1,437 matches
-
Mare sau otomani; dimpotrivă, am motive să stimez sîngele nobil al eroilor, dar și mai mult apreciez meritele. Nu trebuie să uităm aici că Machiavelli se înșeală profund cînd crede că pe timpul lui Sever era de ajuns să conduci niște oșteni ca să te menții; istoria împăraților ne dovedește contrariul! Cu cît un suveran se înconjura de pretorieni nedisciplinabili, cu atît aceștia se simțeau mai puternici. Era la fel de periculos să-i flateze ori să vrea să-i reprime. Astăzi, nimeni nu se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două; adversarul avînd timp să se refacă, în campania următoare apărea din nou și începea disputa în privința celor hotărîte cu un an înainte. În țările unde
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
depistăm cu severitate pe potrivnici. Limpezirea stării de apartenență se cere a fi și conștientizată. Vasile Filip 1 august 2012 Hanul cercetașului ― Cine bate În poarta hanului cu așa Înverșunare la ceas de noapte? - s-a auzit Întrebând glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu prindem momentul când se schimbă garda”... „Toader Își poate face griji, dar e nevoie să așteptăm trecerea patrulei, să nu ne prindă În mers” - am socotit eu. Am avut de zăbovit destulă vreme... Când i-am văzut pe „oșteni” Îndepărtându-se de noi, am pornit spre ai noștri... Toader, care Își amintea clipă de clipă și pas cu pas acele Întâmplări, a venit În sprijinul prietenului: ― Mai știi, Petrică, ce Întrebare ți-am pus eu atunci? ― Cam așa, Toadere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul om, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână în urma convoiului, că-i paște pericolul să fie capturați de către cetele de urmăritori ale călăreților moldoveni care răsar de pretutindeni și tot așa dispar în necunoscut. Se interzice consumul mustului și al vinului cu desăvârșire. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte și nici înapoi nu se mai putea face fără de mari eforturi. Rău ne-ai pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a schițat un scurt bilanț al dezastrului: 40.000 de cai, 20.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ropce, Iordănești, Cupcea, Pătrăuți și Igești pe unde au aflat moldovence ochioase și arzoase, numai bune de strâns în brațe. Printre aceștia ar fi Volcinski, Zvolinski, Malinoski, frații Rey și Iasinski, cu toții sotnici bine cotați. Dar mai sunt și destui oșteni de rând. Nu vă spuneam eu, dragilor, că dezastrul este în curs de desfășurare, în plină derulare? Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
CEI TREI COPIIMOZART CALIGRAFUL Pana mea așterne pe hârtie literă lângă literă cu siguranța unui trăgător cu arcul. Ba mâna ce ține un condei e necesar să fie cu mult mai exersată decât aceea a oșteanului. Fiindcă arcașul, greșind, lasă unui om viața, ceea ce nu e puțin lucru dacă socotim că un vrăjmaș trebuie, în principiu, neutralizat - rănit, cel mult - și nicidecum omorât. Poate nu este bine ceea ce spun, dar, ținând seama de nenumăratele războaie dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aducând drept argument hotărâtor faptul că la rându-mi s-ar putea să am un fiu care să-mi semene și să-mi urmeze, cetatea având peste o vreme un alt Caligraf destoinic. Așa că am fost însurat cu văduva unui oștean, dar nici unul din cei patru fii pe care i-am avut împreună nu m-a moștenit în ale scrisului. Unul e arcaș, altul e olar, al treilea cântă frumos, iar ultimul aleargă foarte repede. De altfel, sunt mari acum, mâine-poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine decât oștenii, îndopat aproape, iar noaptea sunt scos la aer pe terasă. Fac gimnastică, alerg pe loc, ridic de câteva zeci de ori o halteră adusă anume pentru mine, privesc stelele. Locul e marcat cu o flamură albă, semn că acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se află cel care, cândva, cu o mână sigură, va scrie semnele magice ale împăcării. Până atunci, când se va întocmi actul, existența mea va fi mai mult un exercițiu de supraviețuire. Chiar dacă nu sunt supus unor amenințări directe (nici un oștean advers nu va încerca să ucidă Caligraful), pericolul există și vine, după cum se poate observa, nu din afară, ci din lăuntru. Grija ce mi se arată, iată primejdia cea mare! Nu e chip să mă sustrag; nici un Caligraf nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Odiseea - din lucrarea sa notată de profesorul Z.Z. Puțintelea cu nota maximă!... Chiar îl interesară unele pasaje din lucrarea Orbului - pe care încă n-avusese timp s-o răsfoiască! - în care... ,Toți peste noapte dormeau și zeii ceilalți și oștenii Numai Zeus n-avea parte de tihnă, nu-l stăpânea somnul, Sta chibzuind cum să-l înalțe pe-Ahile Cinstea mărindu-i cu pierderea multor ahei la corăbii..." - Cum vremile se repetă, zise Trandafir cu înțelepciune mare, bre, cum acum
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
n-avea parte de tihnă, nu-l stăpânea somnul, Sta chibzuind cum să-l înalțe pe-Ahile Cinstea mărindu-i cu pierderea multor ahei la corăbii..." - Cum vremile se repetă, zise Trandafir cu înțelepciune mare, bre, cum acum suntem zei, oșteni, pleavă... Cum vremile repetă afurisenia asta cu momeala, cu visul!... Ioanea Păsulii recită potolit ce avea scris în lucrarea de masterat: Una din toate la urmă-i păru mult mai cu cale, Lui Agamemnon Ahile un vis momitor să-i
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
impecabil stilistic, romanul Flaviei Teoc, Kyrie Lex, lasă totuși, în final, impresia de oarecare inconsistență epică. Pline de poezie și de idei, paginile romanului nu au totuși ceea ce ar trebui să fie nivelul de profunzime, adâncimea existențială. Dialogu-ri-le purtate între oștenii lui Osul nu au o evidentă tensiune a trăirii (iminentă în preajma catastrofei despre care știm că a urmat), retorica lor sună destul de anost, ca într-o nu foarte reușită piesă de tea-tru de factură istorică. Personajele nu au nimic memorabil
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
unei monede de un leu; "în cele din urmă, l-am primit". La 21 ianuarie 1993, memorialistul e înștiințat că a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. Am înțeles că Biserica își recheamă sub drapel pe bătrînul ei oștean. Și m-am supus." Astfel se încheie Memoriile celui care, astăzi, ocupă înalta demnitate de mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Interesul documentar al scrierii sale și însușirile ei literare se îmbrățișează strîns sub cupola unui sens etic, care
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
până la punctul final tăind în două Răsăritul, și unde, odihnindu-se în sfârșit după atâtea lupte, stă generalul martir al lui Dioclețian, - Gheorghe, hramul mănăstirii, prietenul lui Ștefan care-l punea pe flamura lui de atac... În stânga lui Gheorghe - Dumitru oșteanul. În dreapta, Ioan Cel Nou de la Suceava, martirizat la Cetatea Albă... pare și el surprins de cinstea care i se face, de a fi promovat dincolo de forul ecumenic, un sfânt local pus pe o treaptă atât de sus... Mitropolitul Grigorie Roșca
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
Toți aveau Nasul meu Și căpățâna mea. Nikolai BRUNI (1891-1938) * * * La moartea lui Nikolai Gumiliov Cu capul potopit de flăcările pojarului, Muză, nu plânge! Jur, el a spus: nu, cetățene călău, Eu nu ți-s tovarăș, Ci sunt cavalerul Fecioarei. Oșteanul țărilor cerești. Eu... (1921) Konstantin BOLȘAKOV (1895-1938) * * * Cu coșuri de fabrici din funingine de cărbuni Pe genele mele tristețea negrului urșinic Văzul înrăirii lor cârpește indolent, În cerul gri hârcâind supărat. Aburi turmentându-se, sfărâmând uși putregăioase, Încleștară albi-surii bicepși
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
pe acești necredincioși să cadă de cinci ori pe zi la pământ cu fața către Mecca. Scăfârliile lor bolnave și nesupuse le vom acoperi cu turbanul Islamului. - Ce frumos vorbește acest predicator, zise astrologul. - Vreau să recit un poem în fața oștenilor, spuse ațâțat Sadedin. Tocmai îl meșteresc în cap. Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
zise astrologul. - Vreau să recit un poem în fața oștenilor, spuse ațâțat Sadedin. Tocmai îl meșteresc în cap. Bolborosea în continuare. Tuz Okcean era acum convins că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau derviși din tot felul de secte, zdrențăroși și murdari. Dervișii rufai începură dansul ritual. Oștenii se împingeau să vadă mai bine salturile lor în ritmul daulei. Era un dans ciudat
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
că meseria de poet este de o mie de ori mai istovitoare decât cea de oștean. Își tăiau cu greu drumul prin mulțime. Ici-colo se zăreau derviși din tot felul de secte, zdrențăroși și murdari. Dervișii rufai începură dansul ritual. Oștenii se împingeau să vadă mai bine salturile lor în ritmul daulei. Era un dans ciudat. Se ridicau și se lăsau pe vine strigând „ah" și „uh". Erau palizi și țineau ochii pe jumătate închiși, în extaz. - E un dans nou
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
stânga lor, se înghesuiau toți. Se auzi un urlet. - Se bat, zise astrologul. Hai să ne uităm și noi. Se dădură mai aproape. - Ce se întâmplă aici? îl întrebă Sadedin pe un ienicer. Ienicerul ridică din umeri. Se strecurară printre oșteni, care, văzând straiele ciudate ale astrologului și cronicarului, le făcură loc. De-abia fuseseră despărțiți doi serdengheștleri de un grup de akingii. - Serdengheștleri?, făcu Tuz Okcean. Unde-s? - Uite, ăia de colo, zise un azap. Cât p-aci să se
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
akingii. - Serdengheștleri?, făcu Tuz Okcean. Unde-s? - Uite, ăia de colo, zise un azap. Cât p-aci să se taie cu hangerele. În școala de ieniceri, Tuz Okcean auzise adesea despre vestitele unități ale serdengheștlerilor, cum erau denumiți de obicei „oștenii morții", cărora nu le era îngăduit să se întoarcă vii din luptă, fără biruință. Tuz Okcean vedea pentru prima oară pe doi dintre ei. - Sunt neînfricați, spuse Sadedin cu admirație, mai ceva decât dalkâlâcii. - Sunt tare încrezuți, zise astrologul. - Sunt
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]