835 matches
-
Miss Toklas, ceea ce este adevărat, cu toate că acest stil e o variantă a stilului de conversație al lui Miss Stein însăși... Aceasta insista de obicei că scrierea și vorbirea sunt lucruri complet diferite și ține de miracolul acestui mic tertip de obiectivare faptul că a reușit, imitând-o, chipurile, pe Miss Toklas, să transpună în scris câte ceva din frumoasa ei conversație... Astfel că ne-a dăruit realmente trecutul ei și, pe lângă asta, a creat o imagine a ei înseși, construind o identitate
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia bacoviană te apropii ca de chilia unui ermit: podoabele te stânjenesc și, împreună cu ele, toate plăcutele
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
interes mediul clinic în care a pătruns, constatînd aici o umanitate specifică. Un mod al omenirii de-a continua să trăiască oarecum subversiv, provocator la adresa convențiilor, sub semnul unui umbros triumf. Diferența dintre efemer și veșnic se estompează (Bufetul Oșanca). Obiectivarea obținută prin asumarea perspectivei epice aduce negreșit o alinare. Camarazii de suferință dobîndesc, în stridenta anormalitate a diagnosticelor, rănilor, amputărilor lor, un aer de inopinată normalitate de moment, de realitate, precum actorii, pentru ochiul nostru, sub durata spectacolului ori a
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
viață a cetății, introvertirea prin regăsirea reculegerii în singurătate, regenerarea sufletească își aveau în muzică un generos acompaniament și un stimulent moral. Creator în literatură, Caragiale era un consumator în muzică, pe care o considera superioară artei cuvântului. Efortul de obiectivare prin scrierea comediilor și schițelor își afla în scufundarea în armoniile muzicale reversul subiectivitații, intimitatea deconectantă, fortificarea morală. Structura spiritului său, aflat sub autoritatea inteligenței, a raționalului, îi orientează preferințele muzicale spre ordinea, claritatea și simetria din compozițiile barocului și
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
urmă de subiectivitate, orice scamă de persoană și orice fir de ingerință de spirit. Și oricît le-ai spune că niciodată nu vor putea să elimine contribuția conștiinței la legile pe care tot ea le-a formulat, elanul lor de obiectivare merge înainte. Argumentul întemeiat că cine se obiectivează se dezumanizează nu poate avea înrîurire asupra celor care tocmai asta vor. Așa de face că impresia pe care ți-o lasă cartea Universul în comuniune dezminte încrederea lui Nesteruk în privința unui
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
a se livra în stare primară, o reticență a sensibilității intelectualizate descriind adesea ocoluri pudice (Între lumi mai mult decît două). Prin comunicarea preferințelor d-sale livrești, poeta pune un bemol confesiunii, indicîndu-i un traseu deviat. De asemenea pe direcția obiectivării se află și o seamă de exerciții satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalităț i unisex, inclusiv prin tonalitatea pitorească, mustoasă (Vișinele nu mai coboară din cer). Întorcînduse la senzualități, Lucia Negoiță le acordă
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
le scriam într-un regim special. Avea dreptate unul din informatorii Securități, cunoscut critic literar, care, într-o notă ce i se comandase, explica „organelor interesate" de atitudinile mele - „scrise și orale" - că în comentarea poeziei făceam un exces de obiectivare - poet fiind, nu vroiam să par condus de subiectivități nepotrivite. De aici și austeritatea acelor texte. În acei ani de început, eram, mai degrabă, la curent cu literatura, decât cu viața literară. Și ar fi fost bine să fi rămas
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator lucid se autoanalizează, în convorbiri, cu o bună doză de obiectivare; în ciuda tendinței irepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu numai aceste dezvăluiri de atelier de creație fac farmecul convorbirilor
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare la conținutul „moralizator” al prozelor laice ale lui Agârbiceanu. Scriitorul nu pune pe primul plan tendința, ci expunerea problemelor morale, impunându-și o atitudine de obiectivare față de universul epic imaginat. Convingerea persistentă că prozatorul „moralizează” se datorează, probabil, profesiei sale. Or, recursul la text răstoarnă cu ușurință această convingere. Chiar Luncușoara în Păresemi, mult elogiată de Iorga (cu bineștiuta sa lipsă de gust literar), este o
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
a lui Toma de Kempis, însă și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, mai ales în prima lor parte, pot fi invocate în cauză. Romanul lui Agârbiceanu interesează cititorul de azi tocmai prin autenticitatea pe care o conferă obiectivarea dezbaterii morale. Prozatorul doar narează, fără să încline balanța, lăsând deschisă dezbaterea morală și religioasă, în seama cititorului. În privința scrierilor strict teologice din volumul de față, este de spus că Agârbiceanu „transferă” în omiletică întreg instrumentarul artei sale de povestitor
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
poarta de luare în stăpânire a mecanismelor care produc ceea ce până acum au făcut obiectul exprimărilor emoționale, desăvârșind comportament, caracter și suficientă ambiguitate, încât orice insistență pe acest traseu s-a dovedit de multe ori rezistentă la orice efort de obiectivare. În același context, ne amintim de una din primele reacții la descoperirile unor funcțiuni ale psihicului uman de către Freud, materializată de Marcel Duchamp în Marele geam, unde ironia corozivă a înlăturării carcasei umane deschide drumul interpretării psihanalitice. Mai încoace, Frida
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
cauze prime, rezultă că această filosofie nu există. Dacă vei chestiona un artist, adevăratul beneficiar al acestei philosophia perennis, va ridica cel mult din umeri încurcat. Pentru autorul acestor rânduri, filosofia ocultă rămâne înainte de toate o gândire esențial poetică, o obiectivare a misterului cu ajutorul metaforei. Este definiția dată cândva de Ficino, cu referire la o componentă a filosofiei oculte, astrologia: „totul aici e metaforă, nu rațiune sau știință”4. Paradoxal, toată această gândire de dincolo de rațiune, care făcea apel la existentul
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
mai scrie DW. Președintele ar mai trebui să audă de la consilierii săi (dacă ar mai exista categoria superioară de sfetnici) că nu poate acționa ca și cum ar fi șeful Opoziției și că are obligația constituțională de a face un efort de obiectivare. Obiectivitatea este imperativă și nu facultativă, este regimul însuși în care președintele Republicii ar trebui să-și desfășoare activitatea. O nouă Constituție este necesară pentru a limita arbitrariul acțiunii personale a președintelui "Am arătat cu altă ocazie că viața publică
Deutsche Welle: Atitudinea lui Băsescu în cazul CFR Marfă este nepotrivită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36089_a_37414]
-
anunță a fi o carte de referință pentru istoria criticii literare românești”. Am trăit eu însumi, așadar, începusem să spun, în ambianța luptelor de tranșee evocate de Alex Goldiș, dar nu din perspectiva experienței personale îi voi comenta aici cartea. Obiectivarea îmi pare a fi cea mai potrivită atitudine față de o astfel de lucrare, după cum autorul însuși a adoptat-o în cuprinsul ei. Își face din obiectivare (obiectivitate) un criteriu peste tot respectat. Avem astfel de la Alex Goldiș, acest foarte activ
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
de Alex Goldiș, dar nu din perspectiva experienței personale îi voi comenta aici cartea. Obiectivarea îmi pare a fi cea mai potrivită atitudine față de o astfel de lucrare, după cum autorul însuși a adoptat-o în cuprinsul ei. Își face din obiectivare (obiectivitate) un criteriu peste tot respectat. Avem astfel de la Alex Goldiș, acest foarte activ tânăr critic și istoric literar, lucrarea cea mai substanțială de până azi consacrată renașterii criticii noastre, reînființării acesteia, după ce practic fusese desființată în anii proletcultismului. În
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
fiindcă pare, nativ, inaderentă la vanități, Nadia Anghelescu reușește acest dificil exercițiu de dedublare. „Cotidianul” și „revolutul” fac aici un tandem pe cât de neobișnuit, pe atât de adecvat în fond. Ar mai fi, totuși, o explicație pentru această putere de obiectivare. O oferă, printre rânduri, chiar autoarea, într-unul dintre paragrafele cu alură eseistică ale cărții. Este vorba de înzestrarea nu pentru limbi străine în sine, ci pentru problematica limbilor străine (p. 301). De altfel, pentru Nadia Anghelescu, ca și pentru
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute prin filtrul neliniștei conștiinței. Din ce în ce mai neliniștite. Pas cu pas, notațiile
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
coborâre în subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
lucru și pentru că am refuzat în toți acești ani să privim comunismul românesc ca parte a istoriei noastre naționale. Consider că, prin dimensiunea de descriere generală a comunismului românesc, pe verticală și orizontală, aceasta prefață poate fi o trama de obiectivare binevenită în contextul experiențelor subiective. Epoca convulsiilor personale ale jurnaliștilor este văzută astfel și de sus în jos de unul dintre ei. De cel care, prin noroc, întâmplare și ceva inconștiență cutezătoare a rămas alături de colegii săi jurnaliști din țară
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
în majoritatea articolelor, nu angajează defel subtilitatea speculativă și spiritul critic pe care le observam, altădată, în paginile lui Mircea Cărtărescu. Ele sunt clișee, imagini ale Patriei (cu majusculă) întoarse pur și simplu pe dos, fără un minim efort de obiectivare: ?mărunta noastră istorie?, ?mica lume culturală românească?, ?rușinoasa noastră preoțime?, o ?lume politică mizerabilă ca a noastră?, ?trista noastră republică sud-americană?, ?țara noastră maidaneză?. Avântul retoric al gazetarului, cu a lui curioasă dedublare (căci dacă istoria noastră e atât de
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
reflectare“, cu principala lui memorie semantică, să apară ambiguu, subminat în eficiența lui operatorie, sursă de neînțelegere și, uneori, de sugestii inadecvate. Subliniez, eu consider literatura- formă a conștinței- o atitudine a omului față de lume manifestată prin opera literară, ca obiectivare a subiectivității umane. Tocmai aici se evidențiază oglinda concavă ,de care aminteam în titlul acestui eseu. Pun în evidență nu semnificația cognitivă, susținută totdeauna printr-o privilegiere a lumii reale și secundară în “reflectarea “ literară, ci caracterul subiectiv al obiectivării
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
obiectivare a subiectivității umane. Tocmai aici se evidențiază oglinda concavă ,de care aminteam în titlul acestui eseu. Pun în evidență nu semnificația cognitivă, susținută totdeauna printr-o privilegiere a lumii reale și secundară în “reflectarea “ literară, ci caracterul subiectiv al obiectivării estetice, cel care traduce, în chip real, relația subiect/obiect în literatură. Trebuie să distingem net între rolul conștiinței din reflectarea științifică, manifestat doar în dirijarea unei mișcări ce transform obiecte existente-în sine în obiecte existente-pentru.-noi, și interacțiunea conștiinței
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
cel care traduce, în chip real, relația subiect/obiect în literatură. Trebuie să distingem net între rolul conștiinței din reflectarea științifică, manifestat doar în dirijarea unei mișcări ce transform obiecte existente-în sine în obiecte existente-pentru.-noi, și interacțiunea conștiinței în obiectivările artistice care sunt și ele, obiectiv, tot produse ale dezvoltării sociale. Încât esența obiectuală a operelor de artă pune în evidență o legătură specific, nouă, a subiectivității și obiectivității. Consecința este fundamental pentru înțelegerea domeniului literar, dar și al artei
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
un sens mereu nou, mereu altul descoperit care m-a pătruns și a rămas - o prezență a celei mai înalte instanțe interioare renăscute, Iubirea. Citiți... Am avut șansa multor feedback-uri de la dumneavoastră, cititorii și ascultătorii noștri, în mediul online, obiectivări cu fluxul realității; ce e remarcabil e unisonul de simțire a unei trăiri extrem de sensibilă: fiecare în parte își regăsește povestea, mesaje ale sufletelor proprii, impresia de „altă lume” mai pură, un prim plan al sufletelor uneori pe tărâmuri de
FRAGMENT DIN VOLUMUL DE POEME DIN TRUP DE FEMEIE , AUTOR SHANTI NILAYA de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382332_a_383661]