857 matches
-
Faptul că medicii mi-au interzis să ies după apusul soarelui m-a constrâns să trăiesc luni de zile în granițele lumii diurne. Dar nu numai asta: găsesc în lumina zilei, în acea luminozitate difuză, palidă, aproape fără umbre, o obscuritate mai densă decât cea a nopții. Miercuri seara. În fiecare seară, petrec primele ore de întuneric umplând aceste pagini, pe care nu știu dacă le va citi vreodată cineva. Globul de sticlă din camera mea de la Pensiunea Kudgiwa îmi luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea, rămânea faptul că nu era vorba de o ancoră grea, de ocean, ci de o mică ancoră subțire: nu mi se cerea, deci, să renunț la disponibilitatea tinereții, ci doar să mă opresc o clipă, să reflectez, să sondez obscuritatea din mine. — Pentru a desena acest obiect în tihnă, din toate unghiurile - a spus Zwida - ar trebui să-l am în mână, ca să-l pot studia. Credeți că pot cumpăra o ancoră de la un pescar? Puteți întreba, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reproș. În adolescență mi-ar fi plăcut să fiu deșteaptă ca Ecaterina Oproiu. Acum, modelele mele sunt Alina Mungiu și Sharon Stone. De neatins. Oricum, e bine să ai modele În viață. 6. „În timpul acela m-a preocupat Întunericul, intimitatea obscurității. Îmi plăcea să prind momentul dizolvării formelor, Întunecarea culorilor și felul În care, pe fețele abia sesizabile, apar reflexele vieții interioare, apare sufletul.” Istvan Réti, Suferința (amintiri) 1894 Îmi place textul lui Réti. Îl știu pe de rost. Îl citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Crécy. A scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta, tu cățeaua Pavlov salivează. Or, eu eram la gradul zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Vasile Man) Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi „Amorul e un lucru foarte mare“ - cugetare scrisă într-un album de un personaj al lui G. Topîrceanu, Guță Popândău. Practicarea obscurității. Textele care rezultă (poezie, proză, eseistică), lipsite până și de umor involuntar, nu vor fi descifrate niciodată de nimeni, dar nici nu vor trezi dorința de a fi descifrate: „inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pretinde că „Bică N. Căciuleanu prinde, cu grație, fluturi“. Poate că prinde fluturi, la propriu, în weekenduri, când iese la iarbă verde, dar în literatură nu prinde nimic, nici măcar musculițe. Cât privește grația, de unde grație, într-o carte plină de obscurități și stridențe, de jocuri de cuvinte chinuite, de enunțuri apodictice lipsite de acoperire în idei? Să citim împreună: „Fiecare și extrage energia cinetică din Oriunde, dar dacă l-ai schimbat din neștiință pe Oriunde, atunci fiecare își va fi încetat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dată recentă. Nu este interzisă folosirea neologismelor. Este interzisă doar folosirea lor infructuoasă. În poezie, dacă emoție nu e, nimic nu e. Din versurile lui Mihai Munteanu (Tipare de vânt, Quadrat, Botoșani, 2001), tocmai emoția lipsește. Remarcăm ingeniozități, prețiozități și obscurități, dar emoție - nu. Autorul procedează ca un funcționar care, obișnuit să apară la tot felul de ocazii cu costum negru și cravată, rămâne îmbrăcat astfel și când face plajă. Utilizarea neologismelor reprezintă, la el, un mod neinspirat de a fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de ani m-am cules din toate cele care mi-au găzduit absența. (Posibil, după ce veți citi aceste rânduri, le veți înapoia expeditorului pe motive de incompatibilitate.) Dacă totuși o să treceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între suflete mofturi de îngeri ajunși la pubertate. Materia, într-o continuă întrupare, materia își cheamă materia mai devreme sau mai târziu. Cum și când se întâmplă întregirea doar cel ce nu se mai rabdă hotărăște (răbdarea, un compromis al obscurității). Copil, adolescent, adult forme redimensionate ale materiei. Sufletul, în ambele palme, a lăsat urme. La ce bun să te mai întrebi cine a trișat la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de inimă cât să-și numere singurătățile, la o margine de așteptare asculta ecoul trecerii, în urma lui Dumnezeu creștea iarbă de coasă. Libertate lui Petru lașitate și frică deopotrivă: se ascundea în gânduri parcă pentru a-și justifica negândirea, absența, obscuritatea; se înnopta în sânge ca într-un joc de-a v-ați ascunselea; se abandona în inimă ca într-o gară uitată de tren: Doamne, mă dor gratiile acestea ce cresc între noi; pădure de gratii până la cer, pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Rugăciunea se întâmpla doar când atingi cu umerii cerul. Noaptea, cerul se împrăștie până și-n ochiul limpede: Doamne, bezna mă strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strânge în dreptul sufletului ca o cămașă de împrumut, mă sufocă. Mai comod este să fii statuie decât om în obscuritatea asta. Și statuile au inimă, Doamne! Sângele statuilor este plumb topit noaptea, focul căutătorilor de comori modelează chipul icoanelor. În obscuritatea asta, Stăpâne, nu-mi mai recunosc umerii, inima, tâmpla. I-a fost frică. 78. O biserică părăsită, îngenuncheată într-o biserică părăsită: Am intrat în casa ta, Doamne, să uit de lume și am uitat de mine. Mi-ai pozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bătaia inimii. Peste umeri mi-ai suflat zbor, cresc stalagmite din clavicule până la cer și nicio urmă de aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul singur! Necurățenia ridică zid între două nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate ce nu-mi dă voie să mor cu ochii deschiși! Sfințenia este o luptă în care timpul capitulează. Tată Ceresc, treci cu vederea secunda descompusă-n în cenușă, dar mai ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără ocaziile de a se manifesta, virtutea dispare", cititorul să nu se înșele! Aceasta înseamnă, de fapt, că fără ocaziile, circumstanțele favorabile, cei perfizi și ambițioși nu vor face uz de talentele lor. Numai în cheia crimei pot fi explicate obscuritățile acestui autor. Eu cred, pentru a trage o concluzie la acest capitol, că singura ocazie, pentru un om, de a se ridica pe tronul de rege fără a comite o crimă este atunci cînd trăiește într-un regat electiv sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Cei care au fost înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de al doilea asistent execută ca un automat comenzile. * * * Dora plutește pe o spirală vertiginoasă ce o ridică spre discul luminos care o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care să nu mai fi făcut deosebiri între noi. Aș fi avut și eu, în sfârșit, sentimentul de a fi scăldată împreună cu tine în șuvoiul acele-iași iubiri. Dar dacă nu poți să mă iubești, nu ai decât să rămâi în obscuritatea și nimicnicia pământului, poate o să găsești pe acolo și urmele surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun fizician sau om de știință va ajunge să-și pună mult mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ierarhii ale Bisericii (nu doar cea romano-catolică) care au neglijat, iar uneori chiar au împiedicat, necesitatea clarificării. Doctrina oficială a Bisericii, enciclicile, catehismele, scrisorile pastorale și predicile au ascuns foarte adesea "poporului" rezultatele analizei istorico-critice a Bibliei, lăsându-l în obscuritate, de exemplu, cu privire la originea Evangheliilor și a diferitelor genuri de relatări biblice. Chiar și în prezent, mulți nu au cunoștințele de bază de altfel disponibile tuturor despre mesajul și tradiția creștină. Astfel au fost lăsate la mâna autorilor de thriller
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului divin și planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
El nu se supune nicidecum necesității, ca restul naturii. El poate să reziste aplecărilor sale. Aceste credințe nu erau, cu toate acestea, universale. Dogma fatalității, adoptată de poporul de jos, ridică sufletului responsabilitățile faptelor sale. Învățătura lui Socrate îi arată obscuritatea. Din expunerea religiunii Grecilor se poate conchide, că ei recunosc trei suflete: PSIHI sau sufletul simțurilor; NUS sau sufletul inteligenței și PNEVNA sau sufletul mișcării și al vieții. CEREMONII LA MOARTE. În Grecia se atârnă la ușa casei unui bolnav
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai primejdioasă/ decât sărăcia materială." (Vasile Man). Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi "Amorul e un lucru foarte mare" - cugetare scrisă în album de un personaj al lui G. Topîrceanu, Guță Popândău. PRACTICAREA OBSCURITĂȚII. Textele care rezultă (poezie, proză, eseistică), lipsite până și de umor involuntar, nu vor fi descifrate niciodată de nimeni, dar nici nu vor trezi dorința de a fi descifrate: "inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
și prin fața căreia Anna trece în cadre legate printr-un montaj domestic. Voyeurismul lui Leon este doar o etapă din povestea de dragoste, dorința ia naștere cu această privire care înregistrează și cel mai mic detaliu, care încearcă să străpungă obscuritatea pentru a pătrunde în intimitatea Annei, cea care se dezbracă să se culce, cea care își face un ceai, cea care se îmbracă să plece la serviciu. Prin lentila obsesiei erotice, fiecare gest, fiecare mișcare a Annei apare exorbitată, magică
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
ultimii monștri vor face eforturi vizibile / să-și imagineze umanul? Poți fi tu chiar atît de sigură / că dacă te vei refugia între cărți cu copilul nu vor incendia Biblioteca / sub pretextul că nu se mai vede prea bine în obscuritatea / sfîrșitului de mileniu / fața aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i se pare suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Codrin Liviu Cuțitaru I. Textul și cripta Actul critic seamănă adesea cu intrarea într-o criptă. Pe măsură ce înaintezi în rețeaua de semne textuale, te adîncești într-un spațiu al obscurității (simbolice), unde translucidul oferă un spectru al posibilităților hermeneutice multiple. Nu vreau să teoretizez excesiv asupra acestui fapt - familiar, cred, oricui a încercat, măcar o dată, să-și asume arhitectura semiotică a unui text literar. A făcut-o, convingător, Derrida în
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]