120 matches
-
lucru pentru cercetarea din lucrarea de față. Dictatura judicativului impune reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această idee de "adecvare la lucruri" este un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi de fapte, devenind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt rezolvate probleme de statut pentru verb, căci acesta nu ar putea fi altfel "suport" pentru timp, dar și probleme de manifestare pentru timp, în sensul că tocmai facultățile justifică dimensiunile timpului, chiar și atunci când acesta este conceput în manieră obiectivistă sau fizicalistă. Cumva, și la Augustin timpul are obiectivitate și reprezintă ceva preluat de suflet, prin facultăți. Totuși, acestea îl recreează, îl adaptează: îl "formează"; nu însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțelegerea de sine și a "lumii": depășirea atitudinii naturale, potrivit căreia eul și lumea sunt două "ființări" transcendente reciproc, evitând, cum susține M. Merleau-Ponty, atât "analiza reflexivă", potențial solipsistă, cât și "dogmatismul științific" (și chiar cel al simțului comun), potențial obiectivist, ambele unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar fi acum potrivit, luând în seamă limitarea judicativului la "faptul subiectiv" (la fenomenalitatea mentală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interbelice, tribunii noii democrației voiau să le impună ,,foștilor" tăcerea. Se reactivase și alt stereotip de tristă carieră: ,,cine nu-i cu noi, e-mpotriva noastră". În anticomunismul general declarat, puteam reprezenta periculosul pattern al ,,împăciuitoristului", tratând ,,dușmanul" în spirit ,,obiectivist", ,,altă crimă de gândire" a anilor '50. Existau însă și motive mai pragmatice. Arhivele conducerii partidului fuseseră confiscate de armată, nedorindu-se ca anumite informații de natură economică să fie cunoscute public. Era de dorit și ca inițiații în secretele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
au evitat formula de dezvoltare a acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" (Third way, 6). Este important să înțelegem că printre schimbările rapide sociale și culturale și crizele din acea perioadă, în plină creștere a importanței jurnalismului obiectivist și de senzație, rezultatul nu putea fi decât o criză epistemologică. Acestei crize răspund jurnaliștii literari narativi, de genul celor întrupați de Crane. Într-adevăr, ei și literații epocii așa cum erau Howells și Dreiser descoperă în mod critic înstrăinarea tot
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privea jurnalismul literar narativ de la sfârșitul secolului; astfel Steffens remarcă: "William Dean Howells, romancierul, a spus odată că nici un scriitor sau artist nu poate ocoli lectura ziarului Commercial Advertiser" (Autobiography, 321). Dar lui Howells îi era greață de dezvoltarea jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă dintre subiectivitate și obiectivitate își găsește expresia în publicarea, în 1890, a romanului A Hazard of New Fortunes; el încă mai servește drept o privire critică asupra tendinței obiectiviste în jurnalism
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă dintre subiectivitate și obiectivitate își găsește expresia în publicarea, în 1890, a romanului A Hazard of New Fortunes; el încă mai servește drept o privire critică asupra tendinței obiectiviste în jurnalism, privită din interior. În acest roman Howells explorează atât potențialul jurnalismului literar narativ cât și alienarea provocată de curentul central al jurnalismului factual care apăruse după Războiul Civil. Într-un pasaj personajul Fulkerson sugerează jurnalistului Basil March să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-ului, și New York-ul nici nu te-ar băga de seamă". Cu toate acestea, March nu ia în seamă sfatul lui Fulkerson. Probabil că cititorii nu consideră greva "deloc" importantă pentru că subiectivitatea lor este alterată de natura epistemologică a jurnalismului obiectivist practicat de cea mai mare parte a presei din epocă. Dar nu este prima dată când March este sfătuit să își angajeze subiectivitatea în experiența fenomenală a lumii înconjurătoare. Personajul Conrad Dryfoos îl consiliază pe March căci "orașul însuși depune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
obiectiv. În cadrul unui rechizitoriu adus jurnalismului obiectiv practicat în acea perioadă, el condamnă într-una din povestirile sale divorțul simbolic al jurnalismului american dominat de realitatea victimelor Marii Crize Economice. Este un exemplu de jurnalism literar ce recuză influența paradigmei obiectiviste asupra subiectivității jurnalistului. Într-un oraș din Vestul Sălbatic, un doctor ce înțelegea suferința victimelor Marii Crize și un editor de ziar ce nu o înțelegea îl duc pe Anderson într-o tavernă ce servea drept loc de întâlnire pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
responsabilizare a comunicării critice. În ceea ce privește situația discursului esteticii, orientat mai curând către diversificarea definițiilor artei, explicarea construirii experienței estetice și argumentarea modalităților de evaluare ale artei, dacă estetica tradițională era caracterizată, în marea sa parte, printr-o abordare esențialistă și obiectivistă a artei, estetica contemporană propune o abordare oarecum relativistă și subiectivă, care lansează discuția asupra pluralității criteriilor de evaluare a artei în raport cu indiscernabilitatea calităților ori proprietăților operelor de artă. Cu toate acestea, câtă vreme evaluarea artei se află într-o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
existența unor elemente comune. De exemplu, ambele postulează starea de anarhie în relațiile internaționale și consideră statul ca fiind un actor rațional, dornic să supraviețuiască și să se dezvolte. Ambele curente se remarcă prin practicarea unei metodologii epistemologice de tip "obiectivist" prin faptul că atribuie cercetătorului în relații internaționale calitatea de observator exterior față de o lume reală, concretă, măsurabilă. Realul este doar ceea ce trebuie observat, lumea trebuie descrisă științific, prin date cuantificabile și în mod rațional.147 Martin Griffiths le atribuie
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel de la distanță, aflat pe continentul american, unde toate perspectivele se schimbă). Descriptiv, obiectivist, foarte pozitivist în sens universitar-american, studiul său nu pare totuși să decidă în mod radical. Sigur că Cioran se încadrează în psihologia stigmatului. Dar a spune că românii sunt, se simt, se comportă ca stigmatizați explică multe, într-un fel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris, Milosz urmărește cu pasiune profesională disputele teoretice privind orientările înnoitoare ale actului de creație, care vor conduce la înlocuirea concepției obiectiviste a mimesis-ului aristotelic cu relativizarea sans rivages pe toate treptele procesului de formalizare. Este modul de viață, consacrat preocupărilor preferate, care se va prelungi și după 1951, când renunță la îndatoririle diplomatice și rămâne, la început, în Franța, pentru ca în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
de obiectul cunoașterii naturii și implicit trebuie ca subiectul cunoscător să utilizeze o modalitate diferită de cercetare aptă să surprindă specificul existenței omenești. Orientarea metodologică ce vrea să extindă la social metodele specifice cunoașterii naturii poartă numele de orientare metodologică obiectivistă. Din contra, orientarea ce susține că realitatea socială este de esență diferită de natură, cerând mijloace specifice de cunoaștere, se numește orientare interpretativă, deoarece pentru ea obiectul social este esențialmente și ireductibil subiectiv. Pe scurt, metoda obiectivistă consideră umanul ca
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
de orientare metodologică obiectivistă. Din contra, orientarea ce susține că realitatea socială este de esență diferită de natură, cerând mijloace specifice de cunoaștere, se numește orientare interpretativă, deoarece pentru ea obiectul social este esențialmente și ireductibil subiectiv. Pe scurt, metoda obiectivistă consideră umanul ca obiect empiric iar metoda interpretativă consideră umanul ca existență sufletească. Evident de aici decurg consecințe imediat diferite în abordarea obiectului de cunoscut, în speță a societații umane. Orientări metodologice obiectiviste Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
esențialmente și ireductibil subiectiv. Pe scurt, metoda obiectivistă consideră umanul ca obiect empiric iar metoda interpretativă consideră umanul ca existență sufletească. Evident de aici decurg consecințe imediat diferite în abordarea obiectului de cunoscut, în speță a societații umane. Orientări metodologice obiectiviste Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-au născut și dezvoltat mai multe orientari metodologice obiectiviste.În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin ,fizica socială, și de empirismul clasic. Pozitivismul sociologic Auguste Comte a inițiat pozitivismul
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
consideră umanul ca existență sufletească. Evident de aici decurg consecințe imediat diferite în abordarea obiectului de cunoscut, în speță a societații umane. Orientări metodologice obiectiviste Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-au născut și dezvoltat mai multe orientari metodologice obiectiviste.În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin ,fizica socială, și de empirismul clasic. Pozitivismul sociologic Auguste Comte a inițiat pozitivismul sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei faze: teologică, metafizică și pozitivă. Faza pozitivă ar
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
de cercetări ulterioare. Sub influența pozitivismului logic al gânditorilor Cercului de la Viena a apărut astfel neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se filozofiei speculative asupra societății. Acest curent de gândire s-a numit și fenomenalism. Practica metodologică obiectivistă pune accentul pe defilozofarea discursului sociologic, generalizările empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
ideile ei etice centrale sunt inconsistente și contradictorii cu ideile ei politice centrale. În 1985, moștenitorul lui Rând, Leonard Peikoff, a înființat , o organizație non-profit dedicată promovării ideilor și operei lui Rând. În 1990, filosoful a fondat Institutul pentru Studii Obiectiviste, acum cunoscut sub numele de. În 2001, istoricul John Rhum a organizat Anthem Foundation for Objectivist Scholarship, care oferă granturi pentru lucrări științifice despre obiectivism în mediul academic. Fundația de binefacere a BB&Ț Corporation a acordat și ea granturi
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]