1,044 matches
-
până s-o simți în putere, dar era hotărât să o facă... Maria îl oblojea cum putea mai bine, îl scutea de treburile cele mai grele din gospodărie, dar el îi căuta pricină din orice. Ea îndura cu stoicism toate ocările cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi putut s-o ierte. Taina aceea avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se va întâlni acolo cu Costache, având o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de cincizeci de ani apărându-și „credința, în primul rând, de soțul ei, care era comunist și ateu”, victimă la rându-i a ideologiei și propagandei comuniste atee, din partea căruia a răbdat „multă ocară și înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani”. Dar rugăciunile și credința sa au biruit. Rugăciunile făcute „La lumina candelei”, au biruit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o trăise în multe lipsuri și nevoi. Rămas orfan de mamă foarte devreme, cunoscuse gustul amar al suferințelor: frig, foame, ocări, bătăi, muncă peste puteri, lipsuri de tot felul. De câte ori își amintea de copilăria sa și le povestea câte ceva copiilor săi, tot de atâtea ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale, frații lui mai mari începuseră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
măturat, nici bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri: „Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați!” La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt aducătoare de energie negativă și răutate. Acolo unde sunt rostite înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care trăise în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului, și mă uit la statuia reginei Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci de ani și mă întreb dacă viața mea a avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului, și mă uit la statuia reginei Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci de ani și mă întreb dacă viața mea a avut vreun sens. Clădirile înfipte în cer mă amețesc, șuvoiul de oameni din jur îmi dă senzația că visez. Și totuși sunt aici, singură în mijlocul unei lumi complet
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, la rândul lor, să le spună istoria noastră la copiii și nepoții nepoților lor. - Poate eu am mai uitat câte ceva din cele spuse de moșul nostru, dar noi rromii, țiganii cum ne spun cei mai mulți, și nu e cuvânt de ocară, nu uităm că nu avem un loc al nostru pe pământ, așa cum spune și cântecul. Și nici voi nu trebuie să uitați acest lucru! Să țineți minte doar atât: că aveți dreptul, ca ființe lăsate de Dumnezeu pe ogorul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că o futea pe maică-mea... dar o șikse? Mai repede mi-l închipui aruncând în aer o benzinărie. Și-atunci, de ce țipă așa de furioasă la el, ce-i cu scena asta, cu acuzațiile și cu tăgăduielile astea, cu ocările, cu amenințările și cu lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău și, poate, de neiertat? Scena în sine aduce cu o mobilă masivă care-mi stă înfiptă în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl am ajuns. De exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii ăia italienești cu talpă de crep, ce lecție i-am ținut ca mulțumire! — Uite ce, i-am zis eu după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele, care trudeau prin forța brațelor și sudoarea frunții pentru propășirea, bunăstarea și mândria colectivului. Orice gest (bunăoară acela de a păși peste granița de cauciuc) era considerat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr‑un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de ocară dar eu n-am chef să-mi râdă ăia în nas, să se uite chiorâș, spunea. Ce să te avânți cu atâta amar de bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma aia roz, cearceafurile noi cu broderie, perdele bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era și așa destulă încordare în casă, deși, cu siguranță, se indigna mut: cum de era posibilă atâta nepăsare: El, bărbatul scosese niște bani de la CEC și cu asta se considera achitat, absolvit de orice grijă, ca și cum Elena murise iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat la un sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această metodă încît au înrobit Italia și au făcut-o de ocară. CAPITOLUL XIII Despre soldații auxiliari, amestecați și proprii Armatele auxiliare, care sînt și ele armate nefolositoare, îți sînt trimise de către un conducător de stat puternic, atunci cînd îi ceri să-ți vină în ajutor și să te apere; așa cum a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele din urmă, lucrul e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]