374 matches
-
activat și în cadrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu” (oboi, corn englez). S-a dedicat activității pedagogice, ca profesor al Liceului de muzică nr. 1 din București (astăzi Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”) și autor de manuale ("Manual de oboi", ESPLA, 1956). A fost distins cu "Ordinul „Meritul Cultural”" (clasa a II-a) și "Meritul Civil Bulgar". De-a lungul carierei artistice a fost onorat cu aprecierea unanimă a unor exigente personalități ale muzicii naționale și universale: George Enescu, Theodor
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
fost onorat cu aprecierea unanimă a unor exigente personalități ale muzicii naționale și universale: George Enescu, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Herbert von Karajan. În 1999, la Brașov, sub îndrumarea conf. univ. Dorin Gliga, a luat ființă Ansamblul de oboi „”. În data de 29 ianuarie 2012, la Sala Mică a Ateneului Român, s-a desfășurat „Centenarul Pavel Tornea”, organizat de Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”. La acest eveniment au susținut recitaluri Gheorghe Zamfir, Adrian
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
desfășurat „Centenarul Pavel Tornea”, organizat de Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, în colaborare cu Filarmonica „George Enescu”. La acest eveniment au susținut recitaluri Gheorghe Zamfir, Adrian Petrescu, Dorin Gliga, Nicoleta Beca, Gheorghe Palcu. Melodii ardelene interpretate de Pavel Tornea la oboi:
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
vast tratat de astrologie scris în zorii Renașterii de către cardinalul Pierre D’Ailly. Inventar de cunoștințe despre toate țările și popoarele lumii, lucrarea susținea teoria () potrivit căreia pământul este rotund. Formația „” a fost înființată în anul 2001 de către Oana Ivașcu (oboi) și Daniel Ivașcu (percuție) cu scopul declarat de a crea muzică de fuziune între muzica veche și cea tradițională (muzica popoarelor lumii). „Imago Mundi” reunește în prezent șase muzicieni: Oana Ivașcu (oboi, drâmbă, tamburină), Daniel Ivașcu (bendir, darbuka, shakers, clopoței
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
fost înființată în anul 2001 de către Oana Ivașcu (oboi) și Daniel Ivașcu (percuție) cu scopul declarat de a crea muzică de fuziune între muzica veche și cea tradițională (muzica popoarelor lumii). „Imago Mundi” reunește în prezent șase muzicieni: Oana Ivașcu (oboi, drâmbă, tamburină), Daniel Ivașcu (bendir, darbuka, shakers, clopoței, rainstick, tamburină, morișcă, chime bars), Cătălin Ștefănescu (cobză, mandol, chitară), Ștefan Barbu (vioară, frame drum), Adrian Buciu (flaute, shakers), Andreea Țimiraș (violoncel, clopoței, shakers). Concertele formației sunt însoțite de comentariul vizual realizat
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
un repertoriu foarte rar abordat de către muzicienii de factură clasică. Piesele ce alcătuiesc proiectul „Isvor” sunt puse în valoare prin dialogul instrumentelor vechi specifice spațiului cultural românesc al vremii lui Cantemir (baglama, bouzouki, darbuka, bendir) împreună cu instrumente clasice moderne (flaut, oboi, vioară, chitară). Aranjamentul muzical îi aparține lui Cătălin Ștefănescu, doctor în Muzică, licențiat în Muzică Instrumentală și Compoziție, lector universitar la catedra de chitară a Universității Naționale de Muzică București. Performance specific muzicii electronice, proiecțiile video live ce însoțesc vizual
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
a celor cinci muzicieni implicați. Proiectul „Pilgrims:live” este primul proiect al formației Imago Mundi ce presupune alăturarea proiecțiilor video și muzicii vechi. Proiectul a fost finalizat prin înregistrarea albumului „Pilgrims” în formula Sorin Neacșu (flaut, tamburină, castaniete), Oana Mariș (oboi, shakers), Oana Ropotan (vioară, shakers), Cătălin Ștefănescu (mandol, chitară, ukulele), Daniel Ivașcu - percuție (darbuka, bongos, shakers, rainstick). Primul proiect „Imago Mundi”, „Musica Viva” este și primul album al formației. Proiectul propune muzica veche interpretată într-o manieră originală, prin alăturarea
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
Cătălin Ștefănescu (mandol, chitară, ukulele), Daniel Ivașcu - percuție (darbuka, bongos, shakers, rainstick). Primul proiect „Imago Mundi”, „Musica Viva” este și primul album al formației. Proiectul propune muzica veche interpretată într-o manieră originală, prin alăturarea instrumentelor culte moderne (flaut, vioară, oboi, fagot) celor tradiționale de percuție (djembe, darbuka, tamburină). În viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto dolce, chitară
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
tradiționale de percuție (djembe, darbuka, tamburină). În viziunea formației, piesele pornesc de la interpretarea fidelă a muzicii curților europene, ajungând până la improvizații libere pe teme populare medievale. Componența formației din acea perioadă era Augustin Creznaru (flaut, flauto dolce, chitară), Oana Mariș (oboi), Oana Ropotan (vioară, violă), Marius Neag (fagot), Daniel Ivașcu (percuție).
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
Argeșului”. Au fost folosite părți din opera rock - musical „Meșterul Manole”, care a fost interzisă de cenzură; Având subtitlul „uvertură”, a apărut pe discul din 1973, formula de la înregistrări fiind: N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
din 1973, formula de la înregistrări fiind: N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, oboi, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. Se discută despre posibila invitare a lui Liviu Butoi pentru a interpreta partitura oboiului. O a doua înregistrare a piesei (de aceasta dată mai scurtă, fără ultima strofă din fragmentul apărut pe disc în 1973) a fost făcută în 2000, pentru albumul apărut în același an, „În umbra marelui U.R.S.S.” (reeditat în 2003
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
înregistrare se află pe discul „Symphoenix/Timișoara” (1992), cu titlul „Fata verde”, înregistrată în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, M. Neumann - vioară, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, V. Vaessen - chitară bas, U. Brand - chitară acustică, Adrian Petrescu - oboi, împreună cu Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”. Compoziție a lui Edmond Deda pe versuri de Sașa Georgescu (prima parte) și probabil a lui Günther Reininger (a doua), reprezintă o piesă din filmul „Agentul straniu” (regia
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
80”, disc colectiv apărut în 1981 în Germania; O a treia înregistrare a fost făcută pentru albumul „Timișoara” (1992) în formula N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”, A. Petrescu - oboi , M. Neumann - vioară. A patra înregistrare există însă din 1990 și a fost făcută de N. Covaci - solist vocal, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, M. Neumann - vioară, voce, Herb Quick - percuție, și a apărut pe discul
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
și apărută în fruntea albumului omonim, în 1992. A fost înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioara, U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”. Intitulată inițial „Suddenly”, piesa și textul au fost compuse de Nicolae Covaci, în anii 80. A apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), fiind înregistrată în formula N. Covaci - chitară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
altă înregistrare a fost făcută pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992), în componența N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Compoziție a lui Josef Kappl (1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
total este 948. Printre cele mai importante festivități se numără "correfocs", în care „dracii" „se joacă” cu focul și cu oamenii. Acești draci nu sunt în acest caz încarnarea răului; ei sunt exuberanți, dansând pe sunetele tamburinelor și ale tradiționalului oboi, timp în care lansează focuri de artificii. Dar poate cele mai spectaculoase dintre festivalurile catalane sunt acelea ale "colles castelleres", grupuri de entuziaști care formează turnuri de oameni impresionante (până la înălțimea a nouă oameni). Această tradiție veche, care acum s-
Catalonia () [Corola-website/Science/296731_a_298060]
-
revenire la temele din prima secțiune A. După o recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
în Re minor sau Concertul pentru vioară nr. 1 (prin urmare, concertul în Mi minor mai este cunoscut și sub numele de Concertul pentru vioară nr. 2). Concertul este scris pentru vioară solo și orchestră clasică standard: două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. După ce a fost numit dirijor șef al Orchestrei Gewandhaus din Leipzig în 1835, Mendelssohn l-a numit maestru de concert al orchestrei pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
mai complex dintre cele șase. Violina piccolo, acordată la o terță mică ascendentă față de o vioară obișnuită, este solistul principal (doar în partea întâi aceasta împărtășește linia sa cu cea a primei viori ripieno). În Adagio, i se alătură un oboi cu care realizează un duet, însă în general, suflătorii de lemn formează un grup solistic secundar. Tot în această parte se regăsește faimoasa ciocnire armonică dintre sunetele la și la♭prezente la voci diferite, pe pulsații vecine, iar în ultimele
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
secundar. Tot în această parte se regăsește faimoasa ciocnire armonică dintre sunetele la și la♭prezente la voci diferite, pe pulsații vecine, iar în ultimele măsuri diversitatea timbrală este evidențiată cu măiestrie prin secționarea orchestrei pe pulsații succesive în bași, oboi, și coarde înalte. În cadrul acestui concert se remarcă și singura apariție a cornilor în Brandenburgice, instrumente cu o puternică semnificație socială pentru acea vreme, fiind simboluri ale vânătorii, așadar ale nobilimii. Concertul prezintă un conflict fățiș între anumite instrumente cu
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
vedere muzical este situat la deschiderea ușii a cincea, unde melodia brusc modulează în Do major, luminând atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
Sand, voce în limba română de Răzvan Gogan) este un tânăr ciudat care ia lecții de muzică de la Ally. El folosește în mod constant expresia, ”"Ah, ce porcărie!" ” și tinde să amestece cuvinte care sună la fel, cum ar fi ”oboi” și ”Hobo”. Lester Dawson (interpretat de Andy Milder, voce în limba română de Mihai Bisericanu) este tatăl cheapskate al lui Ally, care deține magazinul de muzică "Sonic Boom". El este complet ignorant de talentele de muzică ale lui Ally și
Lista personajelor din Austin amp; Ally () [Corola-website/Science/333149_a_334478]
-
elev al lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
1818. Premiera nord-americană a avut loc pe 4 august 1952 în Massachusetts, Statele Unite. Dar multă vreme cercetătorii au fost de părere că opera este una inferioară comparativ cu celelalte opere ale lui Mozart. Opera este orchestrată pentru două flauturi, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde. Basso continuo din recitative este asigurat de clavecin și violoncel. Când lucrarea este interpretată cu instrumentele vremii se folosește adesea și pianoforte. Vitellia, fiica împăratului detronat Vitellius, vrea să
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
chemat pe Ceaikovski la loja imperială. Țarul a făcut o remarcă simplă, "foarte frumos", care aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este orchestrat pentru piculină, două flauturi, două oboaie, corn englez, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două cornete, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu, tobă mică, talgere, tobă mare, gong, glockenspiel, două harpe, pian și coarde. Regele Florestan al XXIV-lea și Regina au primul lor copil
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]