805 matches
-
de cuprindere: - generale; - specifice; b) după domeniul social afectat: - academice/școlare; - socioprofesionale; c) după natură: - discronologii; - disimetrii cerebro‑funcționale; - disadaptative (mai ales pentru mediul școlar); - carențe ale limbajului și comunicării (vorbire, scris, citit); - carențe în domeniul calculului aritmetic; d) după obiectivări: - verbale; - nonverbale; e) după simțul practic: - de dezvoltare; - de acumulare; - de utilizare; - de combinare; - de valorificare; f) după procesarea informației: - de input (perceptive - vizuale, auditive, temporal‑ritmice, de atenție, prin nediferențiere); - de integrare (de secvențialitate, de abstractizare, de organizare); - de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ordine socială și stratificarea socială ce o însoțește reprezintă rezultatul unei distribuții asimetrice a puterii în cadrul societății, distribuție care, prin intermediul sistemului școlar, se perpetuează, se reproduce. În concepția lui Bourdieu, meritul este o cuantificare a habitus-ului claselor dominante, o obiectivare a acestuia prin echivalarea care se face între un tip de cultură (cultura claselor dominante) și noțiunea de merit. Selecția pe baza meritului apare astfel ca o modalitate mascată de recunoaștere a diferențelor, a ceea ce este moștenit, printr-o codificare
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
imediate, să spunem naive. Se creează un raport de forțe care se poate consolida În cu totul altă direcție decât cea așteptată, diferită de relația simbiotică pe care o propuneai. Constituirea unui obiect de interpretare Înseamnă un efort de distanțare, obiectivare, privire În perspectivă. Cum va fi păstrată această simbioză cu obiectul artistic creat, pentru a ne referi la acesta? Putem să ne referim, odată circumscrisă aria anarhetipului, la mult mai multe obiecte, să zicem de interpretat, poate chiar la obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ignoranței și la impresia de ambiguitate totală În ceea ce privește o epocă pe seama căreia circulă o serie de versiuni conflictuale. Prin lipsa unei memorii personale În ceea ce privește comunismul, noi avem un handicap, dar și un atu: am putea Încerca, venind din afară, o obiectivare relativă a ei. Andrei Simuț: Mie sintagma generație fără memorie mi se pare excelentă. Într-adevăr, suntem În rândul primelor generații conturate În era consumismului, a imaginii media și a avansului tehnologic, În care se pare că intrăm și noi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Experiența de poet a lui B. se resimte stăruitor și în opera prozatorului, influențând particularitățile stilului, alegerea și interpretarea temelor, structura intimă a personajelor. Elementul autobiografic este intercalat în expunerea epică, de unde, tonalitatea lirică a scrierilor, ezitările în efortul de obiectivare. Privilegiată rămâne evocarea, în majoritatea cazurilor personajele stabilindu-și identitatea prin intervenția memoriei autorului sau a unui interpus. Prozatorul utilizează procedeul povestirii „în ramă” (Fântâna iadului), maniera jurnalului literar (Un student de altădată, 1987) sau, în unele cazuri, reconstituirea istorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
proprietate obiectivă, ci îi conferă obiectului denotat o valoare estetică pozitivă și traduc o "impresie". Acest grup de adjective întrebuințate doar ca non-clasificante nu aparțin unui sistem de gradare, de comparare, dar nici nu țin de ceea ce ar presupune o obiectivare cantitativă: de aici, imposibilitatea unui enunț ca *Am văzut culoare o apă mai albăstruie decât la tine. Caracterul "impresionist" se regăsește într-un anumit număr de grupuri prepoziționale stereotipice care au aceeași funcție de a modifica substantivul: o iarbă de smarald
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
terapeutic ce se impune fiecărei situații particulare pe care o reprezintă o persoană bolnavă. Medicii utilizează în activitatea lor foarte multe informații, fundamentate științific, despre corpul omenesc aflat în stare normală și de boală; utilizează o tehnologie din ce in ce mai complexă de obiectivare a dezechilibrelor ce stau la baza suferinței umane, fizice sau psihice. Aspectul modalității de transmitere a concluziilor evaluatoare a stării de boală sau sănătate a celui care solicită ajutor a fost multă vreme ignorat. Găsirea unui limbaj comun între medic
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
dezvăluie valențele multiple ale practicării exercițiilor fizice, sportului și turismului și să-l convingă pe elev prin activitățile practice desfășurate de valoarea acestora, va depinde acceptarea, integrarea și structurarea unor motivații puternice care să determine comportamentele stabilite. Exersarea individuală și obiectivarea progresului înregistrat, lucrul pe grupe, acordarea reciprocă a asistenței în timpul execuției, întrecerile pe echipe, cu respectarea regulamentului sau regulilor stabilite și acceptate, colaborarea și întrajutorarea cu partenerii, respectul față de adversari, spiritul de fair-play, recunoașterea înfrângerii, dorința de victorie, evaluarea obiectivă
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3014]
-
consideră o metodă de creativitate [37], totuși metoda anchetei Delphi are avantajele competenței amplificate printr-un grup masiv de 5 - 15 experți și realismului soluțiilor selectate și direct aplicabile. Pe această bază, metoda Delphi devine foarte eficientă în organizare, în obiectivarea unor valori subiective, în prognoze, dar în special în căutarea unor soluții tehnologice sau de proiectare creativă. [4] 10.1.9 Metoda Phillips 6-6 Această metodă, elaborată de J. Donald Philips de la Universitatea Michigan, reprezintă o formă de brainstorming la
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației, Fénelon dezvoltă ideea depersonalizării creatorului, a obiectivării implicite a discursului literar, ce are ca scop evidențierea operei propriu-zise, dar și eliberarea cititorului de viziunea dogmatică a eului auctorial: În sfârșit, pentru ca o operă să fie cu adevărat frumoasă, trebuie ca autorul să uite de sine și să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din primele rânduri prin care se surprinde problematica abordării unui scriitor din perspectiva timpului. Pe de o parte, se accentuează ideea clasică potrivit căreia stabilitatea în timp a unei opere echivalează cu valoarea acesteia, trecerea anilor aducând totodată beneficiul unei obiectivări a receptării operei care poate fi privită în coordonatele ei reale și nu prin prisma deformatoare a subiectivității contemporanilor.165 Pe de altă parte, se atrage totuși atenția că uneori factorul cronologic a fost asociat norocului în creșterea valorii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este considerată o formă a rațiunii și trebuie să se realizeze în baza unor principii riguroase și mai ales obiective: "...critica nu trebuie să considereze ca reguli în judecata sa nici gustul său particular, nici ideile sale proprie." Tocmai această obiectivare rece va fi contestată mai târziu de adepții impresionismului critic. Articolul lui Radu Ionescu coagulează într-o mare măsură idei logice, argumentate cu vitalitate, trasând pe de altă parte încă o dată contururile unei viziuni de sorginte clasică. IV.9. Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne o realitate de necontestat. "Niciodată istoria culturii nu a fost străbătută de curente atât de diverse, mărturisind atitudini filosofice adesea greu a fi definite
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
discutată anterior, poemul este asemănat și cu un balon cu aer cald, legat mai întâi cu sfori de spiritul poetului, pentru ca ulterior să fie eliberat, detașându-se, astfel, drept un obiect de sine stătător. Se observă aici sugestia unei anumite obiectivări, a unei impersonalizări a actului artistic care, odată concretizat într-o formă definitivă, capătă autonomie. Este o idee pe care și T. S. Eliot o va dezvolta în numeroase rânduri accentuând desprinderea creației de trunchiul care a generat-o, căpătând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
e de fapt un receptacol care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă."278 Sunt idei care accentuează impersonalizarea actului artistic, asemănătoare cu obiectivarea promovată de poeticile clasice, în sensul "dispariției" eului empiric, a purificării discursului de accentele personale. Teoria lui Eliot implică însă aspecte mai complexe vizând procesul creativ în sine, nu numai rezultatul acestuia: "părerea mea este că poetul nu are de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
îl disting de ceilalți; numai cel care are atât de mult de dat încât poate uita de sine în opera sa își poate îngădui să colaboreze, să dea și să ia, să pună de la el." Această apologie a impersonalizării, a obiectivării este desigur un semn clar al viziunii clasice a lui T. S. Eliot, după cum am mai sugerat și prin analiza anterioară a articolului Tradiția și talentul individual. Trecând la definirea conceptului de critică, așa cum o percepe autorul, se sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că principalele elemente pe care aceasta trebuie construită sunt comparația și analiza, folosite însă într-o manieră fertilă care să evidențieze aspectele importante ale operei și să educe gustul. În această cheie se coagulează și finalul articolului reluându-se ideea obiectivării actului critic care nu trebuie să impună opinii gata formulate, ci să formeze opinii și nu trebuie să devină o simplă manieră de reflectare a criticului, ci "o cercetare onestă în limita datelor existente"285 Sunt principii care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
exprimată direct -, dar și o clarificare, o aprofundare în măsura în care inefabilul sentimentelor capătă concretețe. Echivalarea obiectivă a liniilor interioare este considerată necesară de către critic la un dublu nivel al realității personajului și al realității operei. Din punct de vedere al personajului, obiectivarea ar presupune o purificare datorată unei mai bune percepții a sentimentelor Hamlet nu reușește să conștientizeze că sila lui este cauzată de propria-i mamă, depășind-o în același timp, iar această confuzie, imposibilitatea de înțelegere a propriului mecanism interior
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai bune percepții a sentimentelor Hamlet nu reușește să conștientizeze că sila lui este cauzată de propria-i mamă, depășind-o în același timp, iar această confuzie, imposibilitatea de înțelegere a propriului mecanism interior, îi otrăvește existența. În ceea ce privește opera propriu-zisă, obiectivarea ar fi eliminat din echivocul care planează asupra acesteia, echivoc pe care Eliot îl consideră un defect major al piesei, concluzionând (în mod șocant poate) că Hamlet nu este una din reușitele lui Shakespeare: În cazul personajului Hamlet avem de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de la origini până în prezent. Cultul grandiosului este perceput drept o trăsătură mai degrabă romantică, venind în consonanță, de altfel, cu personalitatea complexă a autorului, cu plăcerea pentru paradoxuri și formulări oxi-moronice. În acest sens, Dimitrie Micu observa faptul că "toate obiectivările scriitorului sunt o expresie a dionisiacului visând la apolinic"314, sugerând că alegerea canoanelor clasice este expresia lucidă a dorinței de a ordona într-un fel frenezia interioară. Se face, astfel, o raportare la Eugen Lovinescu, a cărui fire înclinată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
actelor lor."318 Această viziune asupra personajelor ține, de fapt, de o trăsătură pe care Călinescu o atribuie clasicului în general și anume plăcerea de a introduce faptele în categorii. Vocația normării este asociată de autor și cu abilitatea de obiectivare prin asumarea unui punct de vedere nu în mijlocul realității, ci oarecum în afara acesteia, deasupra acesteia "...un clasic nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
frigorifică să încarce marfa pe care-o găsește. E, în felul lui, un tip destul de cumsecade. Stilul cinic-fotografic al redării amănuntelor, precizia plină de cruzime a reconstituirii întâmplărilor, eliminarea subiectivității din raportarea la evenimente indică o serioasă preocupare în direcția obiectivării discursului literar. Ca formulă artistică, The Lady in the Lake se apropie, și el, de romanul polițist anglo-saxon clasic și se îndepărtează de propria școală hard-boiled. Ancheta metodică, în care culegerea probelor și intuiția joacă roluri primordiale, a luat locul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pot introduce unele forme de efort cu intensitate maximală, condiționate de o foarte bună pregătire fizică generală. 5.6. Selecția pe probe și procedee Antropologia și genetica deschid perspective foarte mari ridicării pe un prag superior a randamentului sportiv, prin obiectivarea în mai mare măsură a selecției, diminuarea în consecință a fenomenului de plafonare, ceea ce conduce la o eficiență sporită a activității prin evitarea investirii unui capital de muncă și material în subiecții lipsiți de calitățile antropologice și genetice necesare atingerii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
A. Dragnea consideră următoarele: principii generale: dezvoltării multilaterale a personalității și integrării socio -profesionale a sportivului; eficienței maxime și economicității; complementarității teoriei cu practica; principii privind obiectivele antrenamentului: maximizarea capacității de performanță; dezvoltării aptitudinilor motrice, cognitive, afective și volitive; controlului, obiectivării și evaluării activității; colaborării dintre antrenor, sportiv și echipa de asistență științifică; principii privind conținutul antrenamentului: interdisciplinarității; raționalizării; operaționalizării; principii metodico - strategice: individualizării; conștientizării; motivației și efortului voluntar; accesibilității; interacțiunii mijloacelor verbale cu cele non - verbale; modelării; stimulării; supraînvățarii; specializării
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
operat-o, în spațiul publicistic (suport și resort), poetul și gazetarul Tudor Arghezi. Un traseu care la noi a durat aproximativ un secol, adică de la debutul presei până la primul moment de apogeu al său, perioada interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei literare, unica șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]