177 matches
-
Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o predică, înțelesurile cele mai evidente. Între B. Delavrancea din Sultănica și I. Slavici din Moara cu noroc, relatarea, în stil indirect liber, curge ba domol și senin, ba înviforată și obidită, după cum atenția se mută de la cei buni (Ion și Ileana Pușcariu din Măgura), la cei răi (Mayer Lipot, funcționarul chezaro-crăiesc) sau de la satul idilic și tihnit la nenorocirile războiului, lipsit, pentru români, de orice motivație. SCRIERI: Catalogul Librăriei Naționale, Orăștie
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
autorul arătând virtuți de povestitor căruia nu-i e străină o anume ingeniozitate epică. Sunt descriși anii de școală din Iași și Țarigrad, în pagini care consemnează lecturi și dialoguri ale Spătarului, portretizat ca un umanist cu sensibilitate pentru cei obidiți (discursul, reținut, nu are însă tezismul literaturii proletcultiste care se înfiripa pe atunci), călătoria în Transilvania, întâlnirile cu Dosoftei și Miron Costin, marea expediție în China și întoarcerea la Moscova. Alei, codrule fârtate (1956), roman de factură romantică, povestește faptele
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui mormântul, acoperindu-l cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
amândoi o după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând (mă aștepta!), a venit la mine obidită, furioasă, indignată, ca să-mi facă cunoscută ofensa sângeroasă pe care i-o adusese o domnișoară, fiica unui vecin: "Madadeta m-a făcut dumneta!" Era ceva teribil, în adevăr. Adjectivul acesta mica moldoveancă îl cunoștea până acum spus numai slugilor... Ofensa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început și l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare cu care toate posturile au
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de zi sângele națiunii acestea, obidite, nu numai de Dumnezeu, ci și de oamenii planetei și să colind iar pe potecile dragi ale amintirilor. Dar se pare, că nu mi-a fost dat să ating această culme a desfătării ființei mele, fiindcă de undeva de după un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gospodine pe reversul foilor cu data. Nu înțelegeam, așa că el s-a ridicat, a rupt foaia, a împăturit-o și mi-a pus-o în palmă. S-a aplecat apoi iar peste mașina de scris. M-am îndreptat spre ușă obidită, în partea dinăuntru, ușa era de culoare gălbuie și avea o perdeluță albă peste fâșia de geam mat din mijloc. Iar de perdeluță era prins cu ace un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să știe acești obidiți ai soartei că a dat verdelen frunză și florile-n ram, că ouăle s-au ieftinit cu o sută și pâinea a crescut cu două mii, că, în sfârșit, copilașii au intrat întrun nou stadiu al libertății de a-și folosi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
teatrul, pe care l-am iubit cu o patimă nemărginită, sunt singurele locuri din lume unde mă simt nevinovat. Dar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă când e vorba de dragoste, de moarte sau de salariul celor obidiți? Și totuși, ce era de făcut? Nu-mi puteam închipui dragostea Isoldei decât în romane sau pe scenă. Muribunzii îmi păreau uneori pătrunși cu adevărat de rolul pe care-l jucau. În schimb, mi se părea că replicile clienților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în societatea privată a întrecerilor „care pe care”!). În această luptă pe viață și pe moarte între cei ajunși pe coama speranței și cei călcați în copitele roibului înaripat al visătorilor naivi, cavalerii căutători de dreptate și milă pentru cei obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a mai băgat de multă vreme sabia în teacă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
interesate. Nu știu în ce măsură reușește dar esențiale sunt dârzenia și talentul său pus în slujba unei idei de dreptate, care-l domină zi și noapte. Unii îi spun haiduc de codru, alții tribun al amărăștenilor, cum le zice el la obidiți, iar alții îl suspectează de un limbaj vadimist. Pamfletul este o specie literară, datorită metaforelor ce-l însoțesc, dar și publicistică - prin subiectele tratate cu virulență. Ioan Mititelu răspunde cu multă abilitate lingvistică la aceste caracteristici. Doar un singur exemplu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească nimănui: vânzarea lui Pampu, drumul prin livada de pruni, ospățul din curțile lui Mihnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a văzut-o pe Giulia ieșind din institut, s-a simțit ca și când i-ar fi tras cineva prin suflet o cârpă arsă. Ea pășea frumoasă, ca o prințesă, cu picioarele strânse în blugii elastici, dar ținea capul plecat, ca omul obidit. Zogru și-a dat imediat seama că se întâmplase ceva grav și trebuia să știe totul în amănunt. Așa că trecuse pe lângă Giulia zâmbind, deși aceasta privea în continuare asfaltul plesnit, apoi intrase în clădire și ceruse să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Felix, suie-te să vezi ce fân moale! Moșierul, nemaigăsind alt chip de a fi pe placul Otiliei, făcu semn lui Felix să se urce. - Vai, ce stoguri se văd pe cîmp! Ale cui sunt? - Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit. - Să mergem, să mergem! țipă Otilia și coborî numaidecât. Trăsura ieși din patrulaterul șurilor și o luă pe câmp, pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze lângă el. E mai bine ca măcar unul să scape de osânda trimisă de Dumnezeu în ținutul ăsta de obidiți. Nu vezi? Ruperi de nori, și apoi secete, păduri ce iau foc, recolte distruse, oameni și animale înfruntându-se cu tot felul de epidemii. Și ce-i mai rău încă n-a venit. De la o zi la alta, se schimbă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fie îngropați ca dobitoacele...”, ceea ce s-a și pus în practică. Preoțimea satelor, deși a respectat porunca ierarhului, era alături de enoriașii lor, cunoscându-le îndeaproape viața și suferințele, ca unii ce trăiau în mijlocul lor sau proveneau chiar din rândurile celor obidiți. Spiritul de compătimire se desprinde din rapoartele ce au urmat înăbușirii răscoalei. Arhiva Protopopiatului Tecuci păstrează hârtii ale unor locuitori, prin care solicită aprobări, pentru ca preoții să poată oficia pomenirea celor împușcați, invocând motive cum ar fi: „răposatul nu se
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
agonisite cu atâta trudă pe prețuri derizorii și cum țărănimea vinde găina din gura copiilor cu un pol, întorcându-se acasă, doar cu trei prafuri de chinină. Să vadă și să știe că din munca lui sfântă, din sudoarea țăranului obidit își îmbuibă toți pântecul cu osânză, toți trăind de pe spinarea lui încovoiată de mizerii și nevoi." Venind în sprijinul ridicării culturale a țăranilor, ziarul publică beletristică, mai ales de factură populară, snoave și anecdote, poezie populară, povești din viața satului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să ne silim a întrebuința bine avutul nostru, să le arătăm lor mila, pe care și noi o cerem mereu de la Dumnezeu. Exemplul al acestui mare predicator al milosteniei, a determinat și va mai determina pe mulți la ajutorarea celor obidiți. Exortație la milostenie Întreaga operă literară a Sfântului Vasile este inspirată din activitatea sa practică. Sfântul Părinte a fost înainte de toate un om al conducerii, născut atât pentru a-i îndruma pe oameni, cât și pentru a-i stăpâni în
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
biologică, intelectuală, materială și morală. Nu primisem de la strămoșii mei nici o moștenire religioasă sau culturală, însă propria-mi experiență evreiască îmi prilejuise cunoașterea dureroasă a umilinței și jignirilor la care poate fi supus un alt om. De altfel, titlul romanului Obidiți și umiliți a fost cel care m-a călăuzit spre Dostoievski pe cînd aveam cincisprezece ani. De-a lungul întregii vieți, încă de cînd eram foarte tînăr, disprețul mi-a stîrnit repulsie, un rău interior pricinuit de gîndul jignirii și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și străbunica, dădeau jignite din cap, minunându-se că nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
târnosit-o acum trei ani. Să sune clopotele, să bată toaca și tot sufletul să se roage, că astăzi măria ta, ca să-și împlinească datoria față de stăpânirea pământească, părăsești tărâmul nădejdii - căci asta a fost țara măriei tale pentru sufletul obidit al creștinilor din răsărit. Așa cum ne îndeamnă Înalt Prea Sfințitul Patriarh al Ierusalimului Dosoftei, să ne rugăm astăzi cu toții, români și greci, români din Ardeal, sârbi, bulgari și arbănași, creștini din pustiurile arabe, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa am primit poruncă de la răposatul vlădica Theodosie să mă rog întâi pentru vii și apoi pentru morți. — Costandin și Maria. Ectenia începu, foarte rezumativă și, într-un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul creștinului necăjit și obidit și ceru lui Dumnezeu pacea cea de viață făcătoare, apoi se rugă pentru sănătatea și bunăstarea lui Io Constantin Voievod și a doamnei sale Maria cu coconii și cocoanele lor și a întregului popor din țara aceasta. Apoi se rugă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în scurtă vreme, după această dată și-au văzut agoniseala spulberată de explozia inflației, iar cu banii economisiți mai puteau cumpăra doar câte o cămașă. Viața grea, cu aspecte dramatice, pe care o trăiesc, în nesfârșita tranziție cei mulți și obidiți, o putem numi, cu un cuvânt elegant, supraviețuire. Câteva situații, pe care le-am cunoscut direct, m-au siderat și întristat. Un dascăl de prestigiu, care a condus mulți ani cunoscute școli ieșene, cumpăra două banane cu care să-și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]