809 matches
-
vieții. Și-a început cariera politică că sindicalist, membru în consiliul muncitoresc al localității Kfar Sava, apoi ca membru al consiliului primăriei și s-a afirmat că responsabil al întreprinderii de apă locale. Cu temperamentul sau furtunos, datorită eficienței și obstinației sale în urmărirea atingerii obiectivelor stabilite, a fost promovat în conducerea pe țară a companiei de apă Mekorot, fiind acolo între anii 1937 - 1950 adjunctul de facto al lui Levi Eshkol. În anul 1947 a devenit șeful departamentului de logistică
Pinchas Sapir () [Corola-website/Science/313477_a_314806]
-
pentru care, temporar, nu poate vorbi. Alexander se plimbă pe malul mării cu Tommy, care udă un copac uscat; tatăl îi povestește pilda patristică în care, ca urmare a ascultării față de stareț, Dumnezeu face să înverzească copacul uscat, udat cu obstinație de către ucenic. Este ziua de naștere a lui Alexander. El primește felicitări și cadouri. Familia se reunește pentru a-1 sărbători. Dar, deodată, radioul anunță declanșarea unei catastrofe planetare: război atomic? dezastru biologic? - nu aflăm: comunicația radio se întrerupe. Lumea
Sacrificiul (film) () [Corola-website/Science/316042_a_317371]
-
și amploare idéalistă. Tensiunea ideii se îmbină. în cazul textelor lui Victor Știr eu o specifică apetenta pentru concizie și concentrare a expresiei. Eliptic și dinamic în același timp. discursul poetic se structurează în jurul unor cuvinte-cheie care sunt exploatate eu obstinație. Starea de grație își are resursele în spațiul geometrie al lucidității. viziunile eu contururi riguros trasate. revelațiile sunt construite, au un caracter elaborat, pe alocuri chiar artificios. lata câteva scurte poeme, revelatoare pentru gustul conciziei pe care il mărturisește autorul
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
acest punct de vedere, acțiunile militare ale Rezistenței au avut valoare doar dacă au avut un anumit grad de eficiență politică. Dar un număr de rețele și chiar de mișcări (precum „Organisation de résistance de l'armée”) au refuzat cu obstinație să „facă politică”. Dimpotrivă, mulți foști luptători ai Rezistenței, în special cei din rândurile comuniștilor, și-au manifestat amărăciunea de a nu fi reușit să schimbe societatea și viața politică într-atât pe cât ar fi dorit (Claude Bourdet, Henry Frenay
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani. Hachikō a intrat în posesia altor proprietari, dar a evadat cu obstinație, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo așa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
muzicale din anii amintiți, sunt adesea puse generic sub umbrela avangardismului, cu tot ce presupune acesta, de la serialismul integral la creația stocastică, spectrală, acusmatică sau efectologică, până la cea aleatorică, minimală, repetitivă și alte varietăți consacrate. Simptomatică rămâne această aspirație, chiar obstinație a compozitorilor din epocă, de a împrospăta cât mai rapid elementele de bază ale discursului muzical. Atât de alert este procesul încât, deja la nivelul unui deceniu apar modificări tranșante în plan sintactic, morfologic, expresiv, în planul tipurilor de apelare
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
imaginii. Desenul o face să vadă, culoarea să exprime nuanțe. Puritatea și delicatețea, cuplul complementar viață - moarte, antinomiile lumină - întuneric, categoriile moralei, bine - rău, estetice, frumos - urît, sunt marile teme asupra cărora se focalizează exercițiile reflexive ce revin cu oarecare obstinație. Intelectualitatea face ca spiritul să consune cu manualitatea grafică și amîndouă să contureze profilul unei conștiințe. Arta Hortensiei Masichievici-Mișu subzistă prin atitudine și se motivează prin luciditate și sentiment. O dovedește elocvent seria consacrată ilustrării marilor ritmuri ale vieții de la
Hortensia Masichievici Mișu () [Corola-website/Science/308447_a_309776]
-
fapte eroice. Stilul rococo evoluează în secolul al XVIII-lea și este succesorul barocului. Este asociat cu regalitatea franceză și, în special, cu domnia lui Ludovic al XV-lea. Bogăția ornamentației vecină cu opulența, curbele ornamentale infinit încolăcite folosite cu obstinație, respectiv accentuarea cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare cu indulgență superioară a întregului curent în prima treime a secolului al XIX-lea, când rococo-ul atinsese apogeul său. Oricum, relativ repede
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
lui C. Rădulescu-Motru și faptelor sale fondatoare de cultură filosofică românească este, în orizontul tipologic al lucrărilor consacrate investigației biografice a unor mari gânditori români, un model de cercetare științifică obiectivă. Spre deosebire de alte lucrări de acest gen, care urmăresc cu obstinație aplicarea mecanică a unei anumite metode sau strategii de lectură, așezând în pat procustian, selectiv și falsificator bogăția unei vieți consacrate culturii și creației, lucrarea prof. C. Schifirneț pune în acțiune o hermeneutică discretă și un instrumentar metodologic interdisciplinar în
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
cu care-și apără specificul etnic și caracterul lor refractar față de orice măsuri și demersuri economice, educa ț ionale, politice, religioase etc. . Cu alte cuvinte, țiganii sunt și au rămas atașați cu fanatism de originea lor asiatică și refuză cu obstinație să-și asume și să respecte alte valori sau legi sau instituțiile care le adoptă și veghează la respectarea lor. Nu pentru că nu le înțeleg, ci pentru că le consideră străine de ființa și specificul lor etnic. Până nu se va
Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_449]
-
Rilke, posesor al unei culturi bogate și multilaterale (cuprinzând, pe lângă literatură muzica, estetica și artele plastice), George Popa este unul dintre cei mai luminați intelectuali ai Iașului contemporan. Deși observă cu acribie calitățile și defectele unei cărți, a refuzat cu obstinație, calitatea de hermeneut. Cu o singură excepție: Eminescu. Despre el a scris șase cărți pe care le-a integrat sub titlul de „Filozofia culturii”: Spațiul poetic eminescian (1982), Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003). Libertatea metafizică
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
acum, va sta smerit, gata să provoace rîsul atoatedevastator, rîsul revenirii pe pămînt. Încerc. - Ai dreptate, n-am întîlnit la nimeni, ca la Van Gogh, plăcerea de a descrie ce a pictat, ce pictează, ce va picta. Rămîi consternat de obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
a apropia percepția populară legată de importanța acesteia de realitatea existentă în cadrul comunității internaționale. O serie întreagă de comentarii apărute în anii din urmă au fost percepute ca transmițând un mesaj neechivoc, un mesaj care încearcă să demonstreze cu o obstinație demnă de o cauză mai bună sfârșitul diplomației ca instituție în sine în cadrul relațiilor interstatale. Tot mai mulți sunt cei care se află puși în situația de a chestiona, de altfel legitim, viitorul profesioniștilor diplomației: reprezintă aceștia o specie care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Pentru insistență fiindcă știe să se descurce printre toate Scyllele și Caribdele Ministerului de Externe - trebuie să știți că nu e ușor să organizăm o întâlnire cum este cea de astăzi - și pentru încăpățânare pentru că acest proiect are nevoie de obstinație. Și, în genere, proiectele culturale, știm cu toții, nu sunt salvate decât cu o doză bună de încăpățânare, pentru că sensibilitățile, din păcate, sunt altele, iar instituțiile, spuneam și data trecută, se dovedesc prea puțin afine cu actul cultural. Mă bucur, totodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în felul următor: eu, în țara asta, trebuie să fac asta, asta, asta. Îmi concep proiectul și pe urmă văd, ia să văd, de unde iau eu surse de finanțare? Și când gândesc în termenii ăștia, nu mă gândesc neapărat cu obstinație la cele 30 de miliarde de euro care vin din Uniunea Europeană. Adică este o schimbare totală de mentalitate, în primul rând la nivelul administrației centrale și locale și apoi la nivel individual - pentru că tocmai citeam o știre foarte interesantă dimineață
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
este la o lungime de mână, nu trebuie altceva decât o bună cooperare și, nu în ultimul rând, o continuă și apăsată confirmare a acestei politici, care are nevoie de consens domestic, de consens intern, are nevoie de încăpățânare, de obstinație administrativă și trebuie înțeleasă politica pro-europeană ca o ocazie de transformare a Republicii Moldova în sensul modernizării sale din temelii. Acest proiect nu poate să pornească fără o bună doză de energie, energie politică, în slujba integrării și care să nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
are un rol. Ministrul de Externe este un personaj politic admirabil. Suntem și de-o vârstă, comunicăm foarte ușor. În plus, este un om foarte inteligent și care știe foarte bine să-și dozeze expresia publică, dar apărând, repet, cu obstinație, dacă e cazul, cu obstinație bine dozată, interesele statului pe care-l reprezintă. Ceea ce între noi se numește, în limbajul diplomatic, dialog este de fapt o relație foarte strânsă, în care nu mai ținem deja cont de balansul, de echilibrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Externe este un personaj politic admirabil. Suntem și de-o vârstă, comunicăm foarte ușor. În plus, este un om foarte inteligent și care știe foarte bine să-și dozeze expresia publică, dar apărând, repet, cu obstinație, dacă e cazul, cu obstinație bine dozată, interesele statului pe care-l reprezintă. Ceea ce între noi se numește, în limbajul diplomatic, dialog este de fapt o relație foarte strânsă, în care nu mai ținem deja cont de balansul, de echilibrul între vizitele la București sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
domnule Mihai-Răzvan Ungureanu? Mihai-Răzvan Ungureanu: Mircea Geoană a fost un foarte bun ambasador al României în Statele Unite, a avut multe proiecte de administrație internă pe care le-a pornit cu entuziasm și, cred eu, cu îndeajuns de multă forță și obstinație în primii doi ani. Acele proiecte doresc să le continui. Unele dintre ele se descarcă în 2005, în 2006. Atunci se culeg roadele. A fost un ministru de Externe cu o planșă socială admirabilă. Acest lucru s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pe care l-am putea numi „metamimetic” (întrucât ține, în mod evident, de conștientizarea și problematizarea procedeelor respective, cu alte cuvinte de sfera „metareprezentării”). De obicei, cei mai mulți comentatori pornesc de la constatarea că esențială pentru demersul său - antipoetic prin excelență - este obstinația de a privi obiectele făcând abstracție de orice stereotipii perceptive și de a le descrie evitând orice tip de clișee verbale (mai cu seamă pe acelea „nobile”, omologate de tradiția poeziei orfice și abstracționiste). Punctul de plecare - specific metodei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
foarte greu, în asemenea circumstanțe, să ne dăm seama că aparenta ariditate „științifică” (evidentă atât la nivel sintactic, cât și la nivel lexical) servește în fond revelării a ceea ce, până la urmă, rezistă și scapă numirii. În mod paradoxal, tocmai prin obstinația cu care această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
afirmația conform căreia poezia lui Francis Ponge întrunește caracteristicile „fabulei”264 (aici fabula este pură descriere, nu povestire), nu numai prin morala implicită sau explicită pe care o presupune, în buna tradiție a moraliștilor francezi, ci mai cu seamă prin obstinația cu care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
numai de idealul poemului biografist, spontan și aleatoriu pe care îl teoretizase, în prelungirea lui Frank O’Hara, dar și de teritoriul metatranzitivității. În ansamblu, pare să dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în exil. Și în tot acest nesfîrșit exil, Virgil Ierunca nu și-a pierdut, ca mulți alții, nici o clipă credința că va veni ziua sfîrșitului, cînd comunismul se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-au căzut victime atîția din cei care și-au păstrat demnitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
paginate la loc de cinste și însoțite de comentarii apologetice, alături de cele ale condeierilor. Pentru că poporul există și pentru că arta nu are altă rațiune decît de a fi adusă la cunoștința acestuia, aspectul activ al conexiunii inverse este subliniat cu obstinație: opera nu este niciodată decît un proiect întrerupt, la desăvîrșirea căruia trebuie și este îndreptățit să participe, creativ, celălalt pol al situației semiotice, adică poporul. Astfel, munca literară, ca orice altă muncă, nu se poate sustrage controlului obștesc" (E.I.). Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]