269 matches
-
neașteptate. A aprins altă țigară. Cu chibritul Încă aprins În mână, s-a ridicat și s-a Îndreptat spre frescă, apropiind luminița de imaginile pictate acolo. Faulques a observat chipul femeii din planul cel mai apropriat, descompus În trăsături violente, ocru, siena și roșu de cadmiu, gura deschisă În urletul tușelor grosolane, dense, tăcute, bătrâne ca viața. O imagine scurtă, până s-a stins flăcăruia chibritului. - Chiar așa e? a Întrebat celălalt, de-acum pe Întuneric. - Așa Îmi amintesc. Altă tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gros - al vulcanului În erupție. Vulcanul. Straturi geologice, geometria pământului. Balistica și pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de fotografia luptei de noapte. Cézanne văzuse limpede, a gândit Faulques. Nu doar faptul că verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o umbră, ci, mai ales, forma de a privi În adâncurile acestei teme. Structura. A luat felinărașul și l-a apropiat de zid, observând asemănările deliberate dintre orașul care ardea pe deal și vulcanul roșiatic pictat Într-un plan
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ancorate pe chei, sub zidul din secolul XVI și sub micul fort care pe vremuri ocrotea golfulețul și populația originară din Puerto Umbría: vreo douăzeci de case date cu var, care se cățărau pe o colină, În jurul clopotniței de culoarea ocrului de la o biserică Îngustă și Întunecată - gotic de tip fortăreață, ferestruici Între creneluri, ambrazurate - ce servise drept refugiu pentru populație când debarcau renegații și pirații. Orografia aburptă a locului Îl apăra de dezvoltarea urbanistică din jur: Înghesuit Între munți, cătunul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În cele din urmă a aplicat culoarea cărnii, galben de Neapole cu albastru, roșu și un fir de ocru, În tușe ferme și verticale În jurul gurii șterse a bărbatului mort cu aproape treizeci de ani În urmă. - Convorbirea de ieri, despre tortură, a spus deodată Markovic. E ceva ce nu ți-am spus. Odată, am torturat pe cineva. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Altfel. 15. A doua zi, Faulques s-a dus În sat. A parcat motocicleta pe o stradă Îngustă, fără umbră, mijind ochii În fața fațadelor orbitor de albe care coborau În trepte pe costișă, spre zidul masiv și vechi de culoarea ocrului, care dădea ocol portului. Apoi a intrat În filiala băncii, ca să scoată bani din cont, s-a dus la ferometalul unde comanda vopsele și a plătit ultima factură. După aceea, s-a dus agale spre dana pescărească, a stat o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu naturi moarte pe pereți (stilleben, murmurase Olvido: vieți silențioase), pe lângă televizorul În fața căruia Chirico stătea așezat cu orele, privind imagini fără sunet. Lângă tablourile din perioada neoclasică, neliniștitoare manechine fără chip Își lungeau umbrele printre melancolice nuanțe de verde, ocru și gri, spații pustii care, puțin câte puțin, se tot restrânseseră, ca și cum, cu timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe care el Însuși Îl evoca. În fața unei pânze din 1958, care reproducea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel care lovește, torturează sau ucide devine animal fără rațiune, a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni nu poate gândi și lovi În același timp? Faulques s-a gândit o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
febril. S-a oprit o clipă, a amestecat carmin de garanza, umbră arsă și puțin albastru de Prusia, ca să obțină un negru cald, și l-a aplicat pe loc, ca să reliefeze conturul rănilor În zigzag, aidoma fulgerelor În roșu și ocru căzute pe povârnișurile vulcanului. S-a dat câțiva pași Înapoi (atingându-se cu mâna, și-a murdărit cu vopsea bărbia nerasă), a privit rezultatul și s-a uitat jur-Împrejur neliniștit, Îndreptându-se spre partea frescei rămasă În umbră. Trupurile care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tușe curbe, apoi drepte și libere, umed peste umed, folosindu-și degetele ca pe niște spatule, până când fotografia lui Ivo Markovic a ajuns una cu ansamblul, una cu peretele și restul frescei, printr-o țesătură poliedrică alcătuită din nuanțe de ocru, galben și roșu, pe care le-a definitivat cu o linie Închisă la culoare, lungă și fantomatică asemenea unei umbre, menită să rămână acolo și când deteriorarea frescei ar fi făcut să dispară pagina lipită. Pictorul de război a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
îngropat cu fața spre sud, sud-vest sau sud-est, după "mersul soarelui", această legătură mitică simbolizând renașterea și reînvierea morților.304 Tot ca simbol al continuării vieții pe lumea cealaltă, sau a revenirii la viața terestră, se practica și înmormântarea cu ocru roșu care se presăra pe trupul mortului, ca substitut al sângelui ca semn vivicator.305 Lumânarea de ceară, aprinsă, este pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
căruia fertilitatea lirică pare inepuizabilă: "Cea de-a treisprezecea poezie tot ție ți-o închin/ din jilțul meu înalt de lut aprins de ape/ în care viețuiesc treizeci de morți/ cu cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o poartă pe scut. O bună parte din picturile și panourile decorative ale lui Kimon Loghi evocă feerii bizantine. Pictura lui Loghi, Portret de fată, (ulei pe pânză, 0,659 x 0,535 cm, semnat în partea dreaptă sus cu ocru: Kimon/Loghi, nedatat, pe verso cu tuș negru: 4396), ne înfățișează o feminitate care a devenit misterioasă, încărcată cu un conținut nebulos. Modelul l-a reținut pe pictor pentru că revine asupra lui în Orientala -, fapt semnificativ, portretul era achiziționat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pivot al lumii basmului. În cultura populară a societății țărănești, zânele îndeplinesc nu doar un ideal de puritate, ci reprezintă și canonul estetic feminin. Zână, (Ulei pe pânză, 0, 575 x 0, 655 cm, semnat în partea dreaptă jos cu ocru/cenușiu nedatat inventar 1285, pe verso cu cerneală violetă) se intitulează un alt tablou al lui Kimon Loghi. Dacă în prim plan se află zâna învăluită în șal și rochie, cu părul auriu și lung, purtând o cunună de flori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
like a pillar of fire above the Alps, / Like a serpent of fiery flame! / The sullen Earth / Shrunk!" (E: 69). Modelul cromatic prezent în Asia constituie pandantul perfect al celui din Africa, nuanțele variind, de această dată, de la galben la ocru. Această paletă bogată sugerează forță graduală a revoluției, care se transformă odată cu realitățile sociale pe care le afectează. Seria de substantive, de adjective (din nou, cu valoare de epitete ornante) și de verbe este circumscrisa unui imaginar al rebeliunii luminoase
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
niciodată, nici o viață anterioară. Colea,-n tină De vreo cincisprezece ani locuiesc în Colentina, pe strada Nada Florilor. E o stradă în formă de "L" care străbate un soi de ghetou muncitoresc: blocuri identice, zugrăvite în verde închis, cenușiu și ocru, așezate doar la o palmă unele de altele, atât cât să lase loc, între ele, unor înguste zone de parcare. O mișună de pisici de toate culorile se strecoară printre mașini, bătătoare și pubele revărsate, ducând în gură cîte-o gheară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
însemnând totodată rațiune de a fi și început. Cine se întoarce în timp avansează în cunoaștere. Să începem această călătorie la sursele imaginii cu mijloacele avute la îndemână: bieții noștri ochi, bietele noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și al morții: sulița-penis în fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
monoteismul se naște ca o religie nouă în cadrul unui context anterior politeist; (2) apariția lui este asociată cu o reformă religioasă și cu lucrarea respectivului reformator; (3) afirmarea monoteismului se exprimă prin negarea politeismului.“ Este ca și cum, trecând de la roșu la ocru în spectru, am spune că ocrul s-a format prin distrugerea „revoluționară“ a roșului. Acest mod de a înțelege și interpreta lumea nu lasă loc simultaneității, concomitenței și anulează violent existența celorlalte trepte din ierarhie. Iar dacă ștergi o singură
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nouă în cadrul unui context anterior politeist; (2) apariția lui este asociată cu o reformă religioasă și cu lucrarea respectivului reformator; (3) afirmarea monoteismului se exprimă prin negarea politeismului.“ Este ca și cum, trecând de la roșu la ocru în spectru, am spune că ocrul s-a format prin distrugerea „revoluționară“ a roșului. Acest mod de a înțelege și interpreta lumea nu lasă loc simultaneității, concomitenței și anulează violent existența celorlalte trepte din ierarhie. Iar dacă ștergi o singură culoare, cum mai poți avea vreodată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pălărie, cu hățurile atîrnîndu-i într-o mână arsă de soare și moale. în zona dealurilor satele se mai risipeau, apăreau livezile de meri, viile și carierele de unde cărămidarii scoteau lutul, casele oamenilor erau de lemn, frumos vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu-i voie să folosești albul de var, în părțile luminoase pentru albastru pune amestec de lazur și alb de tencuială veche, verde-deschis, roșu, chinovar, ocru, denumiri de vopsele pe care le aud pentru prima dată, scrisul mărunt al meșterului Vasile, îngrijit, urme de culoare pe foile caietului, pete de ulei și la colțuri abia se mai vede scrisul, hârtia zdrențuindu-se probabil din pricina multor degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o mașină trece pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piezișă asupra parcului, de la ferestrele din față. Imediat după Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]