234 matches
-
limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și anonime. Ontologia slabă, fluidă a lumii urbane este premisa acestei experiențe prin care deplasarea devine o căutare a „Mumelor“, a conceptelor originare, fără ca acestea să fie vreodată obiectivate, însușite, elaborate. Neintențională, neprogramatică, expe riența flaneurului intră în categoria „nefericirilor“ poetului fermecat de dragostea „nicht sowohl auf den ersten als auf den letzten Blick“. În mod esențial, ea nu „rodește“, nu determină un rezultat, ci doar reorientează privirea de la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reținem judecata lui Noica, conform căreia: “timpul, ca vector, nu are lungime, ci doar direcție și sens”. Profesor la rniversitatea din București, Lucian Boia se dovedește un istoric trecut prin școala logicii matematice, pentru că stăpânește arta filtrării, cu un ochi obiectivat. Zvârcolirile antinomicului se răsfrâng, vijelios, atât în volumul Germanofilii, cât mai ales în acest recent studiu, aflat, în prezent, în atenția tuturor cunoscătorilor și iubitorilor de istorie. Așadar, prin suprapunere, sunt filtrate reflectări de o gravitate detașată, cu străfulgerări de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
exemplu, „lipsa de subtilitate a lui Ibrăileanu,... faptul că M. Ralea și Vladimir Streinu au părăsit literatura pentru politică...” sau afirmația că Eugen Lovinescu... „scrie fleacuri...”, apreciind, tranșant și degajat, că Tudor Vianu este „campionul eternității artei...” Cu un ochi obiectivat, istoricul Lucian Boia reține, sintetizând, că volumul de eseuri ionescian sau Schimbarea la față a României, al lui Cioran, „exacerbează o stare de spirit caracteristică” acelei generații care marca un anume „salt istoric”, într-o Românie aflată „în delir...” (p.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lungul întregii cariere). Lovinescu se gândea, se pare, și la succes or, ficțiunea romanescă a avut mereu trecere la publicul larg. Să reținem deocamdată că procedeul cu pricina semnalează cristalizarea unei serioase conștiințe critice, conturate pe deplin ulterior, în maniera obiectivată cerută de principiul revizuirilor și de teoria mutației valorilor estetice. Autorul nu vrea să ascundă nimic și, ca atare, în prefața la volumul de Nuvele (1906) mărturisește cu o frumoasă sinceritate că s-a "inspirat" temeinic din notele de drum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mutației valorilor estetice să caute de la bun început niște mijloace eficiente de investigație psihică, iar intuiția i-a îndreptat pașii spre arta dramatică, unde sufletul încetează de a mai fi obiectul abstract al analizei pentru a prinde viață în forma obiectivată a dialogului dramatic, și unde sentimentele capătă (pe scenă) chip concret, devenind, într-un cuvânt, reprezentabile. Așadar, nu numai din necesități teoretice, din dorința de a pătrunde în intimitatea procesului creator (cu un ochi la aplauzele mulțimii, desigur) pare să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dovadă excelența valorică a Memoriilor!), chiar dacă aici constatăm o evoluție inversă, de la "obiectiv" la "subiectiv", de la teatru la proză cu o singură precizare, totuși: subiectivitatea lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
147. Trecând peste părinteasca înțepătură, Lovinescu respinge, așadar, ipoteza existenței unor particularități de gen care să definească variatele tipuri de texte (lecție învățată la școala profesorilor parizieni) și preferă să înțeleagă "literatura" din unghi exclusiv psihologic, ca fenomen global, manifestare obiectivată estetic a personalității scriitorului. Dar dacă personalitatea înseamnă temperament plus voință, și dacă temperamentul reflectă o psihologie comună, invariabilă (căreia i se atribuie "alegerea" instinctivă a formei, cum și predilecția pentru anumite procedee artistice), atunci singura modalitate de afirmare a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
umane. Omul, indiferent de context, trăiește ca un personaj pe scena vieții. Divinatorul însuși este un actor, și încă unul foarte priceput. El trebuie să convingă clientul că poate intra în contact cu o lume adevărată, deși nu este una obiectivată, știută. Din această pricină nu puțini sunt cei care mărturisesc că gestica și limbajul sunt armele prezicătorilor: cu ele reușesc să seducă și convingă oamenii. Strategia este foarte diversă și adaptabilă. În funcție de situație, se pot adopta atitudini ferme sau misterioase
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acompaniată de emoția care se ivește din el.” Întrebarea ce? nu caută deci să identifice un (oarecare) obiect natural sau fizic, ci să-l repereze pe acela care este corelatul obiectiv al experienței, al emoției. Care este garantul unei emoții obiectivate. Emoția (haiku) prezentă În experiență și deci În obiect nu este Însă, ca În poezia occidentală, una infuzată, transferată În mod subiectiv și sentimental obiectului. Lumea obiectivă nu devine o oglindă a simțirii subiective (poetice). Soluția haikuului este depersonalizarea autorului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în mod special cu masculinitatea și cu experiențele și cunoștințele bărbaților, derivate dintr-o sferă publică dominată de bărbați. Teoretizarea, după cum susțin Burchill și Linklater în introducerea acestui volum (Capitolul 1), este "procesul prin care conferim înțeles unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo"". O analiză feministă pune în evidență schema conceptuală a Relațiilor Internaționale ca o modalitate printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată strategic printr-un discurs obiectivat, a cărui tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu drepturi egale și tratată în consecință și, nu în ultimul rând, un public în rol de jurat. Privind astfel publicistica polemică, vom încerca să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nelegitime din perspectiva unui discurs religios propriu unei tradiții autentice, sunt următoarele: 1. instanțierea sacrului, prin utilizarea acestui termen cu pretenția că el circumscrie ceva, de natură obiectuală sau obiectivabilă, într-un registru transcendent sau transcendental (la rândul lui, fals obiectivat); în discursul religios autentic, principiul nu este și nu poate fi, prin natura sa, „localizabil“, neavând chip și neputând fi regăsit undeva; 2. instanțierea manifestărilor sacrului, pe de o parte, ca modalități de expresie ale unui sacru instanțiat deja prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu este posibilă sălășluirea în legătura cu Unul. Unul nu poate avea chip și, prin urmare, orice repre zentare obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența divină. Aș face din nou trimitere, în acest caz, la celebra „viziune“ a profetului Ilie, care, la ieșirea din peșteră, trece cu virtuozitate toate pragurile, fără a da chip divinului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
colectivitatea lui) și lumea sa socială interacționează mutual. Produsul acționează asupra producătorului său. Exteriorizarea și obiectivarea sunt momente ale unui proces dialectic aflat în perpetuă derulare. Cel de al treilea moment al acestui proces (...) este interiorizarea (prin care lumea socială obiectivată este reproiectată, reflectată în conștiință, în cursul socializării)"324. Regăsim aici, în cazul celui de al treilea moment al procesului de construcție a ordinii sociale, una dintre funcțiile fundamentale a ideologiei, și anume aceea de integrare a noilor generații într-
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
legitimarea este una dintre funcțiile ideologiei. Prin urmare, niciun univers simbolic nu poate face abstracție de ideologie, care, prin atributul său de integrare, devine o formă de cunoaștere a realității sociale: "Legitimarea "explică" ordinea instituțională conferind valabilitate cognitivă înțelesurilor sale obiectivate. Legitimarea justifică ordinea instituțională imprimând o demnitate normativă imperativelor sale practice. Este important să înțelegem că legitimarea cuprinde nu numai un element normativ, ci și unul cognitiv. Altfel spus, legitimarea nu este numai o chestiune de "valoare" ea implică întotdeauna
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Searle, la construcția conceptuală a spațiului social. Concluzia care pare să se impună la finalul acestui capitol, în conformitate cu logica perspectivei holiste asupra construcției sociale a realității, este aceea că "universul simbolic este conceput ca o matrice a tuturor înțelesurilor social obiectivate și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350. Capitolul III Ideologia ca instrument al cunoașterii politice În planul general al realității sociale, spațiul delimitat de politic este îndeobște
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru moduri tipice de gândire și de categorisire pentru corp", căci neconstrânse de veracitate, corpurile desenate sunt maleabile, plastice, pretându-se la tot felul de reconfigurări și metamorfoze, chiar dacă tehnic ele sunt statice, obiectivate, iar animarea lor se înfăptuiește doar prin efortul imaginativ, care le disipează și le reconstruiește de la cadru la cadru în funcție de materialitatea corporală a cititorului).750 Fiecare epocă are stilul propriu de reprezentare corporală, iar schimbările permanente ar trebui puse în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vehiculată public, În spațiul civic, utilizarea memoriei devine instrumentalizare politică, În lipsa unei descifrări științifice corespunzătoare și necesare. Spațiul public a fost populat cu nespecialiști, iar puținele abordări nici nu au putut și nici nu au vrut să ofere o imagine obiectivată a instituției dinastice și a meritelor și păcatelor sale. Reconstrucția fidelă a realității din partea puterii nu a beneficiat, În primii ani postdecembriști, de contribuții vizibile. Domnia lui Carol I a fost neglijată imediat și după 1990 pentru că tema independenței și
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
aceea nimeni nu poate fi liber într-o lume de ființe constrânse. Instituirea proiectului propriu, izvorâtă din nevoia de a-i împărtăși pe ceilalți din libertatea ta, este ctitorirea. Ctitorirea nu este opera eului orgolios, ci, dimpotrivă, ea este livrare obiectivată, proiecție a preluării celuilalt în spațiul libertății proprii. La rândul său, cel ce primește să fie preluat în vederea propriei lui eliberări știe că numai în felul acesta, prin supunerea lui, libertatea celui puternic este adeverită și se poate manifesta ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faptul că există relații semnificative între absenteismul școlar și alte conduite de devianță școlară: fuga de la școală, toxicomania și abandonul școlar. Toate acestea sunt conduite de tip evazionist și marchează principalele etape în stabilizarea și cronicizarea reacției de evaziune : debutul obiectivat prin episoadele de fugă de la școală -, stabilizarea/generalizarea concretizate în absenteism și deznodământul, evadarea finală, prin abandonul școlar. Există și cazuri în care evadarea finală coincide nu cu abandonul școlar, ci cu suicidul considerat evadarea supremă -, prin care individul se
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a comportamentelor, fără a implica schimburi comerciale, și nici intenționalitate”. Am putea-o defini, după modelul lui Olivier Favereau și al multor alți autori, ca „o reglementare care Își areoriginea În interacțiunile sociale, dar care li se prezintă actorilorsubo formă obiectivată”. Tranzacțiile nu sunt așadar posibile fără existența unui cadru constitutiv, iar calculele de optimizare nu pot fi extinse la orice situație. Schimbului de mărfuri Îi urmează stabilirea unei legături multidimensionale, iar prețurilor și cantităților ă norme și codificări. Astfel, nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lungă și, pe de altă parte, că cele patru clivaje nu sunt neapărat prezente în toate țările, că pot să nu fie întruchipate de partide pentru ca apoi să fie reactivate de către alte partide noi, iar clivajele latente pot fi brusc obiectivate. Pentru a ne da seama care clivaj generează un anumit partid adică să răspundem la întrebarea: cărui conflict îi este agent și îi servește drept instrument de integrare? pentru a determina așadar acest clivaj fondator, nu e suficient să citim
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Călinescu „temperamentul său critic deosebit de interesant”, „resursele excepționale de scriitor”, munca dârză și talentată, Streinu neagă valoarea volumelor II și III. Peste 30 de ani, în studiul Eminescu văzut de G. Călinescu, criticul nostru traversează cu o privire cordial-comprehensivă și obiectivată impunătoarea biografie dedicată poetului și exegeza asupra operei. Este o incursiune foarte interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urbanacademici. Rândurile conclusive sunt înalta
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
atribuind celor 256 de nuanțe de gri una din cele 16,6 milioane de nuanțe date de computer cu o intensitate și saturație specifică. Astfel, În timpul fragmentării, calculul va "trece" de la culoarea verde la roșu, fragmentarea fiind deci, mai bine obiectivată. Costul Întregii aparaturi (aproximativ 10000 USD), adăugat la prețul foarte ridicat al unui litotritor, limitează răspândirea acestei inovații ce și-a demonstrat utilitatea. Din cele expuse mai sus, se desprinde ideea că, o bună fragmentare nu se poate face fără
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
calea inițiatică este cheia care deschide poarta unei căutări fără sfârșit asupra organizării metafizice și a eliberărilor sociologice. Umilința și speranța rămân valorile esențiale care vor întreține misterele spiritului pentru ca raportul dintre sine și conștiința sa nu poate fi altfel obiectivat. Călătoria masonică este expresia raporturilor dintre diversele elemente simbolice în procesul inițiatic, în mijlocul templului, ca proces motrice de fertilizare a spiritului. Sacrul, inițierea și cercetarea spirituală nu s-au schimbat. Sacrul rămâne în afara timpului și-și împlinește dimensiunea temporală în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]