921 matches
-
propriilor sale spaime față de trecut, un element ce nu pare să fie deloc favorizat de atmosfera permanent suspicionantă a traiului din libertate. El ca scriitor consideră că se impune principial libertatea interioară drept corolar al celei fizice și renunțarea la obediența pur psihologică față de uneltele implacabile ale sistemului. Altfel e cu neputință de trăit viața - premisă a morții interioare. Carte coordonată de Virgil Podoabă recurge în egală măsură la memorie ca și la un set, deloc facil, de semnificații pentru a
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
a molipsit ca de o rîie subînțeleasă a epocii: calitatea de a se fi rupt de conformismul academic francez, întorcîndu-i spatele și înconjurîndu-se cu pelicula izolatoare a unei viziuni sociologice. Spirit incomod, alergic la mode și pe deasupra imun la ispita obedienței ideologice, Bourdieu a avut destulă autonomie de gîndire pentru a merita să fie prețuit postum. Schița autoanalitică de față, cu toată aparența sa de amalgam silnic și împrăștiat, posedă un principiu centripet de adunare a conținutului ei: viziunea sociologică a
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
istoria secolului XX, martirii regimului comunist și cauza națională. Simplul fapt că astăzi o expresie precum "cauza națională" provoacă în rîndul intelectualilor tresăriri de reticență dovedește de ce, prin contrast, Dan Puric are atîta succes: fiindcă el nu a învățat lecția obedienței din motive de supraviețuire culturală. Iar oamenii simt asta și tocmai de aceea umplu sălile unde el vorbește. Și astfel ajung la cea de-a doua trăsătură a acestui nesuferit energumen: Dan Puric s-a vindecat de frică. Cauza libertății
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
unii critici ori responsabili de periodice din spațiul provincial, inclusiv din "capitalele" acestuia, care îngînă opiniile consacrate ale "centrului", necutezînd a strica relațiile cu "persoanele importante", d-sa își păstrează dreaptă coloana vertebrală, chiar cînd e vorba de "clasici". Nici obediența la clișee, dar nici spumegarea colerică a unor condeie locale nu-l discreditează. Un ton măsurat, salubru, îi unifică discursul. Prestanța istorică a unor autori nu-l împiedică a-i amenda pe alocuri. Despre un roman al lui Slavici: "În
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
moderniste, vitalizând bătrânețile genului: "într-un amurg, argintiul pește a uitat/ să rostească rugăciunea de seară/ și-a adormit îmbrăcat." Plăcerea pentru joc este evidentă la un poet respectuos la capriciile rimei, cu inimă pentru ritm și fluid muzical, întru obediența canonului. Un canon îngăduitor: Asul și valetul împreună/ au jucat sub mâna mea sub lună.// Vântul a furat o jumătate/ și ceva din cărțile tăiate// și-am rămas cu-un popă și cu-o damă,/ până norii-și leapădă din
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
asupra cărora insistă inspirat regizorul și care constituie o preocupare obsesivă pentru Hanna. Această ambiguitate a relației devine tulburătoare abia când aflăm despre identitatea secretă a Hannei, un gardian în care sentimentul ordinii a fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile lagărelor de exterminare, o sensibilitate care gravează posibilitatea nu numai a unei întoarceri la umanitate, dar și a unei redempțiuni. Schlink nu cere să cântărim punitiv
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
desfășoară sub auspiciile numelui fostului ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sugerat acum de prezența unui crater pe fața nevăzută a Lunii. Numai că auspiciile în cauză nu au nimic din scorțoșenia fadă a unor dăscălițe care, urmînd protocolul de obediență față de instituția în care lucrează, se folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
noua generație. Inerția, această afurisită pasivitate de a lăsa lucrurile să vină peste noi fără să schițăm vreun gest de împotrivire, o regăsim nu doar sub forma rutinei care ne ucide treptat resorturile de spontaneitate, dar mai ales sub chipul obedienței cu care întîmpinăm restricțiile ideologice. Puși în fața interdicțiilor, fie tăcem, fie ne prefacem indiferenți, ca și cum nu am vedea ce se întîmplă în jur. În fine, inerția merge mînă în mînă cu fuga de răspundere și cu minimalizarea greșelilor proprii, lucru
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
proiecție monumentală. în locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. De două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. ...și Piața Universității De nouăsprezece ani, Piața Universității este un loc privilegiat. Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, ea a devenit peste noapte unul al jertfei și al speranței
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
de "polițist, imbecil", ci de un tânăr profesionist cu un orizont cultural limitat, dar cu o inteligență nativă, vie, posedând un cod moral. Nu toți colegii îi seamănă, Nelu (Ioan Stoica), colegul de birou mai vârstnic, a jucat pe cartea obedienței față de șef, permanent timorat de iminența întâlnirii cu acesta la ședințele de la care colegul lui lipsește repetat. Este aici un reflex de revoltă? Este Cristi un om antisistem, un răzvrătit, un incoruptibil? În mod sigur nu. Însă el nu mai
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
doilea motiv este că, scriind despre Cioran, Dan C. Mihăilescu nu umblă cu mănuși: nu menajează și nu biciuiește, ci spune adevărul cu dezinvoltura celui care n-are de plătit servituți doctrinare. Pe scurt, dezbărat cum e de obligații și obediențe, Dan C. Mihăilescu e o conștiință, ba aproape îmi vine să spun că e o „conștiință de dreapta", dar asta ar însemna să săvîrșesc un inadmisibil pleonasm: riguros vorbind, stînga nu poate naște decît timorări și mediocrități. Și cum a
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
-l fi înțeles în profunzime. De fapt l-ai deformat în numele unui meschin calcul de moment, peste 20 de ani întreaga exegeză fiind uzată (datată) din cauza modificării șabloanelor. La Băncilă, risipa de episoade și comentarii fugare nu suferă de meteahna obedienței la context. Fișele din acest volum se întind din 1940 pînă în 1977, Băncilă arătînd o veritabilă obsesie în stăruința cu care se întoarce la imaginea maestrului. E, în rîndurile de aici, o intuire a vieții lui Nae pe care
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
același Sadoveanu nu i-a răspuns. Când a ajuns la Iași, l-a intrebat: ,,Bine, Bădie, se poate așa ceva ?". ,,Ce să-ți fac, dacă te-ai înhăitat cu haidamacii". -,,Haidamacii" erau comuniștii. - Pe care ulterior i-a slujit cu multă obediență. În ceea ce privește prezența operei istratiene în posteritate, vreau să subliniez activitatea lui Marcel Mermoz, care a fost unul din președintii ,,Asociației Prietenii lui Panait Istrati" din Franța. Acest autodidact a pus capăt campaniei lui Barbusse în țara de unde ea a pornit
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
tenace înnădire lexicală, căci scrie greu și laborios, cu o lentoare trădând ruminația înceată a spiritelor profunde, dar un condei care dovedește un irevocabil spirit justițiar, criticul fiind fără îndoială ceea ce se numește „o conștiință": spirit neaservit și nedispus la obediențe ideologice. De altminteri, cine i-a urmărit comentariile politice din Acolada știe că, în ciuda scorțoșeniei sale protocolare și morocănoase, autorul inspiră o netulburată încredere, de sub faldurile textelor sale neieșind niciodată la iveală concesii și retractări tactice. Este un beligerant onest
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
vorbind, ce izbește în această paradă de termeni nu sînt ideile neoconservatorilor, ci stăruința cu care afirmă că ei aparțin dreptei. Armele neoconservatorilor sînt fundațiile americane — ale căror fonduri sînt direcționate preferențial spre protejații aserviți (după raportul obișnuit de vasalitate: obediență în schimbul protecției financiare) —, trusturile de presă și universitățile în care eminențele cenușii și-au plasat profesorii dătători de ton. Tactica lor stă în intimidarea oponenților prin atribuirea, în caz de rezistență, a stigmatelor în vogă: fascist, rasist, negaționist, antidemocrat etc.
Epitaf pentru conservatori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6324_a_7649]
-
Popescu, Burtică s-a despărțit de clica lui Ceaușescu încă din anii ’80, a fost mazilit asemeni unui Virgil Trofin. Comparat cu destinele unor Burtică și Trofin, chiar Janos Fazekas, cel al lui Popescu se definește prin indefectibil conformism, prin obediență completă și lașitate politică. Ceea ce și explică afinitățile cu „intelectualii” din Comitetul Executiv gen Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu și Gogu Rădulescu. Cât privește dogma regimului care prezenta dictatura drept una a proletariatului, Popescu nu are suficiente cuvinte spre a-i
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
-ului. Ședințele Biroului CC al UTM sunt descrise cu ochi critic: Virgil Trofin, prim secretarul inflexibil, dezaxatul Petre Gheorghe, dar mai ales șeful studenților, etern zâmbitorul și versatilul Ion Iliescu, maestru al eschivei și al supraviețuirii prin simulacru abil și obediență mereu avantajoasă. Popescu îl descrie pe Iliescu drept „copilul de suflet” al lui Nicolae Ceaușescu. Fără protecția lui Ceaușescu, într-adevăr, Iliescu n-ar fi reușit să urce în ierarhia comunistă atât de rapid și spectaculos în perioada Dej și
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
în Zoe: drama ei e reală, deloc exagerată, născută în mare parte din constrângerile mondene ale vremii ei, care e la belle époque, să nu uităm. Alexandru Dragomir a interpretat eronat curat al lui Pristanda ca pe o formă de obediență slugarnică. În realitate, nici un personaj caragialian nu e reductibil la stereotipia unor replici. Nici Cetățeanul turmentat nu poate fi considerat ostatecul replicii care ne vine automat în minte („Eu cu cine votez?”). Când, excedat, Tipătescu îi strigă: „Votează cu cine
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
de euro fiicei lui Gheorghe Samoilescu pentru timpul pe care acesta din urmă și l-a petrecut pe nedrept în închisoare. “Dosarul Anca” a rămas în istorie drept una dintre cele mai mari erori judiciare petrecute vreodată în România. Din obediență față de sistem, procurorii, judecătorii și experții criminaliști au înscenat o crimă pentru că nu au fost capabili să îl descopere pe adevăratul vinovat. Totul despre "cazul Anca" Anca Broscotean a fost violată, sugrumată, iar după deces a fost tranșată ca la
Înscenare a procurorilor, sancționată cu 500.000 euro. Caz șocant () [Corola-journal/Journalistic/45507_a_46832]
-
în 2006, a plecat din PNL, constituind PLD. Pediștii sunt nemulțumiți că pelediștii au tras în jos partidul, fiind implicați în numeroase afaceri și scandaluri. Ei susțin că Traian Băsescu își bazează influența în partid pe grupul Stolojan și pe obediența lui Boc, iar rezultatele electorale vor fi devastatoare. Congres extraordinar, nu demisie Astfel, Gheorghe Falcă, membru PDL din 1995, nu dorește să plece la liberali, unde nu ar mai avea o poziție importantă la vârf, ci la fel ca alți
Ultimatum dat de greii PDL. De Ce au venit procurorii la Falcă () [Corola-journal/Journalistic/45614_a_46939]
-
tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei pe care o reprezintă. La romantici viciul nu e de găsit: nu au avut vocația acțiunii și nici pe cea a politicii, de aceea perioada romantică e cea mai
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de a o transforma, dintr-o superioară frondă, creatoare mai ales prin negație, în creație autentică. Dincolo de aceasta, noua ediție e importantă și pentru că anumite texte, apărute după 1944 în publicații de obediență partinică (gen „Orizont” și „Revista literară”), aduc noi probe într-un „proces” delicat, deschis de ceva vreme împotriva avangardei, în special prin cercetări documentare, cum a fost cartea lui Stelian Tănase Avangarda românească în arhivele Siguranței (2008). I se reproșează
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Traian Băsescu, varianta feminină Cozmin Gușă a declarat, potrivit Realitatea, că "Elena Udrea este omul care a învățat cel mai mult de la Traian Băsescu și care azi e depozitara jocului sofisticat din interiorul PDL-ului. Emil Boc e beneficiarul unei obediențe bine calculate în fața lui Traian Băsescu, care i-a creat o legendă în interiorul PDL și în fața lui Băsescu de om cinstit, corect în relația cu președintele, dar nu poate ajunge la nivelul sofisticat în care azi acționează Elena Udrea". Negociere
Gușă: Cine a învățat cel mai mult de la Traian Băsescu. Cine pierde by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34486_a_35811]
-
unde adjectivul „blând” e catifeaua menită să indice slaba capacitate de rezistență, lipsa de caracter a intelighenției germane în perioada nazismului și a comunismului. Cine vrea să înțeleagă totalitarismul european nu poate decât să facă apel la istoria obscură a obedienței intelectualilor germani într-o țară tăiată, după 1945, în două de Aliați. Simpla studiere a economiei nu ajunge. Mai târziu, în apusul vieții, Benn va primi ordine de merit și „cruci”, acceptate cu distanța ironică, dar și cu amărăciune, pe
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]