139 matches
-
tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși aflat lângă bătrânul boier, a scăpat numai cu îmbrînceli, parcă, în toiul vijeliei, nimeni nu I-ar fi recunoscut. După numai câteva clipe, cei ce se oțărau împrejurul bătrânului Iuga îl părăsiră unul câte unul, răcoriți sau flămânzi de alte fapte. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pământul și mirosindu-i mai lacom ca totdeauna aroma dulce-amară, pentru ultima oară. Nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cineva că românii nu sînt o echipă ! Echipa lui Gargantua... Țara lui Călin Țara lui Gargantua... Nici n-am deschis bine gura și mi-a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dedesupt, din zece în zece metri, câte un deținut, căruia i-am legat un ham, de umeri, și, care, prin coordonare, asigură mișcarea ei, și transportul materiei ăleia, spre gârla apropiată. Ei?,întreabă, Teleleu, către comisie, la care, primul-ministru, răspunse, oțărât: dacă ție-ți dă satisfacție, n-ai decât, bucură-te, cât vrei, de asemenea satisfacție! Dar, bani, de la guvernul meu, pentru cheltuielile pușcăriei tale, tot n-ai să vezi, atâta vreme căt eu voi fi la cârmă. Ai auzit? Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pare rău. Acum îmi dau seama că sfîrșitul devine neobișnuit de dureros pentru tine. Ai un copil. Cîți ani are? — Nu știu. Timpul tău trece mult prea repede și nu-mi dau seama. După un moment de tăcere, iluzionistul se oțărî: — Nu-mi pot schimba planul acum. De ce să fiu eu mai filotim decît secolul meu? Milioanele de copii care au fost uciși mișelește în acest secol este... nu da în mine! Lanark abia își încordase mușchii, dar iluzionistul alunecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la gunoi pantofii cu strasuri. — Domnul doctor Fertilitate a fost așa de fermecător, deci? o trezi Stevie din visare cu răceala unui bisturiu. Auzisem că arată de parcă ar fi descins din Tineri stagiari îndrăgostiți. — Pentru numele lui Dumnezeu, Stevie, se oțărî Fran, simțindu-se vinovată. Mă întrebam pur și simplu dacă n-am putea face un reportaj despre secția lui, atâta tot. — Iar încântătoarea domnișoară redactor-șef de la Woodbury Citizen ar putea să scrie articolul ea însăși în loc să trimită vreun tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pur și simplu slujba ! Încă n-am terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută, ce mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se pupau cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lung, că o apucase un dor. - Să nu afle tat-tău, că ne rupe pe-amîndouă în bătaie. Pe tine te are și, decât să-i faci vreo rușine, mai bine să te duci pe pustii... - Da ce-ți veni? se oțărî aia mică din țoale. - Taci, că se scoală Aristică și ne dă afară. Tu nu vezi că miroși ca o spițerie? O să lași lămâiță cumetrii fără frunze și-o să ne afle mahalaua, mamă! Și când o afla, ne plângem de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu poate crede nimenea-n lume la moartea unei ființi iubite. - Cezara, zise el lin, nu-i așa că tu mă-[ n]șeli, că tu glumești, că tu nu ai murit, cum poți tu muri?? Nici un răspuns. Deodată ochii lui se oțărîră... Dinții începură [ă ]- a-i clănțăni ca de friguri... el se temea - se temea de el însuși - de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mînă-i apasă pieptul, el răsufla, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nediminuată, neintimidată de potopul de nenorociri căzute pe capul ei. Ea inventează mereu poezia, Întemeiază ființa, provoacă scrisul. Scriitura nu este, la Conachi, gratuită, poetul nu scrie niciodată (cel puțin așa spune) pentru „pricini străine”. N-are spor, mîna se oțărăște, mintea se Îngreuiază: „Ah, scrisul (s.n.) nu-mi sporește decît numai către tine MÎna mea se oțărăște a-nsămna pricini străine.” Însă pricinile se schimbă des, Conachi are o vocație inepuizabilă de a intimiza obiectul erotic, de a-l asuma rapid
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrisul. Scriitura nu este, la Conachi, gratuită, poetul nu scrie niciodată (cel puțin așa spune) pentru „pricini străine”. N-are spor, mîna se oțărăște, mintea se Îngreuiază: „Ah, scrisul (s.n.) nu-mi sporește decît numai către tine MÎna mea se oțărăște a-nsămna pricini străine.” Însă pricinile se schimbă des, Conachi are o vocație inepuizabilă de a intimiza obiectul erotic, de a-l asuma rapid. Zulnia este, ca Beatrice, imaginea pură a iubirii lui. LÎngă Zulnia există În versuri Anica, Casandra, Lucsandra
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niciun număr. — Păi, formează, ce stai ? — Ce, că nu știu niciunul... — Formează și tu unul la întâmplare. — Și dacă răspunde altcineva ? — Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite ? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poziția potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți că-i al vostru mormanu’, atunci așa să fie. Luați-l în spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acesta modul de-a dezbăra pe oameni de relele lor obiceiuri și de defectele lor cele mici sau mari. Mijlocul ce-l întrebuințează d-sa - chiar de-ar fi pentru realizarea unui scop bun - totuși nu servește decât spre a oțărî mai mult sufletele și a le face să persevereze în calea apucată odată. Și-apoi, esprimîndu-i această părere a noastră, cine știe dacă n-o facem mai mult în interesul junelui nostru critic decât într-acela al adversarilor săi. Ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a respirat tata. Atunci aerul mort o să-l sufoce pe tatăl nostru din carne. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE (se ridică și observă fereastra închisă): Iar trebuie să ia timpul gustarea cu câinele, Că coroana aia i-a sucit capul (se oțărăște în direcția câinelui) Rolfi, Vino aici Acu vine și voma mea pentru tine Și pe urmă vine haleala ta pentru mine Azi îmi scot la lumină limba roză din bot Mâine o să-mi rupi tu gâtul meu cel puturos (Câinele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și se plâng că tu strici imaginea tuturor, întrucât de cele mai multe ori nu arăți aranjată sau îngrijită. Nu fac decât să îți spun ce am auzit de le ceilalți”. 10. „Mi se întâmplă să fiu agresată verbal atunci când șeful se oțărăște le mine, apoi iese val vârtej din birou ca să se liniștească”. Nu toți agresorii se folosesc de multe cuvinte. Un „La dracu’, Donna!” exasperat din partea șefului, urmat de întoarcerea lui pe călcâie și părăsirea încăperii, poate fi o agresiune verbală
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cărțile sfinte. Avea o inteligență deosebită, cultură, sensibilitate, credință, era clarvăzător: "e scris că luptătorul pe cal alb s-o întâmpine și s-o lovească (Mehmet e fiara, n.n.), vărsându-i spurcăciunea sângelui". Nicodim este dascălul lui Ionuț: "nu te oțărî așa: căci cartea nu-i lucru rău". În timpul luptei de la Vaslui, lăsase singurătatea la Mănăstirea Neamțului, și învârtea sabia alături de frații săi. Între "oamenii Măriei-Sale" se află și arhimandritul Amfilohie Șendrea, filosof, om de cultură, om politic, om de taină
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sub adevărată teroare pe celălalt, fapt caracteristic unor firi puternice, capabile de maximă dăruire. Memorialul durerilor erotice este alimentat, în preludiu, de vorbe aprige și acuzatoare. Dar, după fiecare scenă furtunoasă, se simțeau și mai întăriți în unire: „- Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci! îi zicea rîzînd Nechifor și-și mîngîia mustața groasă adusă a oală. La mustața aceea neagră și la ochii aceia cu sprincene aplecate și la toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă, Vitoria se uita ascuțit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a făcut de am devenit vecini, iar ele mi-au povestit, cătinel, mai cu seamă bătrâna Ecaterina, cătinel și cu vorba rară, ceva din viața lor. N-am pus întrebări, n-am fost curios de altceva. Deoarece vremea afară se oțărâse rău, m-au rugat să rămân noaptea aceea acolo. Eram înfășurat acum într-o plapumă groasă de lână, călduroasă, cotul mi-l țineam pe o pernă mică, iar sub urechea mea mă chema la somn vreo șapte perne, care mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu e zi de vizită! După logica dumitale simplă, încerc eu să nu mă înfurii, ai dreptate. Însă de ce nu interpretezi lucrurile printr-o logică având trei valori: adevărul, falsul și posibilul!? Da' nu mă luați așa, tov inginer! se oțărî 'telectualul de portar, vexat în pospaiul lui de instrucție. Că am și eu oleacă de școală. Falși sunt cei care vin la Spital și dau să intre cu fel de fel de motive și pe urmă tov director-administrativ mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umbre divine-visuri care mă poartă din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să trăiesc în ceri254. Iată reacția poetului la moartea iubitei, descrisă veridic în varianta la Moartea Cezarei: Deodată ochii lui se oțărâră ... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri ... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru ... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lungul unei sărutări numai, așadar când iubește cu adevărat, Sărutarea l-a umplut de geniu și de putere creatoare 272. Concentrarea de sine și reacțiile vii ale copilului în fața morții iubitei sunt obiecte de studiu freudian: Deodată ochii lui se oțărâră... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i apasă pieptul, el răsufla, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]