10,797 matches
-
actual conturat de manifestațiile civice din Piața Universității și din țară, Asociația Pro Democrația Club București constată că unul dintre mesajele transmise de cetățenii care protestează se înscrie în tema depolitizării Televiziunii publice, o preocupare frecventă pentru societatea civilă și ocazional, invocată și de partidele politice. "Calitatea democratică și implicit cea a proceselor politice din societate sunt strâns legate de credibilitatea instituțiilor sale, iar TVR nu face excepție de la aceasta. De aceea, considerăm că atitudinea ostilă a protestatarilor față de jurnaliștii televiziunii
Pro Democraţia se alătură oamenilor din piaţă şi cere depolitizarea TVR () [Corola-journal/Journalistic/23838_a_25163]
-
pe care le concep personajele care își joacă fiecare «piesa» și nu regizorul. Personajele rămân cumva în anonimat, chiar dacă un nume este pronunțat, al tânărului, Bartolo, nume de scenă. Prin urmare, Javier Pereira îl joacă pe El, un don Juan ocazional, cu un cert farmec, și Aura Garrido o interpretează pe Ea, o tânără nu neapărat inocentă, dar de o fragilitate care se lasă ghicită, fragilitate în care posibil se poate desluși conturul unei traume înrămate în retractilitate melancolică. O poveste
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
are loc tot atunci modifică întregul echilibru politic instaurat prin pacea de la Versailles, în țară certifică dictatură regală. Omul înțelege că un intreg ev ia sfârșit, că au început vremuri de restriște - este ceasul când se vede părăsit de prieteni ocazionali și când notează: "La Miorcani este singurul loc unde mai pot trăi cu impresia, atât de plăcută pentru firea mea, că vremea a rămas cu o sută de ani în urmă." Se va mulțumi cu satisfacțiile familiale, bacalaureatul fiului său
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
Enitcul românesc, a apărut în 1942, asadar în toiul ultimului război mondial. Ea răspunde nu doar unor mai vechi preocupări ale filosofului, ci și unui impuls de moment, ce-i imprimă, așa cum a admis ulterior însuși autorul sau, "un caracter ocazional în timp de război". Accentele antibolșevice sînt grăitoare și ele îi pot speria încă pe cei slabi de înger: "cărturarii și oamenii de vocație ne-au luminat conștiința comunității de limbă; este acum rîndul ca să se întroneze în etnicul nostru
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
lucrat din 1955 pînă în 1957, rămînînd însă un colaborator fidel pînă în prezent, Updike este dovada vie a influenței benefice a presei asupra literaturii. Există în acest volum un farmec distinct, deși greu de explicat, al ne-structuratului, al ocazionalului ca pretext insignifiant pentru a produce un raționament interesant, pentru a da curs unei idei încă șovăielnice, dar atît de vie și de captivantă; un farmec al aleatoriului și arbitrariului care permit conviețuirea unor elaborate studii dedicate prozei lui Hermann
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
consacrată "prețuirii lui Eminescu în Teleorman" printr-o exegeză pe care autorul o vrea exhaustivă. Cuprinsul ne va arăta însă că aceste manifestări de prețuire le întâlnim în aproape toate județele). Prețuirea lui Eminescu este urmărită până și în articole ocazionale din presa locală sau în conferințe publice. Așadar o lucrare care tinzând cu orice preț spre tratare exhaustivă, cade în factologie. Se putea renunța la o sumedenie de alte pagini nesemnificative nici măcar sub raport documentar, în folosul reproducerii unor pagini
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
colonel pe deasupra, nu-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
de litere și filosofie, cu Vianu, Ralea, Gusti, Vulcănescu, Mircea Florian și alții. Ultima serie de intelectuali străluciți, înainte de întronarea marxism-leninismului. Salvarea mi-o găsisem mai departe în poezie. Nu scriam numai versuri grave, filosofice, pedante, dar și o lirică ocazională, superficială, cum îi adresasem unei artiste de 1 martie 1959, acest catren jucăuș. Nu merită, dar îl citez, totuși: Șantezei de renume ce vine din Focșani, Cu victime, triumfuri și vin, precum și bani, E drept că e din fire întrucâtva
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
bucureșteană Adonis. Și proza literară s-a bucurat de atenția revistei lui Cezar Petrescu. Mai mult de nouăzeci de prozatori au găsit ospitalitate în coloanele revistei bucureștene, uneori prezentînd și pozele autorilor. Evident că printre acești colaboratori mulți sînt doar ocazionali, alții care astăzi prezintă doar o importanță bibliografică. Unii au doar o singură colaborare ca Sabin Velican (1909), autorul romanului Pămînt viu (1938) premiat la concursul literar din același an organizat de către Aida Vrioni (1886-1954); Ion Valerian (1895-1960), directorul revistei
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
acest contract de sponsorizare. Mai intratabil se arată MCC care ne-a scos și de la suflet și de la buget, preferîndu-i pe alții mai breji. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă, cum s-ar zice. În al treilea rînd, vin susținătorii ocazionali, patru mai importanți în deceniul postdecembrist: dl Octavian Mitu, în tipografia căruia am apărut o vreme, Ion Rațiu, următorul nostru tovarăș de drum, Dumnezeu să-l răsplătească!, Fundația Soros (devenită Fundația pentru o Societate Deschisă) și Editura Național, coeditorul nostru
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
lui Eminescu? Doar în România literară (prin ,,Breviarul" de altădată al lui Șerban Cioculescu și prin ,,Cronica edițiilor" a lui Z. Ornea, azi, din nefericire, încheiată) se urmărește consecvent procesul editării operei clasicilor și modernilor literaturii noastre; în rest, articole ocazionale, rare, scrise nu totdeauna de oameni competenți. Într-un Tur de orizont ce era argumentul cărții Actualitatea clasicilor (1985), Z. Ornea inventaria o situație îngrijorătoare și punea un diagnostic alarmant de care, iată, n-a ținut nimeni seama atunci, cum
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Constantin Țoiu Unii ajung să se cunoască reciproc prin intermediul câte unei femei întâmplător împărțită, fără să știe... Bune observatoare, remarcând cine știe ce meteahnă, apucătură bizară sau vreun amănunt biografic, femeile transmit numai decât informațiile următorului partener ocazional, dacă vine vorba. Și-așa, unii despre alții, habar n-având, bărbații ajung să afle multe unii asupra altora, mult mai ușor decât dacă ar fi dorit acest lucru cu tot dinadinsul. Sunt cazuri când ei, constatând că, fără știință
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd somnul fiecărui bărbat este prins,/ la celălalt capăt, în cuie, de somnul unei femei./ Un șoarece roșu/ ronțăind cu
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
anului trecut sau la începutul acestuia. Răscrucea secolelor și mileniilor se cuvenea onorată. Am publicat și noi două astfel de chestionare. întrebarea care se pune privește valabilitatea răspunsurilor. Trebuie ele luate în serios ori e vorba de un mic amuzament ocazional și festiv? Dovedește bunăoară ancheta despre romanul românesc din Observator cultural că s-a schimbat canonul sau măcar că e pe cale să schimbe? E o întîmplare ori are o semnificație mai adîncă faptul că noi înșine am cerut părerea cîtorva prozatori
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
Pavel Șușară Dacă e să privim anul care a trecut și din punctul de vedere al valorificării mediatice a actului artistic, de la simpla lui întîmpinare gazetărească, mai mult sau mai puțin ocazională, și pînă la reflectarea și analiza sistematică în publicații de specialitate, lucrurile nu stau chiar atît de rău. în ciuda precarității resurselor financiare, revistele de artă s-au înmulțit, numele comentatorilor s-au diversificat, iar numărul lor a crescut și el
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
Dumnezeu și Dumnezeu al muzicienilor" (parcă auzim vocea de neuitat a lui Iosif Sava), încercînd să arate cum s-a cristalizat imaginea lui Bach în conștiința lui, cum s-a aprofundat și a crescut în semnificații, datorită unor întîmplări, întîlniri ocazionale sau prietenii. Amintirile cu Bach", lăsate în voia asociațiilor de idei, îl duc pe J. Waldmann (și pe noi o dată cu dînsul, căci știe bine cum să ne țină de mînă) de la viața muzicală arădeană din anii '50, la Dinu Lipatti
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
publicistica lui Adrian Marino a apărut în 1995, Editura Polirom abia tipărea prima carte și, probabil, nu-și închipuia că va ajunge să joace un rol de o asemenea amploare în câmpul cultural românesc. Pentru Europa a pus laolaltă articolele ocazionale militante ale unui cărturar cu viziune care simțea că e nevoie de un manifest în spirit postpașoptist pentru mobilizarea intelectualității românești întru depășirea tendințelor revolute ale unui moment ideologic și cultural postdecembrist critic: după experiențele nefaste ale ideologiei naționaliste de
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
recent, istoricul literar clujean Mircea Popa a făcut o investigație sistematică în toate zonele în care au rămas pe dinafara unei ediții de opere poezii nereeditate: în manualele didactice la care poetul a fost coautor, în manuscrise, în periodice, versificări ocazionale - cuprinse generos în volumul Ochiul lui Dumnezeu (poezii inedite și regăsite), apărut ca urmare a colaborării dintre editurile Charmides (din Bistrița) și Eikon (din Cluj-Napoca). De notat și sprijinul financiar acordat de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud și de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
lasă în pieziș un alt acoperiș sub care se afla aplecătorul. Acel aplecător era și bucătărie, dar și dormitor, sufragerie, plită, polonic agățat în perete, ardei iuți pe sfoară, masă pe trei picioare, scăunele mici, loc de primire pentru vecinii ocazionali, într-un cuvânt aci se adunau adulții, dar și copiii, laolaltă, vraiște, mai ales în timpul iernii ca să nu se ardă lemn mult la sobă. în casa mare în mai toate camerele nici nu erau sobe. Casa mare era pentru ochii
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
cel al primei ediții...), ceea ce-i poate ține împreună este opțiunea lor (care este și a lui Mircea Martin...) pentru singura critică. Nu, desigur, pentru confiscarea punctului de vedere, ci pentru un anume fel de "imprimare", în notele cît de ocazionale, a "nervurilor" marelui proiect. Așa cum sonetul, cu o terțină lăsată drept "concluzie" ori, poate, sentință e mult mai curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
-i din alte trei părți, o eventuală intrigă și, din păcate, acest lucru nu funcționează tocmai ca un captatio pentru opul ce va urma. Dar să nu anticipez. Personajul principal și, aș zice, acaparator al cărții este Bikinski, un pictor ocazional de icoane, fără un alt rost în viață decât acela de a se lăsa găinățat de porumbei pentru a avea noroc, de a cerși și a bântui zilnic străzile unui Iași redus la câteva repere instituționale, câteva simboluri statuare și
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît monumentalelor ediții Eminescu și Caragiale, cît și altor scrieri de valoare din afara spațiului literar: Istoria românilor de Constantin C. Giurescu sau Biblia
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
a viziunii auctoriale prin intermediul unui eu lirico-narativo-reflexiv care privește lumea pornind de la asumarea memoriei. Din perspectiva amintirilor trecutului, timp al plenitudinii, este privit prezentul - palid, sărăcit sau dezastruos - și viitorul - catastrofal, primejdios ori neliniștitor. Scriitorul nu practică doar un exercițiu ocazional al memoriei, ci o absoarbe, o înglobează în perspectiva proprie. Pentru personajele sale, memoria produce o proiecție spre un trecut decupabil, dar se și interiorizează într-un fond latent de unde acționează în perceperea prezentului; constituie nu numai obiectul privirii, al
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
legenda, balada și chiar pastelul obiectiv, pierd teren în secolul XX. în fine, versul liber, nerecitabil precum cel prozodic regulat, dă lovitura de grație compunerilor pe astfel de teme menite festivităților oficiale ori școlare. Alecsandri, în schimb, este un poet ocazional prin excelență. Cel mai mare poet ocazional din istoria literaturii noastre. G. Călinescu pune drept subtitlu la capitolul din Istoria sa "poetul oficial". E același lucru, doar cu o nuanță peiorativă mai accentuată. Astăzi, poezia ocazională, ca și cea oficială
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]