1,007 matches
-
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată de către medicul prescriptor în funcție de recomandările din RCP, în oricare din următoarele situații, astfel: 1. Lipsa beneficiului clinic. DA NU ... 2. Progresia sau reluarea progresiei neurofibromului plexiform obiectivată de către medicul prescriptor. DA NU ... 3. Apariția unei toxicități inacceptabile la medicament. DA NU ... 4. Reducerea fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) simptomatică sau reducerea FEVS de grad 3 sau 4 (tratamentul cu selumetinib trebuie întrerupt și trebuie
ANEXE din 14 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266064]
-
a inițiat tratamentul, conform Anexei 1 ... VI. Întreruperea tratamentului: Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată de către medicul prescriptor în funcție de recomandările din RCP, astfel: – Lipsa beneficiului clinic. ... – Progresia sau reluarea progresiei neurofibromului plexiform obiectivată de către medicul prescriptor. ... – Apariția unei toxicități inacceptabile la medicament. ... – Reducere a fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) simptomatică sau reducere FEVS de grad 3 sau 4 (tratamentul cu selumetinib trebuie întrerupt și trebuie efectuat imediat un consult cardiologic
ANEXĂ din 10 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265715]
-
pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada, anomalia, așa cum e bunăoară un peisaj cu iz simbolic ( u e ). Pretutindeni se percepe „o așteptare îndelungată”, o tensiune cînd tăcută („Era tăcerea nefirească peste toate”), cînd clamoroasă („Strigăte mari în apărarea lumii prea calmă”), cînd sinistru diversă
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
numeroase forme de întâlnire cu textul pe care trebuie să le analizăm cu grijă. Granița sensibilă semnalată de Pierre Bayard între lectură și nonlectură ne obligă pe noi, cititorii lui (efectivi), să reflectăm într-o manieră mai nuanțată și mai obiectivă la feluritele raporturi pe care le avem cu cărțile. Nimeni nu păstrează în memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate între ele și, în plus, reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
orice fir de ingerință de spirit. Și oricît le-ai spune că niciodată nu vor putea să elimine contribuția conștiinței la legile pe care tot ea le-a formulat, elanul lor de obiectivare merge înainte. Argumentul întemeiat că cine se obiectivează se dezumanizează nu poate avea înrîurire asupra celor care tocmai asta vor. Așa de face că impresia pe care ți-o lasă cartea Universul în comuniune dezminte încrederea lui Nesteruk în privința unui posibil dialog între știință și religie. În realitate
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
pentru că este sigură că și-a descoperit vocația. Pictând una și aceeași femeie, în situații și ipostaze dintre cele mai variate, este limpede că personajul despre care scriem aici urmează un tratament de descoperire a propriului eu, uneori fantazând, alteori obiectivând doar o stare sau alta, după cum o ajută puterile. Artista nu știe nici o regulă de compoziție, face totul din instinct și descoperă că poate să inventeze, desenul se duce după închipuire, personajele se învăluie în plasticitatea lui Klimt sau cad
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
să facă? Toți ceilalți... păcat pentru ei. [După un moment de ezitare] Și cinematograful surprinde bine toate astea. Dar e avantajul... Da, așa e, bărbații și femeile cultivate au un avantaj obiectiv față de ceilalți, și anume faptul că-și pot obiectiva propriile contradicții și că pot trăi în roman aporiile sau antinomiile pe care le cunosc în viață. De aceea romanul este un instrument de cunoaștere foarte util, pentru că ne permite să luăm distanță față de propriile noastre sentimente: învățăm ceva citind
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
care să reechilibreze orientarea argumentativă: cel mult, doar. Dincolo de stângăcia folosirii unui clișeu lexical, relatările celui mai recent masacru mai pot lansa o temă de discuție. În discursul jurnalistic sunt criticabile în genere elementele afective, evaluative, care introduc în informația obiectivă un punct de vedere subiectiv, partizan. Pe de altă parte, există valori și emoții general acceptate, a căror ignorare e la fel de stranie. A descrie cu patimă și înverșunare o întâlnire politică e un fapt anormal într-o presă de informație
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
nu există decât cei doi protagoniști, fără societate. Chiar și în paginile de la început, unde avem tabloul lumii bune și debusolate din anii 20-30 ai secolului, proza lui Musset are caracterul unei confesiuni tulburi și patetice mai degrabă decât aceea "obiectivă", oricât de plină de fantezie, a lui Balzac. Povestea de dragoste e, în schimb, autoscopică și crudă. Ca și la Holban, analiza se face cu bisturiul, ceea ce e destul de neașteptat într-un roman în care sentimentele explodează de obicei ca
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
de apropriere a textului de către cititor, acesta din urmă se distanțează de "litera" operei, o "re-elaborează" - în funcție de capacitatea sa - ca "text propriu", făcînd abstracție de intenția scriitorului, ecranîndu-l uneori pînă la a-l pierde. În acest fel, cea care se obiectivează este întotdeauna opera, niciodată scriitorul, prin apariția unui nou pact, cel dintre operă și cititor - "pactul receptării". În ultimă instanță, lectura acreditată de Philippe Lejeune conduce înspre o lectură "tehnică", intrată în practica unei anumite maniere de sorginte îngust hermeneutică
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
Profit, deci, de împrejurare pentru a semnala documentele pe care le conține, împreună, desigur, cu contextul memorialistic hărăzit de autor. Volumul se alcătuiește dintr-o suită de profiluri literare, deghizate în memorialistică. O memorialistică blândă, necorozivă, care tinde să se obiectiveze și, de aceea, face apel la document. Se poate spune chiar că memorialistica nu există, pentru Vârgolici, decât ca auxiliar al istoriei literare și numai în măsura în care reușește să se ridice deasupra afectelor celui care scrie. Documentele - mai ales scrisori, dar
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
vreun incident petrecut la casa de creație de la Mogoșoaia în plin deceniu al optulea. (Perioadă de provizorat pe care respondentul o și invocă într-un rând). Dar e clar că, în timp, această eventuală tensiune personală a ajuns să se obiectiveze. Până la urmă, explicația rezonează într-o chestiune de stil. Și Dinescu, și Sorescu sunt, structural, poeți de succes. Ale căror versuri se pretează adeseori la mecanica simplistă a poantei. (Mai metaforică în cazul unuia, mai francă în cazul celuilalt). Au
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
Azerbaidjanul nu a reușit încă să își demonstreze angajamentul serios în vederea asigurării libertății presei și a protejării militanților pentru respectarea libertăților fundamentale", a declarat Corina Cretu. Europarlamentarul social-democrat a adresat un apel autorităților azere să efectueze o anchetă urgență și obiectivă cu privire la circumstanțele înjunghierii lui Rafiq Tăgi și să acționeze cu toată responsabilitatea pentru a pune capăt impunității de care se bucură autorii crimelor săvârșite în numele unor convingeri religioase. De asemenea, Corina Cretu a solicitat Comisiei și celorlalte instituții europene să
Corina Cretu e împotriva încălcării drepturilor omului sub influenţa extremismului religios () [Corola-journal/Journalistic/46592_a_47917]
-
prozator destul de divers, și-a încheiat cariera cu un roman enorm, cum n-a scris autorul Verișoarei Bette, și care se apropie mai mult de formula tolstoiană: e vorba de Scrinul negru. Ceva mai înainte, E. Lovinescu vorbise de proză „obiectivă” și de „literatură subiectivă”, dar nici ele nu corespund integral situației ce se poate constata. Ba chiar a crezut, greșind și aici, că tendința epocii moderne merge spre obiectivitate, proza subiectivă fiind o eroare, un nonsens.) G. Călinescu, în 1940-1941
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
ce atrage la volum e metabolismul minții autorului: tipul de gîndire și modul de expresie. Tipul de gîndire e surprins chiar de Wittgenstein: „Nașterea problemelor: o tensiune apăsătoare, care la un moment dat se concentrează într-o întrebare și se obiectivează. Cum am descrie, de pildă, o suprafață acoperită uniform cu albastru?“ (p. 122) Avem aici formula intimă a minții autorului: o concentrare a gîndirii care culminează într-o încordare apăsătoare, a cărei tensiune se eliberează sub forma unor fraze dense
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată ferestrele cârciumii umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
că locuințele închiriate directorilor, inginerilor șefi și altor cadre de conducere ale acestora să fie situate în imediata apropiere a locurilor de muncă. Articolul 11 În cazul locuințelor construite din fondurile de investiții centralizate și nominalizate prin plan, pe noile obiectivă mai importante, contractul de închiriere este accesoriu contractului de muncă. Articolul 12 Suprafață curților și grădinilor aferente clădirilor va fi închiriată odată cu suprafața locativa în exclusivitate sau, după caz, ��n folosință comună, si trecută în contractul de închiriere. Articolul 13
LEGE nr. 5 din 28 martie 1973 (*republicată*) privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106363_a_107692]
-
poate fi totuși mai mult sau mai puțin justificată logic: există acțiuni pe care le pot face și alții - și există stări interioare, psihologice, pe care le experimentează întotdeauna individul. Din acest punct de vedere, e mai firească și mai obiectivă insistența asupra îndeplinirii unei acțiuni în nume propriu („Voi bate eu, personal, la ușa celor care ar putea să îmi ofere un loc de muncă”, cancan.ro), în vreme ce în prezentarea unor procese mentale (care sunt, inevitabil, ale persoanei care vorbește
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
ale lui, cu istoria, cu societatea, cu morala, cu oamenii, cu prejudecățile, cu urile, cu fericirile lui. Noi avem o tradiție a romanului țărănesc, numai că romanul Martei Petreu este unul cu totul atipic, în măsura în care nu mai regăsim formula realist obiectivă aproape obligatorie la acest gen de carte, (...) este un roman personal, la persoana întâi, un roman psihologic, în care lucrurile sunt trăite și povestite dinăuntru și nu dinafară.” Despre volumul unelte de dormit de Ioan Es. Pop (Editura Cartea Românească
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
care comentatorii din această categorie (editori, exegeți) par să o dea sensului este una surprinzător de prozaică și de limitativă: presupunem că aceste versuri «nu au sens» pentru că nu pot constitui un enunț lingvistic în afara constrângerilor metrico-prozodice pe care le obiectivează [...] Desigur, la o asemenea «probă a sensului» nu ar trece o parte însemnată a poeziei moderniste europene [...] și pe bună dreptate” (p. 100). Ce ne oferă Ioana Bot, nouă, semblables și frères, e un Eminescu plauzibil.
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
la confesiunile filosofice ale lui Petrarca. Conținutul este totuși unul nou și propriu fiecăruia, deoarece confesiunea nu survine în urma unui sentiment etic sau religios, ci izvorăște din energia pură și neînfrântă a gândirii înseși. Ideea se prezintă în structura sa obiectivă drept un sistem coerent de concepte și adevăruri, de premise și consecințe -, însă, odată cu aceasta, întregul proces al judecării și deducției devine totodată viu în fața noastră. Iar în acest sens, odată cu forma sistemului, se explică și „forma” personală a vieții
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
fel de preistorie. Dar merită văzut cum lucra „fantezia informativă”, căci de la un nucleu real se dezvoltau adevărate pagini de roman - unificate ... stilistic prin limba de lemn a epocii. De exemplu, aflăm că soția ambasadorului nu locuia „cu obiectivul” (feminin: „obiectiva”!), ci venea în România doar din când în când, că ambasadorul și-a realizat „contactele” „la reședința sa, la acțiunile protocolare organizate de Ambasada Olandei sau alte reprezentanțe diplomatice, precum și la domiciliile elementelor respective, în multe situații noaptea târziu, după
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
autoarea cărții despre care vorbim, a stat în contrarierea celor mai adânci credințe și în faptul că, spunând adevărul despre ceea ce văzuse va fi considerat trădător, sperjur. Eleni Samios Kazantzakis păstrează ea însăși rezerve față de poziția lui Panait Istrati, se obiectivează, s-ar zice, considerându-l nu în totul fără vină pentru ce i se întâmplase. Îl vedea apăsat tot timpul de sentimentul că greșise undeva: „Dar eu cred că, în adâncul inimii sale, Panait a păstrat mereu o mâhnire nezdruncinată
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
într-o formă neașteptată, modest ironică, de-o oralitate neaoșă și înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității. Lectura (activă, nesupusă, chiar tiranică) este așezată înaintea scrisului. Textul ajunge tratat ca pretext și post-text. Sensul lecturii, nu al scrisului, ajunge deturnat într-un fel complex și complicat
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]