221 matches
-
și avea ca obiectiv să gonească inamicul de pe poziția dintre Aderklaa și Süssenbrunn. Era formată din artileria ecvestră a Gărzii Imperiale, care a intrat prima în acțiune și care cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
călare), de obicei asociată unităților de cavalerie, sau pedestră (tunurile erau trase de cai, dar artileriștii mergeau pe jos). Artileria ecvestră, mai rapidă, obișnuia să se apropie foarte mult de țintă. Munițiile erau de patru tipuri: ghiuleaua, obuzul (doar pentru obuziere), mitraliile și încărcăturile incendiare. Ghiulelele de artilerie grea atingeau distanțe de circa 1600 de metri iar mitraliile circa 550 de metri. Un tun era de regulă deservit de 4-8 servanți. Artileria se împărțea în funcție de greutatea ghiulelei sau de calibru: 4
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
distanțe de circa 1600 de metri iar mitraliile circa 550 de metri. Un tun era de regulă deservit de 4-8 servanți. Artileria se împărțea în funcție de greutatea ghiulelei sau de calibru: 4, 8, 12 sau chiar 18 livre; se pot aminti obuzierul de 24 de livre (trăgea cu proiectile explozive) și mortierul de 15 cm (folosit pentru a lovi ținte din spatele obstacolelor, utilizat aproape exclusv ca artilerie de asediu). Tunurile grele (de 12 livre) puteau trage o lovitură pe minut, iar cele
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția de Comandant Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, la data de 23.01 1991. În anul 1994 urmează Cursul post academic de comandanți de brigadă - regimente, Cursul
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
contrainformații).. O altă activitate importantă care a revenit lui a fost recuperarea bunurilor aparținând statului român care au fost scoase din țară de către turci în timpul ocupației din timpul Primului Razboi Mondial. La întoarcerea în țară (1 ianuarie 1922) primește comanda Regimentului 34 Obuziere. După o perioadă de un an (1924-1925), în care ocupă funcția de Șef al Statului Major al Diviziei 17 Infanterie, Alexandru Glatz este rechemat în structurile Marelui Stat Major al Armatei Române. În anul 1930 este numit comandant al Brigăzii
Alexandru Glatz () [Corola-website/Science/311957_a_313286]
-
Stelian Popescu s-a născut la data de 26 ianuarie 1925, în satul Dumbrava din județul Mehedinți. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie (1948-1949), fiind avansat la gradul de locotenent și numit comandant de baterie în Regimentul 142 Obuziere (1949-1951). În anul 1951 este înaintat la gradul de locotenent major și numit ajutor pentru Operații și P.L. al șefului de stat major (1951-1952) și comandant de divizion în Brigada 54 Artilerie (1952-1953), apoi ajutor șef Birou operații (1953-1955) și
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
de foc, din care șapte tunuri cu calibrul de 75 mm, cu tragere rapidă, și 56 de piese mobile de artilerie grea, din care opt tunuri lungi de 150 mm, 24 de tunuri lungi de 120 mm și 24 de obuziere de 120 mm. Calitativ, trupele bulgare din jurul localității Turtucaia aparțineau celor mai bune divizii active. Trupele ce apărau Turtucaia erau formate din Divizia a 17-a - 15 batalioane, la care s-au adăugat pe parcursul bătăliei Divizia a 15-a - 16
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
30 dimineața, și a ținut o oră și patruzeci de minute. Tirul s-a concentrat în special asupra centrelor 6-9, care erau lovite de proiectilele a 21 de baterii, cu 84 guri de foc, dintre care 40 de tunuri și obuziere grele. Riposta română a fost una slabă, sectorul atacat dispunând de doar 8 tunuri de 105 mm, 7 obuziere de 120 mm și patru turele de 53 mm. În ciuda violenței bombardamentului, acesta a fost mult prea scurt ca durată, afectând
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
6-9, care erau lovite de proiectilele a 21 de baterii, cu 84 guri de foc, dintre care 40 de tunuri și obuziere grele. Riposta română a fost una slabă, sectorul atacat dispunând de doar 8 tunuri de 105 mm, 7 obuziere de 120 mm și patru turele de 53 mm. În ciuda violenței bombardamentului, acesta a fost mult prea scurt ca durată, afectând în mică măsură liniile românești de apărare. Pentru a rezista atacului infanteriei ar fi fost necesară doar întărirea liniei
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
O parte din tunurile românești din sectoarele atacate au fost scoase din luptă de bombardamentul artileriei bulgare, iar restul au înhămat și s-au retras. Singura grupare de artilerie care a acționat în ajutorul centrelor 6-9 este un divizion de obuziere de 105 mm, trimis în ultima clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste, trupele românești din sectoarele atacate sunt
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit funcții în Marele Cartier General (1917-1919). A fost numit profesor în Centrul de instrucție al artileriei-Mihai Bravu, comandant al Regimentului 35 Artilerie, Regimentului 2 Artilerie grea
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
bună. Încă mai aveau în posesie partea nordică a pădurii și erau sprijiniți de focul trupelor olandeze ce apărau Gemioncourt. Între timp, divizia lui Foy s-a raliat pe drumul către Quatre Bras. Batalionul 5 de Miliție suferea pierderi din cauza obuzierelor franceze. Patru companii ale Batalionului 27 "Jäger" erau în curs de retragere atunci când Vânătorii lui Piré i-au atacat, cauzând multe victime și împrăștiind supraviețuitorii. Depășiți numeric și presați continuu, trupele olandeze sub Bijlandt și Nassauerii se găseau într-o
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
militar. În perioada 1914 - 1918, a fost administrator al parohiei Hamba, județul Sibiu. Ca preot titular a servit în Racovița din 12 august 1917 și până în 2 februarie 1919, când a fost încorporat ca preot militar la un regiment de obuziere din Cluj. În perioada 1916 - 1918 a fost deportat în Ungaria, ca „indezirabil”. Imediat după primul război mondial, în perioada 1918-1921, a fost primul notar al Racoviței din noua Românie "unită" și a organizat cu „"Gărzile Naționale Române"” protecția racovicenilor
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
germană se aștepta să înfrunte un inamic inferior, însă T-34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
si cinci de rezervă), două divizii de cavalerie și cinci brigăzi de călărași; în total, o forță de 301 de batalioane (cu 260 de mitraliere); 99 de escadroane (cu 22 de mitraliere) si 227 de baterii (din care două de obuziere grele și nouă de asediu), cu un efectiv total de 630.000 de oameni, dintre care 488.000 formau armata de operații. In privința completării armamentului și echipamentului militar, responsabilii militari au fost nevoiți să facă față la două situații
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-a spus și "arme" sau "artilerie", dacă nu un termen mai specific, cum ar fi "mortiere" sau "obuziere". În domeniul aviației, "tunul" rămâne un termen comun pentru armele aeronavelor. Folosit pentru prima dată în China, tunurile au fost printre cele mai timpurii forme de artilerie care foloseau praf de pușcă, înlocuind de-a lungul timpului celelalte mașini de
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru înaintarea rapidă a detașamentului sau.. A doua zi, pe 5 iulie, Grupul "Col. Mociulschi" din Brigadă 1 Munte (Batalioanele 1, 2 și 23 Vanatori de Munte, Divizionul 1 Obuziere Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar și Escadronul 1 Vanatori Calări) a atacat frontal orașul, în timpul ce restul brigăzii, masata în Grupul "Col. Marinescu", a manevrat pe vest și Brigadă 4 a manevrat pe la est. Amenințate
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp, dintre care doar 52 de ultimă generație . Artileria antitanc era dotată cu 386 tunuri moderne, dar care reprezentau doar o treime din numărul considerat necesar, și 300 de tunuri învechite. Guvernul olandez a primit până în momentul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
suna dând semnalul începerii rugăciunilor. Calificativul "„al Tarului”" provine dintr-un obicei rus de a numi tot felul de mari realizări, precum Bombă Tarului, cea mai puternică bombă de hidrogen care a explodat, sau precum Tunul Tarului, cel mai mare obuzier construit vreodată. Este totuși pus la îndoială că sursa acestei denumiri este rusească, doarece realizările astfel numite sunt aproape inutile sau nu au funcționat niciodată. Clopotul Tar este un alt obiectiv turistic din Moscova foarte admirat de către turiști. Acesta este
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
în timp ce doua companii din 916 au ocupat punctele cheie din zona St. Laurent care era în centrul Omaha. Aceste poziții au fost susținute de artileria a batalioanelor unu și patru din Regimentul de Artilerie 352 (doisprezece 105 mm și patru obuziere de 150 mm). Cele doua companii rămase din 916 au format o rezervă la Formigny două mile (4 km)în interior. La est de Colleville, "Coasta de Apărare Sector 3 " a fost responsabilitatea restului de Regiment de Grenadieri 726. Două
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
între modelele seriei de tancuri KV. La începutul Operațiunii Barbarossa, Armata Roșie avea 508 tancuri din seria KV. Blindajul tancului era atât de gros, încât singurele arme eficiente erau tunul antiaerian de calibru 8,8 cm sau loviturile directe ale obuzierelor de 105 mm. Tancurile germane nu puteau să avarieze un blindat KV decât printr-o lovitură de la câțiva metri în spatele vehiculului. În practică, această poziționare era extrem de greu de obținut pe câmpul de luptă. Infanteria germană avea la dispoziție tunul
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
de a detona mine care să dărâme zidurile. Nogi a primit și întăriri, artilerie suplimentară și 16.000 de soldați din Japonia, care au compensat parțial pierderile suferite în primele asalturi. Principalul eveniment, însă, a fost sosirea primei baterii de obuziere de asediu de 280 mm în locul celor pierdute în dezastrul "Hitachi-Maru". Aceste obuziere masive puteau arunca un obuz de 227 de kilograme la 9 kilometri distanță, Nogi având astfel puterea de foc necesară pentru a încerca în mod serios cucerirea
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
artilerie suplimentară și 16.000 de soldați din Japonia, care au compensat parțial pierderile suferite în primele asalturi. Principalul eveniment, însă, a fost sosirea primei baterii de obuziere de asediu de 280 mm în locul celor pierdute în dezastrul "Hitachi-Maru". Aceste obuziere masive puteau arunca un obuz de 227 de kilograme la 9 kilometri distanță, Nogi având astfel puterea de foc necesară pentru a încerca în mod serios cucerirea fortificațiilor rusești. Uriașele obuze erau poreclite „trenuri uruitoare” de către ruși (din cauza zgomotului pe
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
foc necesară pentru a încerca în mod serios cucerirea fortificațiilor rusești. Uriașele obuze erau poreclite „trenuri uruitoare” de către ruși (din cauza zgomotului pe care-l făceau înainte de impact), și în timpul asediului, s-au tras peste 35.000 de astfel de proiectile. Obuzierele Krupp fuseseră inițial instalate în bateriile de țărm din forturile din zona golfului Tokyo și a golfului Osaka, fiind construite pentru a lovi nave. În timp ce japonezii începeau săpăturile, generalul Stessel a continuat să-și petreacă timpul scriind scrisori țarului în
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]