381 matches
-
80 de ani. Noi cei 6 copii veneam vara la Rucăr și dacă aveam probleme cu sănătatea eram oblojiți cu ceai fierbinte de mușețel, sunătoare, izmă sau tei, cu miere și lămâie. Dacă aveam dureri de burtă, fierbințeală, gâlci, eram oblojiți cu prijnițe, cataplasme cu optlagină, mălai cu foi de varză ori ventuze, în cântarea tărăgănată a descântecelor băbești... În aerul curat și soare demunte, cu lapte, ouă și brânză, cu legume, urzici și fructe din grădină sau de pădure, am
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
au strâns bagajele, le-au îmbarcat în mijloacele de transport de care dispuneau și s-au mistuit pe șoseaua cea mare, cu direcția Germania-Berlin, acela fiind țelul final ordonat de stăpânul de la Kremlin. * Localnicii au rămas cu râsu-plânsu, să-și oblojească rănile (sufletești, mai ales), dar răsuflând ușurați și închinându-se că au scăpat de ...eliberatori. * Pe șoseaua națională care urcă pe Dealul Costeștilor, devenit celebru în anii noștri, datorită altei hoarde, de data asta de minerii manipulați de aventurierul Miron
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
destui ... Care stau ciorchine Pe scut de statui, Nu cu fulgi de nea Și nici stropi de ploaie, Ca să-i încălzească, Gerul îl îndoaie Și-n orice odaie Abur cu căldură Le scoate pe gură, Să îi aburească, Ca să-i oblojească, Cum în Cea Iesle, Sufletele - două - mult prea vesele. Multă sărăcie În timp comprimat O vedem cu toții ... Dar numai eu strig Că mulți dintre noi Tremurăm de frig ... Și flămânzi ... și goi ... Duhul sfânt - un porumbel Coborât din Cer A
DE BOBOTEAZĂ, POEM DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347510_a_348839]
-
vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-au întins pe pat. Capul îi era greu, nu știa nimic ce se întâmpla în jurul lui. - Aduceți repede două căpățâni de varză, cu frunze mari, să-i oblojim mâinile și picioarele degerate! dădu ordine vecinul, care știa bine ce-i de făcut în asemenea împrejurări. În fine, l-au îmbrăcat în cămașă de casă, i-au înfășurat și legat picioarele în foi de varză murată, i-au legat
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
până în zori de zi... te iubesc, mamă, cu toate zâmbetele inocenței... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mamă încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mamă cu amintirile, inconsecvențele și văietăturile tale zilnice încât aș vrea să-ți iau toate
MAMA de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365327_a_366656]
-
lăsat ca amintire fotografia mea, făcută cu mai mulți camarazi lângă Don. Începuse un viscol nenorocit și eu trebuia să merg numai pe câmp. Îmi uscasem hainele, femeia îmi mai dăduse niște flanele vechi și ciorapi de lână să mă oblojesc la picioare. Îmi pusesem mantaua în cap, mă îmbrobodisem cu niște cârpe să-mi protejez fața care săgeta de durere la bătăile crivățului și am mers așa până în marginea unui sat unde am întâlnit doi cunoscuți de la noi din localitate
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
a fost la consult, Prin farmacii naturale ce malignele previn, Gândirilor staționare din imaginile -Destin! Atunci de crezi-n rolul să călărești și dexul, Nu să trimiți cititoru-n bord cu preplexul, Mirat că el nu cunoaște un cuvânt neauzit, Te oblojește, ești călărețul sfânt- neciuntit! Sfântul Limbii Române - e cine o cunoaște, Numai de prin virguli mesaje el descoase, Și-o țese la loc prin fuiorul peisajelor/vești, Alungînd rău/negrul, compune și povești. Cu multiple muze cei ce vor să
APLATISIMI..BARDE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364815_a_366144]
-
DE LA SUCEAVA Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ioan, născut la Trapezunt, la miazăzi spre Răsărit În portul de la Marea Neagră, bun pentru negustorit ; Cu corabia pe Mare, plecă în călătorie Și oblojea bolnavii-n cală cu milă și bucurie ! Dar Diavolul n-a stat degeaba : pe Comandant l-a ațâțat Și din motive de Credință, cu Ioan, rău s-a certat... Reiz se chema Comandantul, cu Credința de latin Ura pe tânărul
SF.M.MC.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365636_a_366965]
-
Florescu să suporte mai ușor durerile. -Nu adormi, hai să te duc la mine la gazdă! Ne duce domnul doctor cu mașina! -Măi, fetițo, zise doctorul, te duci în piață și cumperi câteva verze, desfaci foaie cu foaie și-i oblojești rănile cu ele. Cre d că în două săptămâni se face bine! -Așa am să fac domnu doctor! si vă mulțumim frumos pentru grija pe care i-ați acordat-o!. -În astfel de timpuri, doctorii n-au partide, au un
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
un moment de bun rămas... În îndoiala unui bocet de-abandon Mai țipă astăzi un ecou de-nmormântare Și nici o rugă nu se-aude în amvon Și-au năvălit necredincioșii în altare... Iubiri se-mbată pe la colțuri de paradă Își oblojesc aripi ascunse și durute Doar orbii, surzii rătăcind pe stradă Sunt fericiți în întrebările lor mute... Și eu ce să mai cânt o viață-aiurea Când vulturi hulpavi îmi pândesc cuvântul? O să-mi întreb, (de mă mai vrea pădurea) Să mă
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
ochi căprui calzi și prietenoși, era flocos, negru cu pete albe răspândite la întâmplare pe corpul lui firav. L-am căutat să vedem dacă este negru în cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-am oblojit și l-am vindecat de lovitură pe care o avea la picioruș. Sub îngrijirea noastră Tuzik a crescut și s-a făcut un dulău mare și voinic, pe care mă plimbam călare. El era cuminte și nu mă trântea, parcă
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
atâta ședere-ntr-un loc să doarmă adânc. În fond, de ce-ar trebui unul moale? Oricum nu ne putem așeza cu burta pe el și nici nu-l putem pune căpătâi pentru visele noastre și nici măcar nu ne poate obloji rănile provocate de neiubire sau de minciuna ei. Știi, iubito? Un ceas moale... Hm! Parcă spui de-o clătită sau de un burete pe care-l strângi să scoți din el secundele. Mai bine să ne dăruim un ceas de
TÂRG de LEONID IACOB în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352305_a_353634]
-
de sânge, care nu era, evident, numai al dușmanului, se foiau de zor, trimițând și ei bezele către ferestre. Nu și cei care abia se mai țineau pe picioare și nici cei târâți de slugi către grajduri pentru a fi oblojiți. La fel de neobosit, însă acum mult mai murdar și, de departe, cel mai gălăgios era piticul duce, cel care de altfel dădu și ordine să se întindă mesele pentru a sărbători cum se cuvine marea lor victorie. În fine, forfotă mare
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Capitolul V / 2 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI A doua zi, bine odihnit, Fănel arăta mult mai bine și părea plin de energie. Dormise tot singur, în dormitorul său. L-au încercat multe amintiri în timp ce-l oblojea Anca la genunchi. A avut de câteva ori pornirea de a o îmbrățișa, de a o săruta, dar s-a abținut de teama a ceea ce putea urma după aceste manifestări și, mai ales, de teama unor explicații ce ar fi
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
suntem ucenicii îngerilor. Încet, haosul s-a liniștit, cerul s-a înseninat. A apărut curcubeul, puntea de legătură între noi și natură. Un porumbel alb s-a așezat pe umărul meu ... este sufletul tău curat! Semnul trimis pentru a ne obloji rănile sufletului. El ștearge lacrimile, ostoiește durerea, purifică cugetul si simțurile. Mi-am lipit obrazul de aripa porumbelului ... i-am simțit tremurul ... el este speranța, înălțarea spiritului către dimensiuni înalte în ierarhia vieții. Mi-au răsunat în minte acorduri dulci
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
lucrurile pentru care te-ai zbătut. Și te vei fi gândit că ai biruit. Nu știu ce să zic, n-am înțelepciunea ta simplă să spun lucrurilor pe nume, nici puterea să pun degetul pe rănile lumii de lângă mine și să le oblojesc. Răspunsul meu la scrisoarea ta (oh, iartă-mă pentru această adresare nerușinată - m-am luat după nepoții și strănepoții tăi pe care nu i-ai mai apucat să-i cunoști - chiar dacă vine târziu și fără mare folos practic pentru trecut
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez m-aș fi împărțit tuturor precum o înmugurire
MELANIA BRICIU ATANASIU de MELANIA BRICIU ATANASIU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354855_a_356184]
-
moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez Citește mai mult Ecce homosub eterne opaițe îngerii
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
întrezărio margine abia tremurată de lumerespirația mea nu mai moarezăbovește puțin să-și tragă sufletulsă-și încheie nojițelecât timp am pășit doar pe vârfuri de inimăam ocrotit liniștea tuturorcu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzioasele mi-au străpuns epiderme prin gândle-am oblojit cu alifii și răbdarefiecare om pe care l-am legănatpe hamacul priponit între două amintirimi-a fost drag și aproape prin izulde fruct tăinuit în propriul său miez...
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
le-a zis celor doi tovarăși să-și continue drumul fără el, riscau prea mult! „Eu am să mă bandajez la picior, îmi rup cămașa și o să-mi opresc cumva hemoragia”, le-a spus, și a rămas acolo, să-și oblojească rana. Ceilalți doi și-au continuat drumul. La un moment dat au crezut că au ajuns în Italia și s-au oprit. Ghinionul lor a fost că se aflau tot în Iugoslavia; au fost prinși de către sârbi și-au fost
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
ca boala de om sănătos! - vine salvarea care-ți ia vreo 800 de dolari să te ducă la spital și încă vreo 250 de “firfirici” dacă vrei să dea drumul la sirenă și să te ducă mai repede, să-ți oblojească “slăbiciunile”! Când ai crezut c-ai scăpat, că a sosit timpul reflecției, eventual ceva păreri de rău și un început de “cumpătare” - pentru un pui de somn care speri că te va “drege” - apare, într-un târziu, după consult, contabilul
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
ai mereu speranțe reprezentative, Găsind rezolvări ca și când ar fi native! Când mai ști să și pierzi cu demnitate, Și nu tinzi să te răzbuni - o frivolitate, Binele răzbate și orice emoții stăpânești, În orice caz tu ști - rațiunile să-ți oblojești! Când ști să-nduri și suferinți din crize, Știind să te și mai deconectezi din prize, Suporți aflând că sânge așa ușor nu iese, Chiar de’s suferințe și realul joacă feste.. De poți zâmbi chiar pe ton demoralizator, Știind
Ă? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346085_a_347414]
-
înțeles, nu? i-a pus ea întrebarea mai mult să poată începe dialogul. - Da, așa mă cheamă si vream să vă rog... - Lasă! Mă rogi mai încolo. Mergi și spăla-te și să te văd dacă pot sa te mai oblojesc puțin, că nu-mi place cum arăți. Părinții tăi știu pe unde ai fost și ce ai pățit? - Nu știe nimeni și tata o să se supere când i-oi spune. - Aha! Că mama ta o să se bucure, sărmana de ea
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
orbului într-o cutie de puzlle desigur nu lipsea corbul inofensiv la umila-mi vedere m-am bucurat dispăruseră toate șansele de a-mi scoate ochii tremura purta zbor iute și se rănea instantaneu într-o lance de gând îl oblojeam cu răbdare la sfârșitul spectacolului aveam să primim câte un însemn al forțelor bine conturate puteam să trișez comisionul era același dar fiecare piesă se derula cu artă cred că aveam și ceva noroc altfel s-ar fi deformat cumva
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească. I-au pus lapte
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]