214 matches
-
scenelor desfășurate anterior. Ceea ce rezultă e o secțiune transversală în existența unei comunități rurale mai curând anistorice. Până la trecerea succesivă prin sat a unor detașamente militare inamice, singurul „eveniment” consemnat este, în afară de venirea „străinului”, dispariția unei pisici și căutarea ei obstinată. Situații propriu-zis epice apar după venirea primei subunități militare: doi țărani, acuzați de complicitate cu inamicul, sunt aruncați din turnul bisericii și împușcați în timpul căderii; alți trei se angajează cu ostașii într-un joc de popice și sunt bătuți. Unele
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
drumeție particularizează tipul călătorului instabil, multilateral și contradictoriu. Atenția exegetului se îndreaptă spre zonele explorate - muntele, lacul, ruinele, orașul aureolat de istorie și Orientul -, asimilate de romantici voiajului metafizic și psihologic, în timp ce natura și vechile civilizații sunt receptate printr-o obstinată mistică a transcendentului. Prezență nu numai de subtext în toate aceste studii, literatura română va fi abordată autonom în alte câteva lucrări. Introducând expunerea analitică în sisteme binare, P. evaluează în monografia Camil Petrescu (1972) aportul filosofic în opera literară
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
elogios de Vladimir Streinu și de George Ivașcu, a reținut atenția e pentru că versurile consonau cu tendințele timpului: „ne consideram niște novatori” („Un singur fel de ocupație în starea civilă: inovatori”). Și totuși, poezia lui P., ce fixează în notații obstinate febra mecanică a unui veac încins „cu arc voltaic”, pulsând în „ritmul tacheților”, în „angrenajul pistoanelor” și „violența reoforilor” aprinși, nu face elogiul progresului, al tehnicii. Dimpotrivă, viziunea sa e cea a copleșirii și uniformizării umanului prin impersonalitatea trufașă, de
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
se moare în general? A muri? Să mori? Ea va muri?” Tot în povestiri autorul exersează analiza psihologică minuțioasă, tinzând să surprindă reacțiile cele mai tăinuite ale sufletului omenesc. Din acest unghi privită, proza va fi o încercare, un exercițiu obstinat de a prinde „fluxul spontan”, complex al memoriei, gândurile și senzațiile se întretaie, se întrerup, trec de la un plan la altul. În După-amiază neliniștită, femeia panicată de o criză de inimă își rememorează întâmplări și fapte disparate, M. ilustrând astfel
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
estetice. Căutările tânărului poet abordează succesiv tematici romantice, simboliste, parnasiene și tradiționaliste, într-un adevărat „abecedar” al poeziei, parcurs cu devoțiune și fervoare. Iar cea mai importantă lecție este, fără îndoială, lecția argheziană, pe care N. o exersează cu meticulozitate obstinată, perfect conștient de importanța ei pentru devenirea spirituală a oricărui poet: „În adăpostul stânei păstorul lâncezește / Și tot mai grea în suflet turburarea-i crește; / Gândul îl doare, îl frământă ca un cui / Și-l înglodește piatra pusă căpătâi. / Zile
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere a urmelor, Versuri, Poesii, Poeme, ele s-ar putea reuni sub titlul generic Despre irealitatea existenței. Nimic din ce se întâmplă în poemele lui I. - unde se întâmplă întotdeauna ceva, fără de însemnătate - nu semnifică ceea ce ar crede
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
Morny admite cu ușurință că ar putea fi autoarea morții lui Vannier. The High Window propune, între alte modificări ale modelului instituit în The Big Sleep, schimbarea radicală de imagine a lui Marlowe. Detectivul nu mai este justițiarul care încearcă, obstinat, să afle adevărul. Acum, prizonier al sistemului, el îmbrățișează, submisiv, realitatea așa cum i se înfățișează ea. În The Big Sleep, Marlowe lăsa impresia că-și alege clienții și metodele. Aici, lesa e mult mai scurtă și capacitatea de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare a satului; acesta ar trăi, după B., în „zariște cosmică” și având conștiința unui destin „emanat din veșnicie”. Poetul aparținea mediului intelectualității rurale ardelenești, care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
microscopica, cărturarul tinde să deslușească problemele referitoare la tipurile de scriere folosită pe teritoriul românesc, la adoptarea limbii slavone (mediobulgara secolelor XI-XII) și a alfabetului chirilic, la „curentele literare” slave corespunzătoare concepțiilor despre traducere, curente preluate de literatură slavono-română. Pozitivist obstinat, suspectând de impresionism orice interpretare, B. a avansat, în domeniul istoriei literare, dar mai ales in filologie și în istoria limbii, multe ipoteze amendabile. Izbânzile parțiale, care s-au absorbit în fondul comun al disciplinelor respective, compensează însă în bună
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
nota subsecventă, în care A. dezavua pe Despot (Iacob Heraclid): un apostat, uzurpator, de extracție incertă, persecutor, ca „luteran”, al clerului și boierimii indigene. Acumularea de „păcate” e stringentă, punând la încercare răbdarea cronicarului. Partizanatul va fi încă și mai obstinat, „rechizitoriul” virulent, într-un portret - cheia secvenței e apocaliptică - menit a submina imaginea lui Ioan Vodă (cel Cumplit); rival nemijlocit lui Petru Șchiopul și victimă, într-un răsunător scenariu al „vânzării”, în care Ganelon ia chipul Ieremiei Golia, fratele logofătului
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
se plictisească grozav pe o piele prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Fără ezitare și nici o amânare) Tu? ― Nici eu. Tăcură câtva timp, până când Lambert vru să mai spună ceva în această chestiune. ― N-am avut niciodată impresia... cum să-ți explic... că era interesant. După aceea se închise într-o tăcere obstinată. La fel și Ripley, dar mintea-i mergea cu hărnicie. Nu-și putea explica de ce întorcea pe toate părțile această idee bizara care o obseda, o chinuia... Parker verifică nivelul primului cilindru de metan; asigurându-se că butelia de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe cel de jos. în cazul meu a fost oarecum invers : pînă nu mi-am agățat pantalonii într-un gard din cele care înfloresc în jurul spațiilor mai mult sau mai puțin verzi ale Bucureștiului, nu am observat această invazie urbană obstinată. Și nu am înțeles de unde vine obsesia recentă a unui amic pentru garduri și îngrădiri. Să nu îmi spuneți iarăși că așa e țăranu’ român, pune garduri unde apucă, deoarece nu este adevărat. Există zone cu garduri înalte și zone
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
brațe, mîngîindu-i gâtul și sânii prin pardesiu, încercam din răsputeri să evit, să amân cuvintele de dragoste care mi se formau singure în minte. Timp de vreo săptămână a fost la fel de drăgăstoasă, dar tristețea neagră de pe fața ei, tăcerea ei obstinată mă chinuiau mai mult decât mă făceau fericit momentele din hol.Nu mai eram în stare nici să mai scriu versuri, așteptam să se termine forfota din casă ca să intru sub plapumă și să adorm. În vise însă aveam un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în când, măcar ocrotită - strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă își asumă, identificându-se, până la un punct, cu toți, neliniștile tuturor: lumina roșie din drumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conversa al omului: „În-căpățânarea și înflăcărarea într-o opinie este dovada cea mai sigură a prostiei. Există oare ceva mai sigur, mai disprețuit, mai iritabil, mai contemplativ, mai grav, mai serios decât măgarul?”. 3. Măgarul, exemplu pentru preot în căutarea obstinată a adevărului. Aici atingem pragul paradoxului! Deseori, măgarul a fost și este considerat, în mod universal, și fără a sta la îndoială, imaginea ignoranței, a distanței și a indiferenței fa-ță de adevăr. Dar, este oare adevărat? Giordano Bruno (1548-1600) a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
gîndirist Pentru Mihai Zamfir (op. cit., p. 277), tînărul Adrian Maniu este un „caz tipic de sfidare doar aparentă a tradiției”; „saturarea tropică”, definitorie pentru poemele în proză ale acestuia, „nu contrazice estetica simbolismului ornamental”, țelul suprem fiind mai degrabă „căutarea obstinată a pitorescului”. „Imaginarea în suprafață a textului”, proliferarea dilatorie a descrierilor, statutul de membra disjecta al paragrafelor și „principiul amplificării” constituie elemente definitorii ale stilisticii prozopoemelor autorului. Adrian Grigore Maniu începuse să colaboreze cu poeme în proză în primăvara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Titi se plictisi iute de monotonia studiilor (care de altfel dezamăgiseră și pe Aglae) și căzu iar la ariile după ureche sau chiar după note, însă din motivele cunoscute, banale. Cu pasiunea lui pentru munca manuală, se consacră tot mai obstinat unei adevărate industrii. Ceru note de pe la prieteni, cu muzică populară, romanțe, chansonete pentru pian, vioară sau voce, indiferent, își confecționă hârtie de note cu ajutorul cunoscutului său pieptene cu cinci dinți, pe care-l apăsa pe un număr de foi de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
magnetizator înnăscut, sînt analoge cu cele ale inventatorului, individ puternic și asocial, absorbit în ceea ce Balzac numea căutarea absolutului. Ele denotă unitatea ca scop, singleness of purpose, cum spun englezii, proprie unui individ dominat de o singură pasiune. Deci iluminatului, obstinatului, monoideicului. Tarde îl descrie în următorii termeni: "După cum se știe, ascendentul personal al unui om asupra celuilalt este un fenomen elementar și nu există decît o diferență de grad dintre acesta și relația dintre sugestionat și individul care sugestionează. Prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celor care protestaseră în 1977 împotriva lui Ceaușescu. Să recapitulăm: în definiția revoluției, Iliescu se manifestă prin clișee comuniste (ceea ce nu este neapărat paradoxal) - „aportul muncitorimii” în 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie la București (pe care pedalează obstinat) este o sechelă a gândirii sale definitiv marcate de un pattern comunist, care vedea în clasa muncitoare „avangarda” partidului respectiv. În demonstrația lui Ion Iliescu, esențială pentru schimbarea regimului a fost revoluția începută în 22 decembrie și nu revolta de la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dispensabil. Când este sustrasă presiunilor tehnoștiinței, matematicii îi rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele interne ale idealului obiectivității, care îl mai fascina pe Wilhelm Dilthey. Răsturnarea modelului clasic de raționalitate a fost atât de radicală, încât un monah cultivat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Social Theory. Beyond Secular Reason)1. Comandat încă din anul 1985 de către prestigioasa editură Basil Blackwell unui promițător asistent la Universitatea din Lancaster, volumul avea să declanșeze în ultimul deceniu o avalanșă de comentarii care - de la encomiul premeditat la critica obstinată - subliniază cel puțin importanța și chiar necesitatea unui contact direct cu tezele autorului 2. Independent de traiectoria asumată ulterior de J. Milbank 1, tezele expuse în Teologie și teorie socială impun o serioasă dezbatere în lumea ortodoxă. Avem în față
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spună fie mult prea mult, fie mult prea puțin, după cum observa și Italo Calvino undeva. Meritul lui Ponge rămâne, indiscutabil, acela că a reușit să câștige acest pariu (sau această „bătălie”) cu mijloace extrem de sărace, menținându-se în limitele unei obstinate onestități descriptive. În plus, nu putem ignora împrejurarea că demersul său antipoetic este tot timpul dublat de o luciditate exacerbată care îl făcea pe Philippe Jaccottet să descopere în versurile din Parti pris des choses o îndrăzneală estetică mai profundă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
referitor la propria metodă de creație. Fragmentul citat este cât se poate de edificator în acest sens, întrucât trădează preocuparea constantă, sistematică a scriitorului de a surprinde momentul privilegiat al intersectării planurilor. Însă amalgamarea diverselor „moduri de a fi” și obstinata tentație a corporalizării inefabilului (imposibilului!?) sunt permanent luate parcă în râs tăcut (ironia discretă a pasajului nu poate trece neobservată). Prin menționarea „globurilor cu încărcături de frumos”, se sugerează, într-un fel, nu numai lipsa de temeinicie a lumilor inventate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de filozof al limbii, ceea ce nu este cazul. Ienăchiță gîndește mai simplu că o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime În forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]