unul de altul", în timp ce Daniel Bănulescu ne-ar oferi, în alt roman, "șapte povestiri de întinderi și ponderi diferite". și
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
suplimentară a uimitoarei febrilități creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - și o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica și Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediția lui Leon Baconsky are meritul esențial de a stimula inițiativa unei serii de opere complete Gib I. Mihăescu, bazată pe o nouă investigație a manuscriselor și a revistelor, pe o recuperare cu adevărat integrală a prozei
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
facă din ei doi foști iubiți fără o iubire cu adevărat consumată. La Fialta se văd pentru ultima oară, contururile corpurilor lor diluîndu-se în ceață și ploaie, înainte ca ea să moară într-un accident de mașină. Editarea întregii opere nuvelistice a lui Nabokov mi se pare o idee foarte fericită. Asta înseamnă că acum nuvelele pot fi traduse, și poate că pe măsură ce achiziționăm, cu eforturi lăudabile precum cele ale Getei Dimitriu, toți urșii împăiați ai postmodernismului, vom avea răgaz și
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
volumul său la tipar Breban însă îl opri, căci scrisese între timp Francisca. Nu mai era cazul să debuteze cu schițe din moment ce scrisese romanul, și el romancier dorea să fie înainte de toate. Romancierul unei generații care se ilustrase concludent în nuvelistică (prin Bănulescu, Velea, Titel și prin alții), dar prea puțin, socotea autorul Franciscăi, în roman. O va face el, după Francisca, prin În absența stăpânilor, prin Animale bolnave, prin Îngerul de gips, Don Juan, Drumul la zid, prin monumentalul Amfitrion
Destin de romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2826_a_4151]
-
rigori economice. Într-un alt episod, îl vedem pe Rebreanu, situat "între socialiști și contrabandiști" (p. 39-51), evadând din Bucureștiul ocupat de nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR. Versiunea nuvelistică are palpit epic, ritm și contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult cu cât în corpul cărții, în povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul cinism - ca să moară. El nu este propriu vorbind un personaj, ci o atmosferă, un mod de existență, o formă subtilă de legitimare. Dispariția lui fizică are tocmai darul de a clătina
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
prima dată într-o istorie a traducerilor veche de 144 de ani (se pare că primul text tradus în românește este „Puțul și pendula“, publicat în „Independența“ din 1861, nr. 17-21), cititorul român are, de la Polirom, un tablou complet al nuvelisticii lui E. A. Poe. Tabloul de care traducătorul ediției Liviu Cotrău ne vorbește este alcătuit din volumul „Masca morții roșii“, apărut în 2003, și „Misterul lui Marie Roget și alte povestiri“. William Carlos Williams lasă de înțeles că „înțelegerea a ceea ce
Agenda2005-35-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284140_a_285469]
-
una socială, mobilizatoare), ci pe stimularea cu orice preț a producerii de literatură a timpului prezent, studiul lui Ovid. S. Crohmălniceanu, Critică și criticism 5, acuza temerar manierismul, debilitatea epică, senina plagiere, intriga simplistă și ridicolă, sărăcia lexicală din noua nuvelistică românească. Ana Selejan a prezentat detaliat literatura acestui caz, cu toate atacurile și represaliile care au urmat apariției studiului 6. Ceea ce a iritat probabil cel mai tare a fost faptul că autorul considera nulă 95% din proza scrisă în ultimii
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
dovedește nimic. „Această carte a fost scrisă îndelung, în ani de zile, și nu este pagină pe care să nu fi sângerat, pradă tuturor întrebărilor. Personajul principal trebuia să fie Moartea care revine mereu, ca un laitmotiv.” Personajul masculin al nuvelisticii lui Holban, întrebat fiind de o verișoară care-l surprinde în livadă notându-și ideile într-un carnețel, răspunde că scrie „o carte cu copaci, cu o casă, și cu o grădină.” Romancierul face ceea ce generația sa considera a fi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
țărilor recent intrate în Uniunea Europeană: Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria. Din fiecare țară a fost ales un juriu format din cincisprezece persoane, care va desemna o carte publicată între 1990 și 2004 Ăroman, nuvelistică, memorialistică) și care să nu fi fost tradusă în mai mult de trei limbi europene. Fericitului câștigător, Dumnezeul traducerilor îi va pune mâna-n cap. Volumul său va apărea în engleză, în limbile țărilor nou aderate și în celelalte cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu dăruire și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu dăruire și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Nu am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru a sugera cât de cât traseul receptării critice, întotdeauna semnificativ, a nuvelisticii sadoveniene, am reprodus câteva (prea puține) citate în notele care însoțesc, la final, fiecare narațiune. La fel, indicația anului apariției și a titlului volumelor din care au fost selectate povestirile și nuvelele urmează imediat textelor. Două criterii au stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]