141 matches
-
la gunoi pantofii cu strasuri. — Domnul doctor Fertilitate a fost așa de fermecător, deci? o trezi Stevie din visare cu răceala unui bisturiu. Auzisem că arată de parcă ar fi descins din Tineri stagiari îndrăgostiți. — Pentru numele lui Dumnezeu, Stevie, se oțărî Fran, simțindu-se vinovată. Mă întrebam pur și simplu dacă n-am putea face un reportaj despre secția lui, atâta tot. — Iar încântătoarea domnișoară redactor-șef de la Woodbury Citizen ar putea să scrie articolul ea însăși în loc să trimită vreun tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am cu barbă. Culi al nostru se rade în fiecare dimineață și mie mi-a fost drag așa. Bărbaților cu ochii verzi le stă bine numai cu mustață. Nu-mi place să fie nici popă, nici mitropolit. —Așa? s-a oțărât bătrâna. Atunci stai aici în sălbătăcie, fără doctorii și fără doctor. Ana a oftat din adânc și a privit cu dragoste la soțul ei. Paznicul se oprește. Ar dori să iasă din aceste gânduri, cum ar dori să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au apucat să scrie romane fără o documentare temeinică, aceasta fiind mama literaturii realiste, așa cum au învățat în timpul comunismului de care au fugit apoi care încotro. Cotidianul, 8 noiembrie 2002 Oportunism idealist (I) — De ce ești atât de antiamerican? se oțărăște la mine un amic care îmi vrea binele și crede că dacă declar că nu-mi plac americanii îmi periclitez cariera scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când Maria Bănuș scria „Ție îți vorbesc, Americă”. Tac, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu un ibric în mână. --Să-ți dau o gură de bragă, boierule, că după câtă cale ai bătut ți-o fi sete - m-a luat în primire mehenghiul. --Uite că nu mă arde setea, ci mai degrabă palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă peste jazz, peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear țipând, dar muzica era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bunăoară, nu m-am mai regăsit niciodată. Peste Gheorghe Grosoș Însă am dat Într-o vară. Aveam amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru că-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi bat joc? Imposibil să nu fi auzit și tu de Gropniță, că doar nu ești picat în satul nostru dintr-o farfurie zburătoare. Toți vorbesc de ea. Dar ce-i aceea și unde se află? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai știți voi ceva: s-ar putea ca acolo, sus, să fi fost atunci un drum, sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cunoaștem? —Căutați-vă de drum. Nu fiți rele, că nu vă facem nimic. Nouă ne plac fetele frumoase ca voi, s au apropiat și mai mult, unul dintre ei prinzând-o pe Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu e zi de vizită! După logica dumitale simplă, încerc eu să nu mă înfurii, ai dreptate. Însă de ce nu interpretezi lucrurile printr-o logică având trei valori: adevărul, falsul și posibilul!? Da' nu mă luați așa, tov inginer! se oțărî 'telectualul de portar, vexat în pospaiul lui de instrucție. Că am și eu oleacă de școală. Falși sunt cei care vin la Spital și dau să intre cu fel de fel de motive și pe urmă tov director-administrativ mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de capul ei. Acuma sigur că la România se mai mână calul și se sapă cu săpoiul și se trage la șaibă, și-atunci zice Ion că el nu-i egal cu Maria, și intelectualul român, cu sex moale, se oțărește falic când aude de feminism. M-apucă râsu-plânsu când mă uit la ei; deja miros a trecut. Cam asta voiam să-ți spun, dragă Mihaela, eu, care mă simt bărbat de bărbat și care niciodată n-am vrut să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pur și simplu slujba ! Încă n-am terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută, ce mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
c‑am fost dată afară. Pur și simplu nu pot. Spre iritarea mea, simt lacrimile scăldându‑mi ochii. Sunt așa de mândri de mine. Și eu nu fac altceva decât să‑i dezamăgesc tot timpul. — Ba nu‑i dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Un puradel de vreo șapte ani, se tot învârtea prin jurul meu și atunci ca să-l încerc i-am zis năpârstocului: „Am niște carne de „șoșoi” (adică de iepure) friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a repezit imediat spre mine, ca o arătare cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dedesupt, din zece în zece metri, câte un deținut, căruia i-am legat un ham, de umeri, și, care, prin coordonare, asigură mișcarea ei, și transportul materiei ăleia, spre gârla apropiată. Ei?,întreabă, Teleleu, către comisie, la care, primul-ministru, răspunse, oțărât: dacă ție-ți dă satisfacție, n-ai decât, bucură-te, cât vrei, de asemenea satisfacție! Dar, bani, de la guvernul meu, pentru cheltuielile pușcăriei tale, tot n-ai să vezi, atâta vreme căt eu voi fi la cârmă. Ai auzit? Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Mai bine mort decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din pământuri. Egzact, aprobă Gheretă. Atunci care e problema? Problema, domnu' farmacist, e asta: cu ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se pupau cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]