366 matches
-
și aducea vorba de nevastă-sa, o chema Lola, îmi explicase, dar el o dezmierda zicându-i Lolita. Aha, observasem eu, după Nabokov!... Aș, Nabokov, se amuzase interlocutorul meu, așa îi spun de când o cunosc, de când era o firavă fetișcană oacheșă, care îmi căzuse cu tronc, tocmai mie, ditamai comandantul de navă! Îl cunoscusem pe Cucaras cu o zi în urmă. Ședeam la umbra streșinii unei popicării vechi, în apropierea plajei, să stai mai mult la umbră, mă sfătuise medicul, soarele
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
o căruță de lemne pentru școală, într-o jumătate de zi, ceea ce nu prea era la îndemâna tuturor bărbaților. Ei, zdrahoanca asta, nu se știe în ce fel, întâlnise un negru cu care îl concepuse pe Hapciurică. Ăsta mic ieșise mulatru, oacheș cum s-ar zice, dar avea în cap o claie de păr, deasă și încâlcită, de nu intra pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
venirii cetei de călușari, îmi umpleam brațele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte și alergam la șosea cu părul despletit, cu ochii înrourați și cu o dulce veselie în suflet. Călușarii erau flăcăi frumoși, zvelți, cu fețe oacheșe arse de soare, cu dinți albi ca mărgăritarele, veseli foc și foarte pricepuți în ale dansului. Când jucau, tălpile lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Câtă
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
sterilă Decizii istețe în laboratoare Pe sub pământ, pe sub ocean Să nu se știe, să nu se vadă De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O viziune avusese mătușa Elvira peste ocean hotarele să le atingă prin sufletul „ Raței Oacheșe” Pian avea mătușa acordat în cadența râului cu toboșari Peste prerii adormite Acolo și-a dus fiul@soața peste pietre și bolovani Acolo și-a dus nepoata în ținuturile roșului aprins Acolo și-a dus nepotul O viziune avusese mătușa
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât. Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât.Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d.
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat ... Din păcate Împăratul August, un mare
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât. Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
care autorul le abordează cu o sinceritate debordantă fără să se teamă că ar putea deranja cititorul. Lumea este ca lumea, și lumea lui SAMSON IANCU este precum carpeta de pe peretele unei case de mahala,- o țesătură în care femeia oacheșă și cu cerecei din aur-sadea, retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unui trandafir sângerând. Roșu! Durerea nu mai contează. Patima mustește, se învârtoșește în cartea de față. Există o ,,faună,, în care personajele au nume dintre cele mai
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
și pe Bujoara - vacă lor cea dragă, cu care ea mergea la păscut. Puțin mai tarziu înțelege ce se poate descoperi, prin a învăța carte. Poate atunci, când merge cu fratele mai mare, pentru prima oară la oraș. Deși mărunțica, oacheșă și slabă, reușește să plece din satul sau sărac, învățând și creându-și o viața socială demnă. Sărăcia timpului și diversele întâmplări colorate ale vieții, au făcut-o pe Titina Nica-Țene, să ne dăruiască astăzi toate aceste povestiri autentice. Viața
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această țară teribil de simplă și frumoasă, trecută adesea prin focurile unor războaie, despre care am învățat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamată și blamată, și oacheșă, cu oameni care visează să trăiască în altă țară. Iluzoriu? Nu știu ce să zic de la înălțimea celor 17 ani ai mei... Este țara mea, țară scăpată din mână ce se îndreaptă spre declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi absurd
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi din săptămână, La Manole la fântână, Un român și o română, Au venit, așa se pare, Fiecare pe-o cărare, Hăulind, nevoie mare! El un mare șugubăț, Oacheș tare și isteț, Sprijinea în cot un băț, Ea o mare turturea Oacheșă, la fel și ea, Cofa-n brâu o și ținea. Se priviră pe furiș, Ea-și cătă cofa pieziș, El scăpă bățu’-n frunziș. A simțit instantaneu
ULCIORUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352167_a_353496]
-
din săptămână, La Manole la fântână, Un român și o română, Au venit, așa se pare, Fiecare pe-o cărare, Hăulind, nevoie mare! El un mare șugubăț, Oacheș tare și isteț, Sprijinea în cot un băț, Ea o mare turturea Oacheșă, la fel și ea, Cofa-n brâu o și ținea. Se priviră pe furiș, Ea-și cătă cofa pieziș, El scăpă bățu’-n frunziș. A simțit instantaneu, Cum că ea i-e dragă rău. Pot să jur pe Dumnezeu! Și
ULCIORUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352167_a_353496]
-
vorbea urât. M a înjurat și mi zicea „târfuliță” destul de des ... Avea o privire rea, cu ochii mici, îngustați, când se uita la mine ... - Și părul, cum avea părul? - Cred că nu era tuns proaspăt ori ... sigur, era nepieptănat ... E oacheș bine de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar, ... lung până la gât ... și mirosea urât. De fapt, duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu ... - Înalt, scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
-l audă nimeni, ăștia sunt jidani moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire...au fugit și ei de seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem?- vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia?-veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
din noroi??? ... ” - Nu-ț' mai bate capu' acela frumosu' cu ce-o fost, cu ce ... ai fost! Tu ești numai' o rostogolire din ,,roata” trenului ăstuia, care taman pentru femei ca noi o fost conceput ... Zise și nu pentru sine, oacheșa corpolentă, apăsând din două în două silabe și crișcând din măsele ca și cum ar fi fost bărbat în putere și nu o biată femeie. De la locul ei, cu obrazul ascuns în spatele celor cinci degete frumoase și fără inele, cea mai vestită
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
clipe ale vieții, ce preocupări avea etc. Cele mai multe însemnări le avem de la colegi și de la Slavici. Ion Slavici l-a remarcat la cursurile lui Lorenz Stein și ale lui Ihering- „un albanez, îmi ziceam, poate chiar un persan”: un tânăr oacheș, cu fața curată și rasă peste tot, cu un lung „clăbăț” bănățenesc peste pletele negre, cu ochii mărunți și visători și totdeauna cu un zâmbet oarecum batjocoritor pe buze...”. Amândoi apoi s-au cunoscut și au avut o prietenie îndelungată
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
femeile, apoi cu accidentul de mașină, după atâtea sacrificii pe care le făcuse, nici fiul său nu-i aducea bucurii. Doar pentru el îndurase atâtea... „Când era gravidă cu Radu”, își aduse aminte Lina, „Gică umbla cu Mia, o femeie oacheșă din sat”. Lina era și ea la fel de măslinie la ten. „La ce-i mai trebuia Mia?”, gândea femeia necăjită. „Dar așa era felul lui Gică. Îi plăcea schimbarea!” Săraca Lina, a stat tremurând în iarba înaltă din curtea femeii, să
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
el, de la prima vedere. “Un bărbat atât de frumos, n-am mai văzut niciodată”, gândi ea. Și atunci când acesta o invită la dans, la căminul cultural, acceptă cu plăcere. Lina era o femeie nici prea frumoasă, dar nici urâtă. Era oacheșă,avea un nas mare, o gură mare și ochii bulbucați. Gică însă a plăcut-o. La fel ca pe toate femeile de care era totdeauna atras - urâte, frumoase, blonde sau brune, roșcate sau șatene, înalte sau scunde, grase sau slabe
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
noastră. Partidul are grijă de ele și de voi, cei fideli nouă și cauzei, explică activistul. - Bine! Și ce trebuie să fac? întrebă binevoitor profesorul. - Bă, tu o știi pe Lina a lui Spoitoru din capu’ satului? - Care? Învățătoarea? Cea oacheșă, cu părul lung, negru ca pana corbului prins în coc? Gândurile lui Gică fugiră imediat la Lina. Doar fusese recent a lui, fără nicio împotrivire. - Da, da, tovarășe Chiverniseală.Spune-mi, îți place fata? întrebă Mămăligă. Gică se gândi puțin
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
plecat în piață. M-am oprit în fața unei tarabe cu mere, reamintindu-mi că mărul a fost fructul care a contribuit la izgonirea Perechii Primordiale din Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere... Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit
21 GRAME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353390_a_354719]
-
vorbea urât. M-a înjurat și-mi zicea „târfuliță” destul de des... Avea o privire rea, cu ochii mici, îngustați, când se uita la mine... - Și părul, cum avea părul? - Cred că nu era tuns proaspăt ori... sigur, era nepieptănat... E oacheș bine de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar,... lung până la gât... și mirosea urât. De fapt duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu... - Înalt, scund... ? - Cu o idee mai înalt ca mine... Dar mai
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]