2,575 matches
-
era ca cineva care Își spunea Anton să-o oblige să se răzgândească. Nu, acesta era probabil penultimul lucru. Ultimul lucru la care se aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rakia Înainte de-a pleca. Lukici mai turnă un pahar și rămase cu sticla pregătită. Telefonul se porni să sune. — Al dracului! spuse el. E femeia aia. Puse sticla jos și trecu În cealaltă Încăpere. Un soare palid se strecura oblic prin geam și atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acesta un cadru arhitectural supraestetic, care să permită încadrarea optimă pentru glumele cu fofoloance ale lui Razza Rob, transformate astfel în temelia construcției. Bull nu voia s-o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să-l văd... stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă pentru o lovitură, înspre Paddington, iar celălalt era ușor oblic, cu laba piciorului pusă ferm peste Marylebone Road. În momentul acela, mașina lui Alan ataca, asemenea unui vibrator, chiar perineul podului suspendat. Alan apreciase că e pe cale să penetreze femeia cu o forță egală cu 170 de cai-putere. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
inventat forma "Xiaozhuan", liniile fiecărui caracter au început să fie clar fixate. După "Lishu", caracterele trebuie scrise în formă dreptunghiulară turtită. Există șapte componente principale ale caracterelor chinezești linia orizontală, linia verticală, trăsătura spre stânga, cea spre dreapta, punctul, trăsătura oblică de sus în jos, cea oblică de jos în sus. Mai mult, liniile fiecărui caracter, la fel ca și ordinea scrierii, au fost în cele din urmă fixate. Forma "Kaishu" a devenit standardul caracterelor chinezești în ultimii peste o mie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
despre asta, dacă nu prin aluzii. Luni. Astăzi am văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să coincidă, căci sunt organizate de centrale sindicale rivale, unii manifestând pentru continuarea până la capăt a grevei la fabricile de muniții Kauderer, alții pentru încetarea grevei și susținerea înarmării populare împotriva armatelor contrarevoluționare, gata să încercuiască orașul. Toate aceste linii oblice, încrucișându-se, ar trebui să delimiteze spațiul în care ne mișcăm eu, Valeriano și Irina, unde povestea noastră poate să se nască din nimic, să găsească un punct de plecare, o direcție, o intenție. Pe Irina o cunoscusem în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Începu din nou să vîslească, fără să se mai oprească din treabă decît pentru a mînca ceva la căderea verii și a continua, nepăsător și tăcut, tot restul nopții. CÎnd soarele răsări din spatele munților Înalți, lumină cu primele raze oblice un peisaj auriu de nisip alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată suprafața pe care o puteai cuprinde cu privirea. Se uitară Într-acolo. - O să ajungem pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marginale ale lentilei, diversele radiații spectrale care intră în compunerea luminii albe nu sunt reflectate în aceeași măsură); - distorsiunea (redarea deformată a liniilor drepte de la marginea unei lentile covergente, din cauza formei sferice a suprafeței acesteia); - astigmatismul (radiațiile luminoase care cad oblic pe obiectiv nu vor fi concentrate în focar, ci într-un punct mai depărtat, fapt care duce la pierderea clarității imaginii); - coma (apariția pe pelicula fotografică a unei pete iluminate neuniform, atunci când subiectul fotografiat comportă puncte luminoase izolate). 2.2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Nu-i ceva obișnuit. Pur și simplu nu mai sunt prea mulți europeni rămași În Indonezia, Mick. Vreunul dintre informatorii tăi trebuie să știe câte ceva despre asta. Mick a reluat foaia și a privit-o din nou, o ținea oarecum oblic, să cadă ceva lumină pe ea. — De ce ți-a dat-o Bill Schneider? Margaret a dat din umeri. — Habar n-am! — E o persoană pe care-o cunoști, nu-i așa? — Nu, a scuturat din cap Margaret. N-am idee
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa vieții ei. După cum văd, nu ocolești subiectele tari, zise el. Dimpotrivă, pe cât pot mi le Însușesc, fără licitație, răspunse ea, strecurându-și mâna dreapta În buzunarul cu tăietură oblică a jeansului său pensat. El era incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Ea Însă avea puterea să privească În jur și să Îndrepte lucrurile pe făgașul dorit: Gazdele și Brândușă pun la punct cu siguranță condițiile tranzacției, chelnerii dorm cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am întins și-am lungit gâtul ca să mă uit peste balustrada dinspre babord, aflată sus în aer, dar nu se vedea nimic acolo, nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și insula în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
George" ne adresează mereu o privire melancolică, căutătura lui deosebit de tristă la capătul unui gât foarte lung ar avea poate foarte multe să ne spună, dacă am putea sta cu orele înțepeniți și am privi în ochii lui laterali și oblici. Grimasele sau mișcările noastre prea rapide nu pot fi sesizate și receptate de George, pentru că ne mișcăm într-un timp paralel cu el. Nu putem comunica cu el, după cum nici el nu mai poate comunica, la rându-i, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nesăbuit, ea care n-o lăsa niciodată din mână. Deodată, se scoală să coboare, îl îmbrățișează pe prieten de câteva ori afectuos, schimbă telefoane, își iau din nou rămas-bun, apoi se apleacă încet și trage umbrela de sub scaun. O poartă oblic, cu vârful în jos și se sprijină în ea cu fiecare pas, în timp ce se îndreaptă spre ușa autobuzului. În alte variante, tocmai când ea se scula nepăsătoare să plece, amicul ei o atenționa în privința umbrelei, câteodată se apleca chiar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe culoarul autobuzului, ținând-o oblic, în aceeași poziție ca în visele ei, și sprijinindu-se în ea la fiecare pas. Și umbrela și-a reluat imperturbabilă locul în cuierul dormitorului ei. De-acolo n-avea să se mai miște multă vreme, căci alte surate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe aceeași bancă, mereu în aceeași ordine, într-o nemișcare imposibilă ce făcea ochiul să patineze pe imagine, grăbit parcă să întoarcă pagina. Femeia, ce stătea la mijloc, a fost cândva atrăgătoare; avea trăsături distinctive și fine, ochii tragici și oblici, scufundați în orbite, gura mai păstra încă urme de senzualitate. Cei doi bărbați care o încadrau o mai învăluiau încă, mai mult sau mai puțin conștient, în puternici curenți energetici. Și ea, după atâta vreme, se mai simțea încă încinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale morților ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
râu de către „maistrul” Ionel) de pe o parte și de pe alta a caiușului două curelușe de lungimea porcului Ghiță din anul trecut și abia apoi tăia „porții” de o anumită lungime, lua o jumătate de porție, o Împăturea În două, tăia oblic și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă, o dăltiță lată de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poeziile lui Apollinaire și sună ca poeziile lui Ion Barbu, dar sunt lipsite de lirism. Le citești, dând eventual aprobator din cap, dar nu simți nici o emoție: „Nu conteaz’ / de e treaz / ochiul, și-nspre soare zbori, / sus să fie,-n oblic, ori... Cât ai stat să scrii la teme / nici gândit-ai a te teme / că te-or prinde în placente / meteori cu gaze lente / și-n cântările cu teme / ți-or înscrie căi viclene, / și tardiva ta ofensă / înghiți te-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fericire. Așteaptă cam de mult și nu știe ce se moșmonește pe acolo. Surorile se uită la el interesate și șușotesc. O fi avînd vreun defect, se înspăimîntă Codrin. Nerăbdător, dă buzna în salon. Nevastă-sa plînge. Băiatul are ochii oblici bine și este cam... galben. Cine ar fi crezut? suspină Adriana. Ăștia sînt mai ceva ca iepurii. Numai ce te ating și gata plodul. Adică, nevastă, cum vine asta? Nici nu l-am simțit și uită-te rezultatul... Codrin devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lepădat de ispită, să îmbrățișezi cu tot pământul în care te-ai adunat: Transparența este izvor de lut. Transparența ascunde atât cât încape o cruce. Transparența desface muguri în oglindă. Cerul privit prin lacrimă este lacrimă, și nu cer. Privea oblic peste creștetul castanilor, în ziua aceea o porție de albastru se vindea cu 30 de arginți: Dumnezeule, cu adevărat nu exiști atâta timp cât te-ai lăsat vândut într-o inimă de copil! Din lașitate sau din mândrie, unii refuză și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se, uimit, ar spune: "Eu nu știu pentru ce vor să mă ardă, pentru a fi scris despre acțiunile obișnuite ale suveranilor după povestirile tuturor istoricilor? Dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]