220 matches
-
licență de către uzinele Reșița, acest lucru fiind posibil după experiența realizării tunului antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/ 77. Documentația de licență a fost obținută din China până la sfârșitul anului 1975. Piesa de calibrul 152 mm urma să înlocuiască obuzierul de calibrul 122 mm, artileria standard la nivel de divizie. Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Acesta din urmă avea o bătaie limitată (11,8 kilometri) și urma să înlocuiască la rândul său piesele de artilerie regimentară ZiS-3 de calibrul 76 mm. Toate aceste permutări au fost realizate în scopul măririi puterii de foc a artileriei. Obuzierul Model 1981 era deplasat inițial de tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, fabricate local de către Uzina Mecanică Mizil. Ulterior, au fost folosite camioanele DAC 665T. După anul 1990, pentru a ușura încărcarea și a mări cadența, au fost instalate dipozitive
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
încărcarea și a mări cadența, au fost instalate dipozitive speciale care erau acționate cu ajutorul unei butelii de aer comprimat aflate pe fălceaua din partea dreaptă. Cadența tunului în primul minut a ajuns astfel la 8-10 lovituri, fiind similară variantei modernizate a obuzierului D-20 (Khitin) aflată în prezent în dotarea armatei ruse. Modelul fabricat sub licență poate fi deplasat cu viteza maximă de 50 km/h pe șosea și 20 km/h pe teren. Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
D-20 (Khitin) aflată în prezent în dotarea armatei ruse. Modelul fabricat sub licență poate fi deplasat cu viteza maximă de 50 km/h pe șosea și 20 km/h pe teren. Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate. Obuzierul poate folosi următoarele muniții: proiectilul exploziv OF540, proiectilul perforant BR540, proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
teren. Punerea în baterie durează 2 minute și jumătate. Obuzierul poate folosi următoarele muniții: proiectilul exploziv OF540, proiectilul perforant BR540, proiectilul cumulativ BK540R, proiectilul de iluminare S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie. Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010:
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie. Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010:
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
nu era angajată în ostilități. Fiecare conflict servea drept poligon de probă pentru tunurile Krupp. Majoritatea conflictelor erau o sursă de publicitate favorabilă. Gama produselor lui Krupp cuprindea acum turnuri grele, baterii de munte, turnuri pentru apărarea de coastă și obuziere uriașe. Dispunînd de o flotă comercială în Olanda, de mine în Spania și de reprezentanți în aproape toate capitalele , Alfred devenise o instituție internațională. La 43 iulie 1887, regele tunurilor a decedat în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
fabrica TAMSE, fondată în acest scop de către guvernul argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
Vehículo de Combate de Artillería de 155 mm" (Vehicul-artilerie de luptă de 155 mm), sau VCA 155, și "Vehículo de Combate Transporte de Mortero" (vehicul de luptă transportator de mortiere), sau VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă "Oto Melara e Palmaria" de 155 mm (6.1 inch) .Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă .VCTM poartă un mortier intern AM-50 de 120 mm (4.72 inch) , care
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
motociclete, un detașament de mitraliere (12 piese), Compania 1 Antiaeriană, Compania de Transmisiuni, Batalionul de Pionieri Moto, Plutonul de Circulație, Plutonul de Poliție, Regimentul 4 „Vânători Moto” (2 batalioane), Regimentul 1 Artilerie Moto (un divizion tunuri 12 × 75mm, un divizion obuziere 12 × 100 mm și un divizion de tunuri lungi 12 × 105 mm), Regimentul 1 „Care de Luptă” (126 de tancuri R-2 organizate în două batalioane), Grupul de servicii (Grupul Aprovizionare Muniții, Grupul Aprovizionare Subzistențe, Compania de Autocamioane 101, Ambulanța Moto
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Col. I. Eftimiu”, iar restul au fost retrase de pe front pentru refacere. Detașamenul consta într-un batalion de tancuri R-2 (20 de tancuri), un batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
1 Asalt, prin augmentarea efectivelor. Această formațiune a fost antrenată de către instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Heeresgruppe G" (Grupul de Armată G) de sub comanda "SS-Obergruppenführer" Paul Hausser. Divizia a 3-a și-a continuat manevrele de ocolire în sud și est. În seara zilei de 29 ianuarie, artieleria diviziei a lansat 16.000 de proiectile de obuziere de 105 mm și 155 mm în timpul pregătirii de arilerie de trei ore care a deschis asaltul a două regimente de infaterie în sud, pentru traversarea Canalului Colmar. Traversarea canalului a avut loc timp de trei ore, până la miezul nopții
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Artilerie Călăreață. În 1913 ia parte la al II-lea Război Balcanic la comanda Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul 3 Obuziere. În campania din 1916 a comandat Bateria a 6-a din Regimentul 3 Obuziere. La 1 aprilie 1917 este avansat căpitan. Între 1918 - 1919 a fost profesor și Șef al Biroului Mobilizare. După terminarea Școlii Superioare de Război este avansat
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul 3 Obuziere. În campania din 1916 a comandat Bateria a 6-a din Regimentul 3 Obuziere. La 1 aprilie 1917 este avansat căpitan. Între 1918 - 1919 a fost profesor și Șef al Biroului Mobilizare. După terminarea Școlii Superioare de Război este avansat maior. Între anii 1934-1936, comandorul a deținut funcția de comandant al Școlii pregătitoare de
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
Obuzierul „Krupp” de 120 mm, model 1901 a fost un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
Obuzierul „Krupp” de 120 mm, model 1901 a fost un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
Obuzierul „Krupp” de 120 mm, model 1901 a fost un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
un obuzier cu „tragere accelerată”, de fabricație germană. Obuzierul s-a aflat în înzestrarea regimentelor de artilerie de câmp din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 din timpul Primului Război Mondial, fiind în evidență un număr de 31 de bucăți. Obuzierul era destinat în principal pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
pentru distrugerea fortificațiilor pasagere și a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un sistem cu „sapă elastică”. Obuzierul era montat pe un afet mobil cu două roți cu spițe din lemn, pentru transport montându-se un antetren cu roți identice.
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
militar. În perioada 1914 - 1918, a fost administrator al parohiei Hamba, județul Sibiu. Ca preot titular a servit în Racovița din 12 august 1917 și până în 2 februarie 1919, când a fost încorporat ca preot militar la un regiment de obuziere din Cluj. În perioada 1916 - 1918 a fost deportat în Ungaria, ca „indezirabil”. Imediat după primul război mondial, în perioada 1918-1921, a fost primul notar al Racoviței din noua Românie "unită" și a organizat cu „"Gărzile Naționale Române"” protecția racovicenilor
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
un singur regiment - Regimentul 26 de infanterie, care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane ale sale. Infanteriștii celor două batalioane, înarmați doar cu mitraliere și aruncătoare de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a fost oprită
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Un tun de asalt este un autotun utilizat pentru sprijinirea infateriei prin foc direct asupra trupelor și fortificațiilor inamice. Unitatea de foc a vehiculului constă într-un tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de tanc. Fiindcă lipsea turela, tunul avea un câmp de tragere orizontal limitat, dar vehiculul
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]