6,770 matches
-
și simplu închis; primarul Rui Río, spre deosebire de Traian Băsescu, nu încurajează deloc lumea teatrală. Deci nu o sală plină, ci una cu oameni care iubesc teatrul. Nimeni nu a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
batjcoresc și își ucid astfel propria ascendență spirituală. Fărădelegea lui Oedip se repetă de sute de ori pe zi, în cursul unor discuții aparent nevinovate și pline de umor. Mi-a făcut plăcere ca greoi cum sunt (bătrân, gras și obosit moral) să iau parte la o campanie "inutilă" (cum au numit-o mulți cunoscuți ai mei, sfătuindu-mă să renunț) de susținere a ceea ce este mai curat și mai frumos în politica românească. Cu acest prilej m-am și documentat
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
neliniște. Sentimente contradictorii, punct culminant al acțiunii, moment de tranziție între două lumi (și două contrarii ireductibile), în fine condiții prielnice pentru a aluneca în patetism. Iată însă ce notează Levi, în stilul său simplu și perfect adecvat: Trenul, mai obosit decât noi, urcând înspre granița italiană, s-a rupt în două ca o sfoară de care ai tras prea tare: unii au fost răniți, dar a fost ultima aventură." Iar câteva rânduri mai jos urmează un pasaj cheie pentru descifrarea
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
sugestia unor studenți, am început, de câteva luni, să frecventez una din piețele de vechituri ale orașului. Am, n-am treabă, duminică dimineața mă îmbrac "popular" (în pantaloni scurți și cu tricou, vara, în trening și cu un hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lucruri care ne mai țin un pic treji în trecerea noastră - bună-rea cum e - dintre cele două nesfîrșite somnuri"" (207). De ce mi se pare atît de important accentul pe pathos, dincolo sau mai presus de logos și chiar ethos? Datorită obositei metafore a turnului de fildeș, intelectualul e eronat văzut drept o făptură singuratică, rătăcită în gînduri și insensibilă la viața din jurul lui, dar, de fapt, imaginea comunitară a intelectualității, așa cum o vede Andrei Cornea (a nu se uita sintagma "școală
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
Ioan Lăcustă Chiar atunci când ai ajuns să crezi că surprizele îți vin de-acum obosite, că nu mai ai loc în suflet decât pentru repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului. Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
și dacă te străduiești din răsputeri să privești pe fereastra compartimentului, maximum ce poți ghici este că traversezi o pădure în noapte, deși nu reușești să deslușești altceva decît reflecția în geam a chipului tău familiar, care arată palid și obosit, ba chiar tîmp. Așadar, mai bine închide ochii și trage un pui de somn: ce va fi va fi." Toți oamenii cu care se confruntase vreodată îl mințiseră. Yoel a descoperit că îl fascina calitatea minciunilor: cum își construiește fiecare
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea lui zero 21 (Alldahin) Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată obosit, căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte greu Niciodată obosit, căutând trecerea Își face făcătorul facerea Face și desface Tot ce-i lipsit de greșeală Uneori tace Măcinat de boală Căutarea lui zero 18 (Pour Mörike) Ușor ca pana într-o dimineață crudă Trezit din beție după o noapte de
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
cea mai mare densitate de metafore care iau prin surprindere imaginația (formularea lui Borges) dintre toate cărțile de poezie ale literaturii noastre. O simplă enumerare a cîtorva te copleșește și îți poate declanșa reverii; aceste două cărți-balsam pentru fantezia noastră obosită duc imaginarul suprarealist atît de departe, încît pierzi orice coordonate ale raportării. Breton(eopterix) & Co. par niște preistorici. Abia acum, Graalul suprarealismului se leapădă de mit. Cititori rafinați, încercați asta acasă! Dan Stanciu, Sasha Vlad - Borbro, Feen, Serliq, Obs, Kabupaten
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
care a înțeles din vreme că pentru vise poți să nu suferi doar dacă nu le ai. Amestecul ciudat de cumințenie, chiar prostrație, și cerbicie întîlnit, îndeobște, la copiii crescuți printre maturi stînjeniți de curiozitatea lor devine, cu timpul, rutină obosită și obositoare. Dublată de încăpățînarea de-a crede că, pe lîngă drumul ales, nu mai șerpuiește altă potecă: ,Era primul roman al lui Dostoievski care apăruse, auzisem vag despre el și înainte ca măcar să-l deschid hotărîsem că-i nemaipomenit
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație care a îmbătrânit,/ dar nu s-a maturizat niciodată. Că am supraviețuit este, la urma urmei, un miracol, chiar dacă distruși/ sufletește până la alienare și handicap. Copii obosiți,/ captivi între iluzie și dezolare, incapabili să uite/ dezastrele semnate apăsat de alții. Noi nu am trăit/ la capacitatea darurilor noastre. Puțini dintre noi/ se recunosc cu orgoliu învingători". Și iată acum comentariul criticului, balansând între înțelegere și neputința de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
în călătorie o dată cu cenușa. De ce nu-l scufundați?"ș...ț Începuse să se însereze. Preoții trebuiau să se întoarcă la treabă, să-și caute alți clienți. ș...ț Atunci, bărbatul mai în vîrstă se întoarse spre mine cu o privire obosită. " Fiica mea", zise el îngrijorat, " de ce te agăți de această bucată de os? Ceea ce ții în mînă este proprietatea tatălui Gange, e averea lui, lui îi aparține. N-o mai ține așa strîns, fiica mea, dă-I înapoi ceea ce-I
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
portmonee, și noi/ Am descoperit cultul secret/ Al stomacului, sexului și capului aplecat, și noi/ Am pătruns în catacombele realității,/ În subsolul paginii de ziar și mai jos de subsol,/ Acolo unde nu mai există decît/ Carnea și timpul, senzorul obosit./ Și noi am cules laurii de staniol/ Ai după-amiezelor petrecute-n ședințe, și noi/ Am luptat în întuneric cu diverși/ Dumnezei județeni, și noi am stat/ Pe malul fluviului și am plîns, și noi am căzut/ Sub mesele negeluite ale
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la grande armée, la grande armée", învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
am întors de la chioșcul de țigări/ capul lui urât odihnea sub traverse/ baba striga că ea a văzut totul/ și că prezentul e atunci/ când te dai de trei ori peste cap și te transformi/ într-o vietate puțin mai obosită/ puțin mai plictisită/ totuși nu mă spăl azi pe dinți/ aproape că am și uitat cum/ primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta). Încheiem această strofă puțin mai obosiți și mai plictisiți; poezia, însă, continuă... Talentul, veritabil
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
și te transformi/ într-o vietate puțin mai obosită/ puțin mai plictisită/ totuși nu mă spăl azi pe dinți/ aproape că am și uitat cum/ primele două mișcări vreau să zic" (Hic rhodos hic salta). Încheiem această strofă puțin mai obosiți și mai plictisiți; poezia, însă, continuă... Talentul, veritabil, al lui Dan Sociu se vede tocmai din poemele în care el renunță la minimalismul păgubos, inexpresiv, și își construiește versurile pe spirala acumulării și proiectării de sens. Banalitatea este explorată pe
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934, următorul în 1936
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
unele dintre ele sînt. Nu putem reconstitui o viziune despre lume marca Ansersen. Lucrul acesta poate părea un defect, dar poate, la fel de bine, să pară fascinant din punct de vedere artistic. ŤNu înțeleg nimicť a spus el /la capătul vieții, obosit să caute sensuri/. Nu face nimic, domnule Andersen, poftiți alături de noi, în modernitatea la pregătirea căreia și dumneavoastră ați contribuit!"
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
din alte limbi, printre care cele pe care le folosesc frecvent prin Nord America. Cum au ajuns în România ? În plus, mă surprinde limbajul vulgar care este la modă : « Mă, ba, tu...» sunt cuvinte folosite cotidian. Oamenii pe străzi apar obosiți, bolnavi, nervoși și gata să-și arunce epitete jignitoare, măi din nimic. De ce atâta tensiune în aer ? De unde vine ? Nu cumva poluarea și contaminarea cu fel de fel de substanțe și metale grele din praf le schimbă comportamentul ? Am mai
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
stilistic, foarte multe scene absurde ar merita enumerate aici. Iată doar imaginea mamei după ore de stat la coadă: îMama se întorcea acasă cu ceva, ca o lupoaică cu vânatul prins cu greu, cu paltonul mirosind a frig, mâinile înghețate, obosită, dar fericită. Avusese doar succes la vânat. Sezonul era propice, zilele următoare avea să vâneze din nou. De dimineața până seara. Fără oprire, până la epuizare.î Cea mai eseistică secvență îi aparține lui Ioan Stanomir. Atent supravegheat, demersul lui memorialistic
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Cătălin D. Constantin Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins pustiul. Cercetătorii mai de seamă au murit, alții sunt bătrîni și obosiți, alții, după o încercare mai mult sau mai puțin meritorie, s-au îndreptat către altceva. Pe tineri aceste studii nu-i atrag.“ De puține ori simt nevoia să încep prezentarea unei cărții cu un citat desprins din altă carte. Petru
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
o rază din geniul D-tale poetic, care pentru noi este și va rămâne cea mai Înaltă incorporare a inteligenței române”. Din păcate, călătoria (scurtata, la insistențele lui Eminescu) nu a avut niciun efect asupra poetului cu sufletul stins și obosit. Veneția nu-l mai Încântă, ca-n poezia pe care i-o dedicase mai Înainte («S-a stins viața falnicei Veneții, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, Înălbind păreții
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
publicul, cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va confrunta cu imaginarul public parizian, depozitar al imaginii ei din tinerețe. Pentru publicul bucureștean, de la începutul altui mileniu, ea povestește pur și simplu trăirile unei
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]